De ce a vrut Adrian Marino să-i apară memoriile la cinci ani după moarte?

Mircea Dinescu: Impostură, incompatibilitate, sfidarea legilor

Mircea Dinescu, poetul, activistul UTC, „savantul“ de renume mondial, pcr-istul-disident se ocupă de o vreme cu „de toate“.

De la agricultură la poezie, de la invenţii şi inovaţii în domeniul băuturilor alcoolice, medicinii, membranelor etc. până la rafinamente culinare şi cercetări ştiinţifice pentru obţinerea, reproduc din textul de prezentare a proiectului ROMDIA: „dializorului românesc pornind de la valorificarea tehnologiei de obţinere a membranelor hollow – fiber de hemodializă“.

Dând dovadă de „abilităţi“ practic ieşite din comun, poetul Mircea Dinescu devine astfel pe lângă analist politic, fermier, acţionar, vânător, pescar, director general, „cercetător şi coautor“ al unor studii ştiinţifice şi înalt funcţionar al statului român (membru al Colegiului CNSAS).

Firmele sale, oamenii săi şi chiar el însuşi, în calitate de acţionar şi de director general, veghează la bunul mers al lucrurilor în zona Potelu, Olt.

Spre exemplu, în calitate de director general al firmei S.C. M.D.-Agricola S.R.L. Potelu, Olt, Mircea Dinescu participă alături de un grup de cercetători ai S.C. C.C.M.M.M. S.A. la proiectul ROMDIA, al cărui director este dr. ing. Constantin Dan Badea, doctor în medicină, cercetător grad II, conferenţiar la Universitatea din Bucureşti.

Citim din prezentare că „în abordarea proiectului s-a pornit de la cercetările privind obţinerea fibrelor de dializă care s-au finalizat în anul 2005 de către partenerul S.C. C.C.M.M.M. S.A. şi rezultatele cercetării (Tehnologia de preparare a membranelor de hemodializa tip hollow-fiber – capilare- şi instalaţia de obţinere a fibrelor pentru echiparea dializorului – la preţ de trei ori mai mic decât cele importate) care au fost transferate la S.C. M.D.-AGRICOLA S.R.L., societate care în prezent doreşte extinderea cercetărilor în scopul fabricării dializoarelor echipate cu fibrele obţinute (la un preţ de cost de cca. 3 ori mai mic faţă de cele ale producătorilor consacraţi) şi la un nivel de calitate similar cu cel al furnizorilor externi (Germania, Japonia, USA)“.

Teoretic. Practic cercetarea se va desfăşura avându-l ca parte integrată în proiect şi pe „savantul“ de renume mondial Mircea Dinescu!

Va miră?
Aflaţi că Mircea Dinescu este un renumit cercetător, „a scris“, „a studiat“, a participat alături de adevăraţi oameni de ştiinţă, cu diferite lucrări la expoziţii, simpozioane, manifestări s.a. în Rusia (Moscova), în Ucraina (Sevastopol), în România şi prin alte locuri din lume.

Astfel, departe de ochii presei, cu paşi repezi şi mai ales silenţioşi poetul Dinescu a trecut de la cultivarea viţei-de-vie şi plivirea buruienilor din împrejurimile conacului sau creşterea guguştiucilor la cercetare, adică mai exact la o nouă etapă profesională şi spirituală a vieţii sale, aceea a cercetării ştiinţifice bazate, probabil, pe temeinicile cunoştinţe însuşite la Academia de Partid „Ştefan Gheorghiu“.

Imediat, de fapt aproape simultan cu implicarea celor doua firme în proiectul ROMDIA, încep să curgă şi premiile. În anul 2005, la prima ediţie a Salonului Internaţional „Inventica 2005“, Universitatea „POLITEHNICA“, desfăşurat la Bucureşti în perioada 18-21 octombrie 2005, colectivul format din: Marin Radu, Florica Radu, Mircea Dinescu ş.a., a primit Diploma Marele Premiu (10.000 EURO) şi locul I, pentru lucrarea cu numărul 608, „Monitorizarea globală a proceselor biologice ce au loc în cadrul operaţiilor de dializă renală, utilizând sisteme informatice de inteligenţă artificială şi interfeţespecializate pentru achiziţia datelor semnificative în timp real“.

În mod deloc surprinzător firma M.D.-AGRICOLA s-a numărat printre sponsorii evenimentului, iar dr. ing. Marin RADU, directorul C.C.M.M.M., a fost şi directorul Salonului. Alt amănunt interesant este acela că printre membrii comitetului de organizare se numără şi o anume doamnă Prof. Elena LOGHINOVSCHI – Consilier C.C.M.M.M.

