Cîteva exemple de perseverenţă la Bac

Sa intelegem ca nu vreti sa mai fiti cool si va departati de miscarea “M… Funeriu”?
Totusi,poate reveniti la sentimente mai bune fata de cei carora Funeriu,cel care are 11 clase conform deontologilor radu tudor si dana grecu, le-a curmat visul de a avea licenta de Spiru Haret citind articolul ce va apartine “Lapsusatule Funeriu, substantivele “ruşine”, “impostură” şi “demisie” sînt tot la genul neutru?”.
Bagati repede un PS cu “Funeriu,demisia!” si “Jos Basescu!” ca altfel nu va mai invita astia la rtv sa demolati dictatura!

Spania fiind… Ce?
Pamantul fagaduintei sau asemanaror?

Tf,

Spania, în acest caz, e o simplă precizare geografică.

@ autorul:

“O domnişoară care a avut nevoie de patru tentative pentru a trece de acest examen a reuşit de-abia după a făcut şase luni de meditaţii la materiile obligatorii. Meditaţiile i-au ajuns şi pentru intrarea la facultate: a reuşit la ASE din prima, pe unul dintre locurile fără taxă.”

Sunt unii care au reusit mai mult decat sa intre la ASE si spun cateva nume din memorie: Igas, Prigoana, Negoita, Vanghelie.

Am crezut ca-i cu perversitati dar daca-i cu bacu si cu persereverentze ….. plus cu unul despre care nu stim ce-a facut…. e ca la Pentia: vestea buna e ca n-am descoperit nimic

teodorescule, te-ai ramolit rau, taica…

in vremurile de azi arzi gazul la scoala 12 ani, faci situri, specula, businessuri etc. dai o data bacul si daca nu merge mai dai iar, iei un meditator colo sase luni si tot il treci pan’ la urma

care-i problema ta? ai stat ca fraieru’ sa-ti pierzi aia doishpe ani tocind pt bac, cand astia azi tocesc pt el doar cateva luni

Unele lucruri nu se schimbă niciodată. De la “liceu – cimitir al tinereţii mele” (Bacovia) pînă la o experienţă personală şi neliterară, de acum 45 de ani, cînd mă gîndeam la cei 4 ani de liceu ca la 4 de gulag. Cel puţin în anii “puterii populare”, liceul – “de cultură generală”, apoi şi-n varianta “industrial” – nu făcea alta decît să ţină ocupaţi, cumva, tinerii intre 15-18 ani. Pentru asta, mai erau şi şcolile profesionale, fiindcă drept la muncă n-aveau decît de la 16 ani, şi numai cu derogări. De ce nu ieşeau tineri instruiţi din sistemul liceal – cum se-ntîmpla în perioada postbelică, cînd un bacalaureat era deja intelectual cu acte-n regulă – era pentru că adolescenţa petrecută-n liceu nu era una studioasă ci una “de trecere”. Dovada era faptul că, imediat după bac – o formalitate, de obicei – aproape toţi absolvenţii se-nscriau la concursuri de admitere la facultăţi, deci ăla era schepsisul – liceul te ducea la bac, care te ducea la facultate. Ce dracu’ făceai în ăia 4 ani de liceu, nu conta dacă nu făceai vreo ispravă care să ducă la exmatriculare, după care mai aveai şansa liceului la seral ori ff, dar numai dacă aduceai adeverinţă de “încadrat în cîmpul muncii”. “Dreptul la învăţătură gratuită” era asigurat doar celor muncitori, nu trîntorilor. Dar puteai trîndăvi în liceu dacă erai suficient de liniştit pentru a nu pune-n discuţie eficienţa educativă a sistemului.
În vremea aceea, învăţămîntul – ca orice altă activitate de nivel naţional – era-ntr-o continuă “perfecţionare”, astfel că programa şcolară era tot mai stufoasă, iar rezultatele – tot mai jalnice. Profesorii se resemnau la ideea că elevii lor învaţau – dacă învaţau – doar la materiile necesare la bac ori la admitere în facultate. La celelalte, era de ajuns să stea potoliti în banca lor. Aşa că viitorii politehnişti n-aveau treabă cu alte materii decît cele matematice, iar “umaniştii – nici o treabă cu ştiinţele exacte, totul mergea la minima rezistenţă. Atunci, unde mama supărării mai era “cultura generală”?. În capul conducătorilor de-atunci, care ajunseseră în fruntea ţării cu 4 clase primare şi care-şi închipuiau că le făaceu binele suprem copiilor care “aveau şansa” de a-nvăţa pînă la 18 ani, cînd ei trebuiseră “s-o ia de coadă” încă de la 10 ani.
Dacă tinerii de azi recunosc modelul, e pentru că – de învăţămînt – răspund, azi, “creaţii” ale acelui sistem. Şi ei “îmbunătăţesc” în draci sistemul de-nvăţămînt liceal – an de an, fiindcă “acum, se poate”. E cum le-ai da unor tembeli o maşinuţă pe mînă, iar ăia o tot desfac şi refac – în toate chipurile – curioşi să vadă “dacă mai merge”. De mers, merge ea – săraca – dar uite unde duce, la şi mai puţină ştiinţă de carte decît “înainte”, ceea ce e un record absolut, oricum ai lua-o. În orice caz, de “cultură generală” nici nu poate fi vorba, de-aia s-a şi schimbat denumirea liceului – e fie “teoretic”, fie “economic” ori altă bazaconie.
Cu bacul de azi, e o poveste horror – logic, inevitabilă.

