După 45 de ani. O poveste din Banat

mi-a plăcut!

@Jack Mă bucur că a fost o lectură plăcută!…

Și mie mi-a plăcut. Pe bune, că oamenii de genul ăsta impun respectul. Mă complexează.

@marius v: Da, astfel de oameni impun respectul și e o plăcere să stai de vorbă cu ei. Oameni la locul lor, muncitori si cu mult bun simt.

Odata la lucru mi-am luat de model pe cel care practic coordona toata treaba. Om ocupat sa isi cunoasca la detaliu domeniul, nu incerca sa impuna ca mascul alfa, isi facea treaba politicos si spre deosebire de ceilalti care isi iroseau altfel timpul era si sef, si de neinlocuit.

Am incercat un timp sa “imprumut” atitudinea asta si a dat rezultate. Avem disperata nevoie de modele in Romania si de capacitatea de a le imita.

Frumos.
Mi-a placut.

[...] Sursa [...]

Foarte frumos.Pacat ca n-am ocazia sa trec prin Timisoara ca m-as tunde si eu acolo.Chiar daca nu ar fi nevoie.Ii doresc sanatate si pensie indelungata.

Fiecare oras are un astfel de frizer.
In Constanata este “Nea Gabi” , omul pe care eu il consider cea mai fericita persoana din oras.
Acum multi , multi ani , avea concurenta din partea ” Doamnei Toma ” barman la Casa cu Lei.
Incercati sa gasiti inca un Marcov in Timisoara .

omul multumit este un om fericit.multumestete cu ce ai si vei fi fericit.chiar functioneaza

Drăguţ. Vă dă bon fiscal când îi plătiţi?

@ Florin Puscas:

Doua motive pentru care mi-a placut:

1. Sunt din Timisoara.

2. “Ras, tuns si frezat” era deviza frizerului (si prietenului meu de tinerete) meu Țache Mironescu, om cu probleme, fiindca era nepotul generalului (nu tocmai comunist) Mironescu, ca sa stii ca pana si in frizerii foarfecele aveau… urechi.

Cand ma incapatanam sa continuu cu aprecierile “nu tocmai pozitive” la adresa… alora, Țache îmi spunea “Iti fac o frectie, pe gratis, dar taci dracului din gura, fiindca noi, aici, ne ocupam doar de tuns, ras si frezat”…

Frectiile si masajele pe scafarlie marca “Tache” erau senzationale. Lotiunea folosita la frectie avea insa un miros crimanal, dar dupa vreo doua ore de “batut bulevardul” disparea.

@mac gregor: Probabil că avem şi modelele şi capacitatea de a le imita. Mai lipseşte voinţa…

@victor L: Era să zic “plăcerea e de partea mea”, dar mi-am adus aminte de o doamnă care avea obiceiul să răspundă mai interesat la o astfel de formulare: “plăcerea o ai tu cu cine vrei, nu cu mine”. Aşa că zic şi eu că sunt onorat.

@sase sase: Locul nu e tocmai cel mai frumos, fiind o frizerie de stat. Ai putea crede că, în cei 45 de ani, nimeni nu a mai renovat nimic pe acolo. Dar omul merită.

@andrei: Sper să mai găsesc astfel de oameni. Din păcate, sau din fericire, sunt oameni cuminţi, nu se dau în spectacol. Aşa că sunt mai greu de găsit.

@cormoran: Adevărat! De-am putea…

@Mircea: Dă de toate.

@Dorin Tudoran: Onorat de apreciere!
Era într-o vreme un personaj printre comentatori, care bănuia VoxPublica de tot felul de jocuri meschine, dat fiind faptul că o mare parte dintre autori sunt din Cluj sau au avut diverse legături cu urbea de pe Someş (şi eu am studiat acolo). Dacă ne strângem şi timişoreni, cine ştie cum mai batem la ochi.
Păi atunci aştept povestea lui Ţache spusă mai pe larg. Asta dacă nu cumva s-a petrecut deja şi tot ce trebuie să fac e să mă vindec de propria-mi ignoranţă.

Bravo domnule,un articol care te linisteste;m-am saturat de incrancenarile politice si simt nevoia unor povesti frumoase.

Mi’a placut! Regret ca acum muuulta vreme, cand am studiat in Timisoara nu m’am tuns la nenea Marcov. Din motive financiare si pentru ca un coleg era un frizer excelent care tundea gratis. A ajuns si in guvern, dar nu ca frizer.