Conform raportului de autoevaluare a unităţii de cercetare-dezvoltare S.C. MD AGRICOLA S.R.L., societate cu răspundere limitată, condusă de Mircea Dinescu, în calitate de director (şi acţionar majoritar, 99% din acţiuni), acelaşi colectiv de autori format din Marin Radu, Constantin Cristoi, Radu Iordăchel, Mircea Dinescu, Liliana Pasăre şi Florica Radu a primit şi Premiul Special al Juriului Internaţional al Salonului şi Oficiului de Proprietate Intelectuală, Invenţii şi Mărci al Federaţiei Ruse pentru „Monitorizarea globală a proceselor biologice ce au loc în cadrul operaţiilor de dializă renală, utilizând sisteme informatice de inteligenţă artificială şi interfeţespecializate pentru achiziţia datelor semnificative în timp real“ la al VIII-lea Salon Internaţional de Proprietate Industrială “ARHIMEDE”, Moscova (archimedes.ru/../).

Ceea ce iniţial putea părea o reuşită în domeniul inovaţiei devine rapid, chiar şi la o lectură superficială, un amănunt frapant. Acest raport (semnat de Mircea Dinescu) abundă în citarea a numeroase perfomanţe, premii internaţionale, diplome, medalii obţinute de diverse colective de autori printre care se numără, constant, şi Mircea Dinescu. De exemplu, autorii: Marin Radu, Gheorghe Bătînescu, Arghirescu Marius, Mircea Dinescu, Florin Cioroianu, primesc Diplomă de apreciere pentru lucrarea: “Baterie de filtrare a apei cu funcţie multiplă, filtru de impurităţi şi filtru producător de apă activă conţinut de aceasta”, din partea Serviciului Federal de Proprietate Intelectuală Brevete şi Mărci, Salonul Internaţional de Proprietate Industrială “ARCHIMEDES”, Moscova-Federaţia Rusă, 2006.

Între anii 2005 şi 2007 (cf. raportul semnat chiar de M. Dinescu, în calitate de director general al societăţii M.D.-Agricola) poetul Mircea Dinescu primeşte, alături de alţi cercetători, diferite distincţii pentru “Procedeu şi instalaţie de producere a berii, bere produsă şi amestec cu hamei pentru producerea acesteia”, “Complecşi bioactivi din colagen şi extract de Citrullus vulgaris, pentru uz cosmetic” şi „Zguri siderurgice reciclate, procedeu şi instalaţie de preparare şi utilizarea acestora în infrastructura terestră”, “Systeme de monitoring et regulation automatique du procesus de dialyse renale”, “Monitorizarea globală a proceselor biologice ce au loc în cadrul operaţiilor de dializă renală, utilizând sisteme informatice de inteligenţă artificială şi interfeţe specializate pentru achiziţia datelor semnificative în timp real” etc., etc.

Din conţinutul „RAPORTULUI DE AUTOEVALUARE
perioada ianuarie 2005 – decembrie 2007“ (v. foto alăturat) rezultă că firma contractantă M.D.-Agricola, Potelu, Olt a achiziţionat în ultimii ani, din surse proprii, doar o linie de vinificaţie şi una de îmbuteliere (să fie oare acea achiziţie din fonduri europene despre care relata chiar investitorul Mircea Dinescu în cel mai recent interviu al său, v. Cotidianul?). Aşa-zisele investiţii în domeniul cercetării au fost făcute majoritar din bani pulici, din fonduri de la buget, prin finanţare integrală sau prin cofinanţare.
În materie de birotică, IT etc. firma M.D.-Agricola are dotări minime, echivalente cu cele ale unui elev pasionat de informatică (Pentium IV, notebook, imprimante jet şi laser jet şi scanner)! Aşadar cercetare din bani publici, fără nicio dotare prealabilă, fără investiţii serioase şi fără un aport substanţial de capital.
(I)
(va urma)

În atenţia ANI: MIRCEA DINESCU în incompabilitate şi prin ocuparea funcţiei de director general

Conform Legii 161/2003, art. 84. – (1), c), h), (2) MIRCEA DINESCU a fost în incompatibilitate şi prin funcţia deţinută la firma M.D.-AGRICOLA POTELU, IANCA, OLT (CUI 12499762, J28/203/2000).

În perioada cât Mircea Dinescu a ocupat funcţia de membru în Colegiul CNSAS, funcţie asimilată celei de secretar de stat, firma la care era director general, S.C. M.D.-Agricola S.R.L. Potelu, Ianca a obţinut cofinanţare din bani publici pentru proiectul ROMDIA, şi pentru alte proiecte.

Proiectul este derulat în colaborare cu S.C. CCMMM S.A. Bucureşti, S.C. M.D.-Agricola S.R.L. Potelu fiind firma contractantă.

Consultând site-ul Ministerului de Finanţe şi bazele de date publice aflăm că Mircea Dinescu este acţionar al multor firme, cu domenii de activitate diverse (Dilema Veche, Plai cu Boi, Data Invest din Iaşi s.a.m.d.).

Ştiind toate acestea şi înţelegând, probabil, gravitatea unei declaraţii mincinoase totuşi Mircea Dinescu a declarat sub semnătură proprie că este acţionar la doar două firme (declarate şi acelea inexact: M.D.-Agricola, firmă înregistrată în judeţul OLT, nu DOLJ cum în mod eronat a notat poetul în declaraţia de interese, şi Giubega).

În aceste condiţii ce garanţii de normalitate şi integritate poate oferi Mircea Dinescu?