Bacul de anul acesta e cea mai groasă porcărie pe care “învăţămîntul” o putea face clienţilor săi fideli – tinerii chinuindu-şi adolescenţa pentru a putea ajunge la bac şi la facultate. Practic, marele ministru actual al învăţămîntului i-a lăsat în ofsaid pe copii, dintr-un sadism absolut tembel.
Tot sistemul ştia – de 20 de ani, nu vă miraţi! – că bacul e vrăjeală dar una care costă. An de an, “scorul” bacului a crescut, indexat cu inflaţia – probabil. Dar era simplu: fiecare aducea de-acasă echivalentul a 100 de euro (“bursa” de anul trecut) şi mima examenul, cum şi comisiile de bacalaurat, în frunte cu preşedinţii lor, între care se-mpărţea “mălaiu’”. Unde nu ţinea figura – căci se mai întîmplau şi accidente, ca-n circulaţia auto – candidatului i se restituia contribuţia, pentru a reveni la următoarea sesiune, cînd se remedia deficienţa aceea.
Aşadar, profesori, inspectori şi elevi practicau jocul 100% made in Romania – fraudarea cinstită şi echitabilă. Evident, a XXII-a promoţie “liberă” de absolvenţi de liceu ştia – din tradiţie, de acum – cum stătea treaba, şi-aştepta liniştit să-i vină vremea la cotizat la bac. Tot aşa, cu părinţii mîndri că odraslele lor urmau să ia bacul, să intre-n rîndul lumii. Învăţătura ce mai era, atunci? Alibiul tuturor pentru a păcăli viaţa şi cartea, după model neaoş, asta era şi nimic mai mult.
Şi vine Funeriu ăsta şi strică aranjamentul – abrupt, dintr-una, fără milă. Normal, copiii pică in corpore. Fu ca şi cum i-ai arunca-n apă pe unii care doar beau apă. Normal că se-neacă toţi ori aproape toţi. Ei, care fu marea victorie a lui Funeriu? Asta şi-atît – combaterea fraudei la bac. Ok, dar care-s urmările? Are chestia asta vreo urmare bună ori ăsta-i fu rostul – să-ntîrzie cu un an evoluţia “normală” a tinerilor ajunşi la majorat?
Domn’e, mai înţelegeai ceva dacă, imediat după publicarea rezultatelor “dezastruoase”, erau închise toate liceele “fără promovabilitate”, erau concediaţi toţi profesorii de-acolo, căci ei erau răspunzători de învăţătură – nu copiii care dormisră 4 ani în liceu. Dar era corect? Dacă a-i aduce pe absolvenţi la abator fără avertizare a fost corect, de ce n-ar fi fost corect şi să intre profesorii lor în acelaşi malaxor, dimpreună cu inspectorii şi toată pleava birocratică din MEI?
De ce a mai fost o porcărie bacul de anul acesta? Şi fiindcă subiectele au fost făcute-n duşmănie, astfel încît să le fie inaccesibile candidaţilor – deci, s-au bazat pe cunoaşterea “materialului”, de la bun început “s-a stabilit” că ăştia pică – mama lor! Başca sistemul poliţienesc de supraveghere – video, ca la puşcărie. Mai occidental şi modern de-atît, nici că s-ar putea. Ori s-ar putea? Te pomeneşti că se poate şi mai rău, totdeauna se poate, nu?
Cum s-ar face treabă ca lumea, nu miliţieneşte, altă socoteală…

@InimaRea: … ceea ce inseamna ca toata chestiunea asta a bac-ului e de fapt un succes. Asta s-a dorit, asta s-a obtinut. N-am incotro, trebuie sa repet: e nevoie de multa pricepere, de mari eforturi si -sic- de multa perseverentza ca sa strici sistemul educational. A, si mai e nevoie de ceva: de un cuvant pre numele lui: “reforma”.