Cum poate Mircea Dinescu judeca logic, coerent dosarele, viaţa şi martirajul unor oameni, de vreme ce el însuşi pare incapabil a înţelege gravitatea propriilor sale fapte şi mai ales se arată a fi incapabil să înţeleagă că un stat de drept se ghidează după lege şi nu după umorile, pasiunile, afacerile, mafiile şi interesele grupurilor pe care pare a le reprezenta numitul Dinescu Mircea.

Cum poate o persoană publică care, conform propriilor declaraţii din presă, are datorii de sute de mii de euro la prieteni (Patriciu, Tanase ş.a.), pentru care nu plăteşte nicio dobândă, să ocupe o funcţie într-o instituţie care ar trebui să fie un exemplu de moralitate? Şi la urma urmei de ce l-ar credita toţi aceşti oameni, cu sume fabuloase? Această formă de împrumut nu este tocmai o metodă aproape perfectă de mituire şi de solicitare a unor contraservicii?

ooo!!! se anunta Cearta Intelectualilor II Mircea Dinescu vad ca a si atacat.

altfel, strict anecdotic, Plesu a returnat Marele Premiu ASPRO dupa o saptamana, si si-a explicat gestul prin faptul ca a fost plecat din tara si doar la intoarcere ar fi citit motivatia lui Adrian Marino – ceea ce nu e tocmai adevarat: motivatia a fost citita in momentul decernarii premiului (in Laptaria lui Enache, la Bookarest 2004), dar Plesu nu a realizat ca nu era tocmai o ”laudatio”

Draga Cristian,
iata cum ne joaca feste “istoria” (literara, nu?).
Daca se dovedeste ca “un denunt tardiv” poate fi benefic,
se vadeste si ca un… anunt pripit poate fi o mare prostie!
Deocamdata nu a aparut nici o carte “de memorii” semnata Adrian Marino! Dar daca ea va “contine” asemenea aberatii precum cele debitate de Calin Hera in Evenimentul Zilei, din care iei si tu “tema”, cum ca A.M
(adica Adrian Marino, sa nu sara cumva Alexandru Musina!)
“e parintele gruparii Echinox”!!!, atunci, intr-adevar, mai bine aparea… peste zece ani!
Imi face greata goana asta dupa un pic de notorietate pe cadavrul cite unui om deosebit!
Ca si goana dupa profit a unor edituri care au inceput frumos si, acum se comporta scandalos!
Constat ca nu trece o zi fara sa nu “trageti” intr-un “pianist”!
Mai mult ca sigur ca nu va place muzica!
Cu tristete, Vasile.

Daca Adrian Marino a reusit sa caracterizeze pe cineva perfect,sa surprinda exact trasaturile de caracter ale cuiva,ei bine,a facut-o cu poetul “subtire”,Dinescu!
Daca pe ceilalti ii vedem mai rar,ii percepem mai greu,pe Dinescu l-am vazut toti,mult,prea mult in ultima vreme….Cum sa nu-i acord credit domnului Marino?

barbat nu gluma! cu toate ca imi pare suspecta aprecierea pe care o face in privinta lui Manolescu. Trebuie cautata cartea

Andrei Plesu demascat drept plagiator de Adrian Marino. “Mafia Liiceanu-Plesu”, pusa la zid in Testamentul lui Marino “Viata unui om singur”. MINIMA MORALIA: Plesu i-a buzunarit pe Sartre si Adorno
Despre Andrei Pleşu

„Mi se părea ridicol a fi exclus din literatura română de acest moralist cu lipsă la cântar – cu o operă destul de subţire – care împrumută de la alţii titlul unei cărţi („Minima moralia”) fără s-o declare.”

Despre Dinescu

„Biata Românie şi biata tânără democraţie românească, în care unii dintre purtătorii săi de cuvânt şi lideri de opinie sunt de calitatea unui golănaş, suburban, incult, agresiv şi obraznic, gen Mircea Dinescu.”

Despre Gabriel Liiceanu

„Liiceanu devine conştiinţa naţiunii. Al său «Apel la lichele », supremul manual de etică civică. O astfel de mentalitate transformată în monopol cultural este plină de implicaţii nocive. (…) La Cluj, m-am lovit, în permanenţă, de aşa-zisa Şcoală Zaciu. La Bucureşti, cu aceeaşi virulenţă, de mafia Liiceanu- Pleşu. Atacuri, obstrucţii, denigrări permanente. Uneori, la limita ilegalităţii evidente. ”

“Mafia Liiceanu-Plesu” eu vad mai degraba “conformism comunistoid” amestecat cu oportunism. L-am vazut pe Plesu ce a scris despre Herta Muller si cum il sustine pe Cartarescu Parca ma simt mai bine. Ma simt bine cand vad ca cineva “consacrat” sparge tacerea.
Imi certifica faptul ca poezia romaneasca a murit odata cu Blaga si Arghezi )))). Suuuuuuper! M-am saturat sa ma tot cert pe teme de genu.
Toate se intorc impotriva lor. Istoria nu te iarta.

…zise dl. Teodorescu zambind, de pe coperta ultimului numar al revistei Dilematica…. coool

@Ion

Desi pe unele nu le stiam, nu ma mira. Cu toate ca e greu de inghitit faptul ca un om cu relatii si interese in lumea afacerilor mai poate decide corect in chestiuni de moralitate. Dar in Romania, chiar si in CNSAS(!?!!) asta e regula.
De fapt, ma mira ceva si anume ca a fost candva poet.

Dinescu se foloseste de functia pe care o ocupa in CNSAS pentru a lovi in imaginea domnului Marino, facandu-l turnator! Asta nu-i abuz? Dl Marino nu poate arata ca nu-i asa, pentru ca fiind mort, nu mai poate nimeni sa ceara cercetarea dosarului. Dl Marino a fost indulgent cu Dinescu.

Toti ati sarit pe Dinescu.In una din emisiunile de la Rtv,convorbiri cu Tanase ,Dinescu zice, de fapt eu sunt jurnalist ,nu poet.Eu l-am aprobat,apoi i-am citit biografia si m-am lamurit.Si m-am intrebat:ce face el la CNSAS?Dupa un timp iar m-am lamurit.Comentariile de la EVZ sunt f interesante,merita citite.

Un text bine scris. De pe o pozitie corecta si mai ales de la un foarte bun scriitor!
Felicitari!.O opinie intrucatva asemanatoare vezi aici :ioanavram.wordp../

@ION. AVETI DREPTATE.
Uitati cine sunt tovi Dinescu, Manolescu

Tov. Nicolae Manolescu,
text rostit in fata tov. Nicolae Ceausescu

Mult stimate tovarase secretar general,

Imi permit sa arat foarte putine lucruri care vor veni in completare – asa cum, de altfel, ati precizat si dumneavoastra – la ceea ce a spus colegul meu, Augustin Doinas.

Si eu cred ca avem totala libertate de a raspunde, prin volumele noastre, eforturilor care se fac, de a darui oamenilor carti care sa oglindeasca realitatea si realizarile societatii noastre contemporane.

Domnia Voastra, de multe ori, ne-ati spus, ne-ati aratat ce se cere de la literatura, ce ar trebui sa fie aceasta literatura.
Din pacate, tovarase secretar general, ne gasim aici, in fata Domniei Voastre, nu ca sa discutam cu presedintele statului si partidului probleme de fond ale literaturii romane, ceea ce ar fi fost de dorit, si ceea ce ar fi fost foarte important pentru noi, ci sa discutam, din nou – eu, in ce ma priveste, vin pentru prima oara in fata dumneavoastra – aceleasi probleme, sa discutam din nou despre aceasta atmosfera care domneste in viata literara, de raporturile in cadrul scriitorimii noastre.

Suntem aici, tovarase secretar general, solicitand atentia Domniei Voastre din cauza acestor contradictii, din cauza acestei atmosfere necolegiale. Exista un raport care leaga aceste realitati. Spre exemplu, exista un raport mecanic, dovedind ca o literatura se poate face intr-un climat bun, dar exista si unele resentimente care la un moment dat denigreaza aceasta literatura. De obicei se leaga valoarea literara de libertatea acestei literaturi. Si eu, tovarase secretar general, am sa merg mai departe cu aceasta valoare a literaturii, spunand ca ea se leaga de legalitatea restaurata de 15 ani incoace, de cand Domnia Voastra ati instaurat aceasta legalitate, facand sa se cunoasca operele unui popor prea adesea incercat si lipsit in istoria sa de acest cadru firesc. Cea mai grandioasa legatura care se poate face intre dezvoltare si literatura in acesti 15 ani, si acest cadru legal, se face datorita si gratie eforturilor Domniei Voastre.

Poate ca nu mai este cazul s-o spunem, dar este un lucru clocotitor, afirmarea acestei legalitati. Tin la aceasta expresie, pentru ca mi se pare ca numai in acest cadru legal cultura se poate dezvolta firesc, fara a secreta aceasta otrava care poate duce la nemultumiri si ura.

Fenomenele negative care se petrec in viata noastra literara m-au facut, stimate tovarase secretar general, sa ma asociez celor care au cerut permisiunea de a se afla in fata Domniei Voastre si, totodata, acest lucru a pornit din dorinta catorva – foarte putini oameni, colegi de-ai nostri, de a pune in discutie, de a ataca si daca se poate spune de a discuta tocmai acest cadru, de aceasta legalitate.

Nu este poate probabil nevoie sa spun care sunt cauzele care au dus la aceste nemultumiri. Nu este vorba de unele neintelegeri, ci este vorba de unele nemultumiri ale unora din colegii nostri, care n-au fost alesi in organele conducatoare ale Uniunii Scriitorilor, este vorba de nemultumirea altora de a fi considerati de critica literara la valoarea pe care si-o imagineaza ca o au.
Pe de alta parte, Uniunea Scriitorilor a devenit, pentru acesti cativa, un cadru neplacut, stingher, pe care tind sa-l stapaneasca critic, devenind un dusman de moarte. Nu este nevoie sa spunem ce s-ar intampla, in acest cadru, cu unele din creatiile valoroase, care trateaza despre revolutia socialista, despre alte probleme, in lipsa criticii ca reglator.
Ceea ce este mai neplacut, este faptul ca aceste discutii, din cadrul literaturii, au inceput sa semene cu unele campanii impotriva unor oameni care au merite in literatura contemporana, unele legate direct de lupta pentru aceasta tara si pentru acest partid.