polonick: E nevoie de tembelism, mai întîi. Sistemul de-nvăţămînt românesc – revendicat de la Spiru Haret – a fost stricat voit de ocupaţia sovietică. Stricare continuată “cu succes” de PCR, acţionînd ca o altă armată de ocupaţie. Uite că şi actuala politică tot aşa acţionează dar din tembelism, nu programatic. Fiindcă e tembelism să otrăveşti izvoarele doar fiindcă au ajuns la mîna ta.
În ţara asta, “reformă” e pretextul pentru a-ntoarce pe dos tot ce era înainte de a veni la putere “ai tăi”. Rostul nu e schimbarea în bine ci schimbarea pur şi simplu, potrivit faimosului tembelism “Ciocu’ mic că acum sîntem noi la putere!”
Se poate obiecta că doar tembeli nu pot fi cei care-şi urmăresc îndîrjit-nesimţit scopul de a se-mbogăţi porceşte. Dar tot tembelism este să-ţi tai craca de sub picioare, dacă tot ai ajuns pe-a de sus. După cum, tot tembelism este să nu vezi că, prin politica la care te-ai înhămat, nimic nu-i de construit, totul e de prăduit.
Reforma învăţămîntului – a orice – e program strategic, aşa cum a fost în stare să aplice alfabetizatul Ceauşescu, dar cum nu pot doctorii” de azi. Acela a integrat învăţămîntul conceptului de “industrializare accelerată”. Aceştia n-au concept, aşa că modifică la-ntîmplare, închipuindu-se modernizatori cînd taie şi nu pun altceva în loc. Or, dacă nici ăsta nu-i tembelism care-ar mai putea fi?

@InimaRea: pai cica e si asta o tactica, sa otravesti izvoarele (fintinile) si sa pirjolesti … pirjoalele. Picnic la marginea drumului. (Fratii Strugatzki ?)

@InimaRea: tembelismul asta are inaltul gir si inalta protectie si incurajare de la InAlta Poarta si-mi amintesc o scurta convorbire avuta undeva candva cu Loda: nici nu tre sa faci ceva special in sensul asta, e suficient sa “inchizi ochii”, sa te faci ca nu vezi si -eventual- sa dai doua-trei semnale ca sa se afle ca nu esti interesat: mai departe lucrurile se rostogolesc de la sine. Iata ca azi se confirma comentariul Lodei: “in cazul asta , ne-a cam luat aghiutza” (aprox).

polonick: Dacă Înalta Poartă e UE, atunci e greşit pusă problema. Ei nu încurajează tembelismul, ei merg – fără să ştie vorba noastră – chiar pe vorba noastră: Dumnezeu îţi dă dar în traistă nu-ţi bagă. De fapt, la ei e altfel: Help your self and Got will help you (Ajută-te singur şi-o să te-ajute Dumnezeu).
Uite “absorbţia fondurilor UE”. Aparent, ce poate fi mai simplu decît să faci nişte proiecte – “după toate regulile artei” – ca să obţii finanţare de la UE? Dacă nu se pricepe fiecare, interesul statului român este să pună expertiza la dispoziţia cui o doreşte, pentru a veni mai mulţi bani europeni în ţară.
Şi cum e, da fapt? Simplu – tocmai expertiza aia împiedică pe fiecare să acceseze fonduri europene, “consiliindu-l” pe fiecare să se bage-ntr-un mataprazlîc din care “să se aleagă şi el cu ceva”, după ce “dă dreptul” – normal! Aici, Înalta Poartă încurajează fenomenul dar e poarta Cotrocenilor, nu a Bruxelles. Ba e chiar “politică de stat” ca fondurile alea să ajungă doar “la cine trebuie”. Aşa, în loc de miliarde venite-n ţară pentru demararea economiei, vin miliarde cu dobîndă de la FMI şi BM, şi nici alea nu pot fi folosite conform aranjamentelor, se plimbă-ntre BNR şi bănci, pentru speculaţii financiare al căror profit numai la “noi” n-ajunge.
Asta numesc eu tembelism. Contrar părerii uzuale, tembelul e şi el apt pentru politică. Dar politica tembelului doar tembelism poate fi. De altfel, se cunoaşte asta şi după cîţi tembeli “pică”, aleatoriu – pare-se – căci toţi sînt vulnerabili 100%. Iar aparent nevulnerabilii – “puternicii zilei” – ţin cu dinţii de putere fiindcă, după, e jale mare, le vine şi lor rîndul la “instrumentare politică a proceselor”.
Acum 55-60 de ani, era un film – Şoferii iadului. Ăia transportau dinamită, trebuia să fie foarte atenţi să nu facă vreun accident – nici măcar vreun carambol – ca să nu sară-n aer cu totul. Ei, după ce învingeau frica de-nceput, ajungeau să se-ntreacă între ei, ba chiar să se agaseze-n trafic, de parcă transportau nisip, nu dinamită.
Mereu îmi amintesc de filmul ăla, uitîndu-mă la “şoferii noştri”, care-o caută cu lumînarea.