Domnia Voastra ati instaurat legalitatea, dar ati lichidat si un anumit monopol care a existat pana in anii 50, si nu numai pana atunci, si care tindea sa imparta pe scriitori in doua, cei care erau cu literatura si cei care erau impotriva partidului. Ceea ce as numit eu «Politica Ceausescu» a fost tocmai lichidarea acestor «drepturi» de obicei ale unor uzurpatori, a unora, foarte putini, de a se erija ca adevarati iubitori de tara, a iubirii de partid. Acestia, foarte putini, uita ca scriitorul adevarat, sau mai bine-zis, este scriitor adevarat cu conditia sa fie un scriitor adevarat! Aceasta a doua parte a firmatiei mele izvoraste din declaratiile facute de acestia, foarte putini, in diferite ocazii si care au creat un mare loc pentru impostura, pentru veleitarism.

Nu mai este nevoie sa spun de climatul necritic care are loc in viata literara, climat care trebuie – cred eu – cat se poate de repede sa fie discutat, analizat, inlaturat pentru ca, altfel, in relatiile dintre literatura si viata literara s-ar putea intampla ca aceasta admirabila literatura, pe care o stim de 15 ani incoace, care se situeaza la nivelul cel mai inalt al creatiei artistice romanesti, sa inceapa sa suporte tot mai greu presiunile care apar si, totodata, sa apara tot mai putine creatii bune bune, sa apara o anumita oboseala a scriitorilor din cauza acestor campanii, si in mod deosebit la scriitorii mai tineri .

Va multumesc, tovarase secretar general, ca m-ati ascultat.
Sper ca cuvantul meu stingher – vorbesc pentru prima oara in fata dumneavoastra – a reusit sa va transmita a anumita emotie a starii pe care am vrut s-o completez, daca nu si cauzele ei obiective.

Inca o data, va multumesc.

reprodus dupa Marin Radu Mocanu, Cenzura a murit, traiasca cenzorii, Editura EuroPress, Bucuresti, 2008, pp. 127-129

Fara a pune in niciun fel la indoiala statura sa morala, indraznesc sa spun ca poate dl. Adrian Marino a avut frustrarile sale fata de o anume marginalizare.
Mai mult, e lucru cunoscut ca in Romania scriitorii, cu cateva exceptii, nu se pot suferi. Vanitati, orgolii, invidie, ura, sunt cateva din sentimentele cu care traiesc acesti oameni. Spaima de a nu fi cunoscuti, recunoscuti, intrati in nemurire, ii cam dezbraca de caracter.
Dimineata, fiecare din ei, se priveste in oglinda si se intreaba: Cine e cel mai mare scriitor din tara?
O opera valoaroasa se apara prin ea insasi. Nu trebuie sa intervina nimeni pentru asta.
Asa ca doar istoria (si a literaturii) ne va arata daca dl. Marino avea dreptate sau nu.
Eu personal, cred ca dl. Adrian Marino va fi minimalizat si in nemurire.

UN CAZ: DOMNUL ADRIAN MARINO!
A FOST SAU NU A FOST…
L-am cunoscut in exil pe domnul Adrian Marino. Un domn, indiscutabil. A frecventat cu asiduitate exilul in anii 1980-1989. Inclusiv exilul “ciumat”, pentru securitate, de la Europa libera. Spre marea noastra mirare, facea partea din categoria subtire a intelectualilor din Romania care se intilnea cu noi “la vedere”, nu se ascundea, nu facea un secret, nu sa se teama ca “organul” ar putea afla si l-ar putea taia de la urmatoarea iesire in Occident. Si peste sase luni sau un an, spre usurarea noastra, era din nou in mijlocul nostru, proaspat si nevatamat. Indiscutabil, anticomunist. Era bun prieten cu un coleg si sef din departamentul romanesc. Informatiile lui despre viata din Romania si despre starea de spirit a romanilor, pline de detaliile de care aveam nevoie ca de aer, erau din catgoria celor pe care te puteai bizui fara sa dai gres.
Singura carte pe care i-o citisem, inainte de a pleca din Romania, era “Viata lui Alexandru Maccedonski”. I-am spus cit de mult mi-a placut, i-am spus si de ce si. Efectiv, l-am facut fericit, pricina pentru care m-am bucurat de afectiunea lui definitiva. Avea o mare suferinta: credea ca nu era apreciat la adevarata lui valoare in mediile si in media culturala din tara. Drept care dispretuia aproape fara exceptie toata scriitorimea din tara, inclusiv si mai ales pe scriitorii pe care noi ii pretuiam pentru curajul de a se impotrivi regimului, atit cit se putea. Nici cu virfurile diasporei intelectuale nu se avea prea bine. Ii frecventa, rar, dar nu-i aprecia pe Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, nici „monicii” pe le, baga strimbe ori de cite ori avea ocazia. Avea un dinte pe Cioran si chiar si pe Mircea Eliade, despre care scrisese o carte aparuta la Paris, dar credea ca Eliade nu se zbatuse indeajuns sa-i grabeasca aparitia.
Fireste, ne-am intrebat si noi ce-i cu omul asta care ne frecventeaza cu asiduitate, fara sa se fereasca, fara sa se ascunda si fara s-o pateasca. Ar putea sa fie un agent de influienta, cum au fost atitia dintre intelectualii subtiri care ne vizitau? Ar putea, ne-am zis. Dar mai sigur parea ca domnul Marino era propriul sau agent de influienta. Singurul lucru care-l interesa cu adevarat era sa frecventeze biblioteci europene bune, sa-si scrie cartile de comparatisca si de istoria ideii de literatura, domenii in care se considera specialist de talie europeana, sa se faca cunoscut ca atare in lume, si la asta lucra cu fervoare, isi trimitea opera peste tot si coresponda asiduu cu somitatile culturale internationale care-l agreau, pentru ca in domeniu n-avea ce discuta cu „pleava” colegilor din Romania! Si pentru asta, pentru opera lui si raspindirea ei in lume, la intoarcerea in tara, dadea si cuvenitul raport despre emigrantii intilniti, limitindu-se probabil la banalitati conventionale. Am avut si confirmarea cind, inainte de 1898, a publicat in intr-o revista din Sibiu, cred, fragmente din “jurnalul” lui european in care erau citeva admirabile portrete ale unor emigranti. Riguros exacate, aparent inocente, nimic negativ, dar cu detalii pe care baietii de la DIE/CIE le adorau si le indosariau cu frenezie. Chior sa fi fost sa nu fi vazut ca era vorba de oameni de Europa libera. Am tras o spaima atunci, nu pentru noi, pentru el, dar el „putea” si tot mai venea, tot ne mai vedea, tot ne mai spuna. Era neobosit si sincer anti-regim. Dupa revolutie insemnarile respective au fost reluate ca atare intr-unul din jurnalele lui europene. Din cite stiu, cel putin doi dintre colegii de la Europa Libera, au gasit in dosarele lor urmele trecerii domului Marino prin viata lor.
Si totusi, daca as fi intrebat daca domul Marino a fost informator al securitati, m-as feri sa dau si barda unui “da” si cu parul unui “nu”. Daca as fi neamt, raspunsul la indemina ar fi “Jein”!
Nu stiu cita dreptate are Mircea Dinescu cind afirma ca domnul Marino a fost informator, dar n-as pune prea mare baza nici pe afirmatia cateagorica a unui om pe care-l pretuiesc: “Este exclus ca Marino să fi fost informator. El a făcut puşcărie politică şi a suferit foarte mult”! Si nici pe cea a unui alt scriitor, la fel de pretuit, care stie de la un var care a fost deţinut politic si coleg de celulă în închisoare cu Marino, că i se spunea “Seniorul”! Si? Ce are a face una cu alta? Ce are a face admirabila poezie a lui Ion Caraion cu abjectele informari date la Securitate? Si pot sa va asigur ca inocentele, din cite stiu pina acum, informari ale domnului Marino erau floare la ureche pe linga cele ale unui alt intelectual de mare rafinament eseistic, dar si trimisul securitatii pe linga Europa libera in perioda 1979-1987, lucrind temeinic, ardeleneste, omul este clujean get-beget, si cu mare folos pentru DIE/CIE. Avea numele de cod “Somesan”, iar dosarul se poate consulta la CNSAS. Lumea literara buna stie despre cine este vorba, dar refuza evidenta. Asteapta mintuirea omului, si uitarea, prin trecerea lui in lumea celor drepti. Omul are 85 de ani, isi scrie memorile, undeva prin sudul Frantei. Vor fi niste memorii fine, ale unui unui moralist fin, profund religios, dar pe care nu-l ispiteste redemptiunea!!
Revenind la domnul Marino, evident a fost un om deosebit, de mare de cultura, cu un ego enorm si o vanitate pe masura, dar usor de ranit. As putea zice ca domnul Adrian Marino pretuia un singur scriitor. Pe Adrian Marino. De fapt detesta, mai mult sau mai putin cordial, orice succes care nu era al lui, indiferent cind, cum si de cine obtinut. Un glumet dintre cerchistii de la Sibiu spune despre el ca “suferea de megalomania persecutiei”. Nu era departe de adevar.
Imi pare rau ca admirabila doama Lidia Bote a trebuit sa afle toate aceste, cum imi pare rau si de brasoveanul V.G., de iesinii S.L. si S.A, de braileanul T.O. Cum o sa-mi para rau si de poeta M.P. cind va deveni public faptul ca si finul eseist clujean „Somesan” a calcat stramb urit de tot.
Va trebui sa ne resemnam ca o parte din istoria literaturii romane va trebui rescrisa si in functie de literatura de sertar din haznaua Securitatii. Neaparat cu concursul vidanjorului de serviciu, lent colonel Victor Achim! Vom mai avea surprize multe! Iar buba neagra la Securitate este.
Si mai cred ca domnul Adrian Marino a dispus publicarea jurnalului la cinci ani de la savirsirea sa ca sa fie sigur ca cei pe care i-a incondeiat vor afla ce parea avea despre ei. Din acest punct de vedere, blindul Ion Negoitescu a fost mai prevazator, punindu-si jurnalul la adapost pentru 30 de ani, desi a lasat cu limba de moarte sa se spuna inainte, ca, da, el el a „incondeiat” un porc cultural, pe Eugen Barbu!!!
Uneori, oricit ne-ar veni de greu, pentru intelegerea unui ego dilatat, a vanitatilor ranite si a zonelor intunecate din strafundrile unor oameni avem nevoie de Dostoievschi si putin si de Freud si de Nietzsche.
Dumnezeu sa-l ierte pe domnul Adrian Marino. Ca un domn a fost, dar… Dar s-ar putea sa aiba nevoie. Si el, si Dumnezeu, daca n-o fi murit si el!
In rest, s-auzim… asa si pe dincolo!