@InimaRea: Nu dinamită, ci trinitrotoluen (TNT) transportau șoferii în filmul acela.

Marfa de marfa filmu’ ala !

Parca facusem si noi un remake cu Dinica. Si ala misto.

@ InimaRea

În fine o opinie echilibrată. Mulţi: ziarişti şi comentatori nu treceau departe de ideea “să înveţe, că or văzut şi ei acuma că nu ne mai jucăm”.

Prea puţini şi-au pus problema cât de utile sunt bacul/liceul în general. Sau să menţioneze programa aberantă. Sau subiectele …

Ce mă miră e tariful de o sută la care s-a ajuns. La noi s-a dat simbolic să nu flămânzească comisia, atât. E drept că eram liceu “bun”, mulţi tocind deja pentru emigrare.

mariusv: Ok, TNT.
Peruanu: Da, era despre un cargou încărcat cu îngrăşămînt chimic (azotat de draci-laci) care luase foc şi ameninţa să distrugă Galaţii. Cred că S Nicolaescu era regizorul fiindcă el chia a avut marota să fure subiecte. Aici, tema era un astfel de accident chiar întîmplat în SUA, prin anii ‘950.
Tot el furase şi tema unui film – Boxerul – după povestirea unui polonez, apărută în română într-un volum de povestiri cu temă sportivă. Mişto mai era pe vremea cînd nu-i durea nici în aripă de propritatea intelectuală!
Elena: Tot mai bine înţelege cine-i aproape de fenomen, nu cine-l judecă cu patripri. Cît priveşte “scorul”, n-avea cum fi uniform, încă nu s-a ajuns pînă acolo încît să fie lege, depindea de director, inspector şi preşedinte de comisie – cît le era de foame ori cît erau de la locul lor. La tine la liceu, a fost o chestie de bun simţ – cum era-n vremea mea, acum 40 de ani. De unde şi vorba “Orice beţiv şi-a-nceput cariera cu o nevinovată bere”.
Acum 12-13 ani, mă ruga un prieten să pun o vorbă bună pentru fiu-su, care urma să dea bacu, fiindcă directoarea liceului lui – din Bucureşti – îmi fusese colegă-n liceu. M-am dus la ea cu flori şi-un parfum, şi m-a refuzat, cică nu se putea face nimic căci şeful comisiei… chestii. Apoi vine juniorul şi anunţă scorul: 1,5 milioane de căciulă şi ia toată lumea bacul.
Aşa că 100 de euro – ori echivalentul în lei – nu pare un preţ exagerat, dată fiind inflaţia, nu? De pildă, bananele costau 17.000 kg, atunci, la tarabă – 1,7 lei de azi. Iar azi, doar la promoţie mai costă 4 lei, la Carrefouer, nu la tarabă.

in inspectoratul scolar sunt doi inspectori scolari,sefi care santajeaza directoarele de scoli din giurgiu,
cei doi impreuna cu liderul de partid din care fac parte au comandat controale economice in scoli,pe mai multi ani.directoarele sunt amenintate ca li se fac dosare penale dupa modelul dat de un politist de la iJP care si-a angajat sotia in invatamant in toamna aceasta.
daca raspund pozitiv la propuneri li se spune ca nu vor mai avea probleme.cele care nu percuteaza sunt amenintate ca vor fi date afara .

In legatura cu sistemul de invatamant, dar in ceea ce priveste scolile mai mult si statul Roman am si eu o intrebare, care daca s-ar mediatiza tv ar fi si mai bine, … cu microbuzele scolare au voie sa faca naveta la serviciu profesorii??? Din cate stiu eu microbuzele scolare sunt destinate transportului de elevi. Este vorba de profesori care primesc si decontul navetei oferit de primarie! Acest lucru se petrece fara nici o rusine la Scoala Manastirea Humorului – Poiana Micului (scoala coordonata)din judetul Suceava, sub stricta supraveghere a asa-numitului director Butucea Leonard.