@Mihai,
asa, si?

@Chip & Dale ,
destul de corecte aprecierile tale.

@ Atit am stiut, atit am si m-am priceput!

@Chip&Dale
Sunt siderat:daca si “Somesanul”!
Se face tare frig prin partile astea de lume…
(acest “daca si…” nu vrea sa spuna ca accept – pina la probe irefutabile – o asemenea ipoteza pentru Adrian Marino; am invatat de el ce inseamna gindire critica tare, intr-o perioda in care evazionismul si apologia erau discursurile dominatoare)
Comentariul d-voastra este calm, echilibrat, elegant si – da – acompaniat de o intelectuala tandrete, atit de rara pe aici, caci ea tradeaza rezerve de generozitate.
Va multumesc si pentru atentionarea personala!
Pina cind, oare, voi mai fi nevoit sa-mi pierd putinii prieteni de doua ori?

Chip &Dale ;
Foarte interesante, pertinente si elegante informatiile dumneavoastra. Multumesc,mi-a facut mare placere sa va citesc.

@Dumitru

Daca aceste aprecieri ii apartin domnului Adriana Marino ele sunt foarte corecte:

Lucrurile pot fi spuse mai simplu:
Plesu si GL sunt orice (oameni de afaceri/oameni politici ‘esoterici’ sau ‘exoterici’, consilieri, sinecuristi);
numai filosofi/ metfiziceni NU SUNT.

Creativitatea:
cvasimula dupa 1990.
Domnul GL a tradus (impreuna cu Dnl Cioaba) Sein und Zeit – Heidegger in 10ani!;
cine citeste Sein und Zeit in romana?
In rest exprimari filosofice de slaba calitatea [sau complet in afara] cum spunea un filosof tanar [IA].

Domnul GL nu a ajuns metafisician.
‘Era sa fie’ sau poate chiar ‘n-a fost sa fie’ – vorba lui Noica.
A ajuns un om de afceri si un bun sofer de bmw
- ‘forte ancorat in viata cetatii’ (nu fara folos personal)
Cat despre Dnl Plesu -> partea mistico-ascetica a fost deturnata spre o mai epicureana rotunjire existentiala : conturi, bunuri si mici/mari bucurii contemporane locale si multinationale.
Acelasi domn Plesu care confunda brutal orice din ‘filosofia analitica’ cu pozitivismul logic (al lui Carnap de exemplu)

Spunea domnul Marino citat de domnul @dumitru

Andrei Plesu
demascat drept plagiator de Adrian Marino. “Mafia Liiceanu-Plesu”, pusa la zid in Testamentul lui Marino “Viata unui om singur”. MINIMA MORALIA: Plesu i-a buzunarit pe Sartre si Adorno
Despre Andrei Pleşu

„Mi se părea ridicol a fi exclus din literatura română de acest moralist cu lipsă la cântar – cu o operă destul de subţire – care împrumută de la alţii titlul unei cărţi („Minima moralia”) fără s-o declare.”

Despre Gabriel Liiceanu

„Liiceanu devine conştiinţa naţiunii. Al său «Apel la lichele », supremul manual de etică civică. O astfel de mentalitate transformată în monopol cultural este plină de implicaţii nocive. (…) La Cluj, m-am lovit, în permanenţă, de aşa-zisa Şcoală Zaciu. La Bucureşti, cu aceeaşi virulenţă, de mafia Liiceanu- Pleşu. Atacuri, obstrucţii, denigrări permanente. Uneori, la limita ilegalităţii evidente. ”

@C. TEODORESCU

Oricat rahat ati manca, oricat ati minti, oricat ati incerca si dvs si Dinescu al dvs (+gasca Manolescu) sa pareti altceva decat suntenti trebuie sa intelegeti ca adevarul va iesi la suprafata.

Puteti ucide, puteti distruge, puteti demola, puteti minti punand drept chezasie ‘opera’, ‘valoarea’, ‘cuvantul’ dvs. Puteti la o adica face tot ce poate face o gasca capacitate de insi cu fonduri imense, obscure.

Puteti face tot ce au facut comunistii, tot ce a facut MIhail Roller. Aveti totul de partea dvs.

Un singur lucru insa nu veti putea face: NICIODATA nu veti fi ALTCEVA decat CEEA CE SUNTETI. SI ASTA VA INNEBUNESTE SI PE DVS SI GASCA DE IMPOSTORI PE CARE O APARATI.

Niciodata nu veti putea locul celor martirizati in propria lor tara, a celor ucisi pentru pacatul de a fi iubit limba si poprul roman mai presus decat pe ei insisi, a celor care au crezut ca Dumnezeu este Dumnezeu, a celor multi si necunoscuti in veci, a celor umitili de impertinenta si vulgaritatea voastra.

Poate veti conduce, dar niciodata nu veti invinge!

@ ION
Hopa, si-a afacut aparitia si spiritul lui Victor Ron.

@ION,
tu esti CA ION.

Dar jegul asta uman si moral de MIRCEA DINESCU, daca tot pozeaza de o viata in scriitor (si cei care stiu vor intelege exact ce afirm aici!), de ce nu a facut si gestul – macar ca pe un gest social – de a incerca sa scoata, sa faca publice etc din arhivele CNSAS sutele, miile de pagini care arata rezistenta romaneasca prin cultura, miile de manuscrise confiscate de tovarasii (de la cele ale lui Labis si pana la manuscrisele lui BLAGA, Mihadas s.a.)?

Este o rusine a USR si a Romaniei acest DINESKU!

@ vasile gogea
Probele apar si se completeaza. In fragmnetul publicat de Costi Rogozanu aici

voxpublica.real../

domnul Marino recunoaste doua-trei intrevederi cu un ofiter care l-a intrebat despre Mircea Eliade. Ca domnul Marino stia sau nu, perversitatea securitatii era ca, dupa astfel de intilniri, ofiterul intocmea o nota informativa. Ramaine de vazut ce calitate si ce nume ii atribuia intervievatului.
Tineti-va tare! Vom mai avea de tras!
Ginduri bune!

@Chip&Dale

Zicea IT MORAR ‘charismaticul’ (sanki)
(uratzica misie are…}
Cica:

IT MORAR
Dar Marino nu abuzează trecutul?

Raspuns:
Nu mai abuzeaza trecutul pentru ca nu mai e printre cei vii.
Ceilalti, opoxzantii ‘aproape ca sunt’ si sunt oarecum ‘imbuibatzi’, ingrasatzi in conturi, sinecuri si ‘creatii’ aiuritoare, de foarte slaba calitate sau zero.

Care e optiunea:
intre un Marino cu 9(noua) ani de puscarie politica [ + ceva depoartare si o opera scrisa] si
‘grasunii’ ceilalti (care din 1990 cel putin sunt niste ‘intelectuali’ pe flat-line, abia se aud horcaind)?
Grasuni plini de baschini politrucice (pe care n-ar fi trebuit sa le invete nici la Paltinis, cu atat mai putin la Heidelberg sau Paris).

Il aleg evident pe A Marino.

@Chip & Dale: Multumim! E dureros ce ne povestiti, dar macar o faceti fara incrincenare. Din pacate, Marino se pare ca a murit incrincenat… Dumnezeu sa’l odihneasca! Singura solutie ar fi sa se publice odata toate dosarele si sa terminam cu atitea descoperiri si suspiciuni…

@MIHAI: Tu esti un altul…

[...] placut, de pilda, asta. Dar si [...]

Gineta drag, Adrian Marino avea o parere proasta despre toti poetii. Nu avea organ estetic pentru poezie. De unde sa priceapa ceva din opera poetica, importanta, a lui Mircea Dinescu? Aminteste-ti ca MOARTEA CITESTE ZIARUL a parut in franceza, inainte de l989, cu un cuvint inainte de acad. franco-roman Eugene Ionesco, admirator si al literaturii si al gesturilor civice dinesciene, curajoase la data aceea, cind Marino nu indraznea nici macar sa treaca pe strada unde locuia, la Cluj, Doina Cornea, darmite sa-i faca o vizita de curtoazie fostei colege de catedra a nevestei sale Lidia Bote. In germana, pe Dinescu l-a tradus Werner Sollner, tot inainte de l990.

@Chip & Dale: Finul eseist <>, ehehei, a predat si la Universitatea Catolica din Poitiers. E NB,sigur, sigur. Comparatist. Cunoscator de germana. Cerchist. L-am auzit din citate din Carmaci la televizor. A facut o teza doctorala despre LUPTA CU ABSURDUL, l-a reintrodus in circuit pe Urmuz. Ballotons, Ballotons, mes freres!!!

@ION:
Hai ca-i tare !!!! Zau, asa ceva n-am mai auzit… Stiam eu ca Dinescu se baga in toate, dar asta chiar si imaginatia mea deochata, care stau in coltisorul meu si mai citesc una alata … !!!!

Bravo, Ioane, vezi sa nu dispara postarea ta.