Internetul nu se citește din scoarță-n scoarță

Internetul presupune motoare de cautare pe categorii, nu este un amalgam de informatie cu “cu pagini rupte din carti” si dispuse alandala: amalgamul e in capul utilizatorului!

Ca sa nu fiu inteles gresit, trebuie sa fiu mai explicit: amalgamul e in capul utilizatorului care nu stie sa caute!

motoarele de cautare nu-s organizate pe categorii, ci directoarele web; buftitza de net

Pe cand o dezbaterea despre fonturi, marimea caracterelor, culoarea fundalului portalurilor? Ce nu vi se pare intersesant, sau de actualiate?

nici bibliotecile nu se citesc scoarta in scoarta, iar criteriile de cautare -pe categorii- pe net nu sunt diferite fata de cele de cautare in fishetul unei biblioteci; si intr-un caz si in celelat pornesti de la o referinta data, o gasesti, de acolo foloseste refereintele “there in” si asa mai departe; ca si netul o biblioteca nu-ti ofera informatie sistematic organizata: organizarea pe genuri literare nu implica d exemplu ca si stii ca trebuie chipurile sa citesti clasicii inainte de postmodernisti etc.

ca sa nu mai spun ca in secolul 21 o biblioteca bine organizata ofera un computer cu o baza de date, iar cautarile le faci nu mult diferit ca pe net: cauti carti care sunt fisate in alte biblioteci, deci navighezi si intr-un network de baze de date dintre mai multe biblioteci.

ca metodele de utilizare a unei “biblioteci” pe net sunt mai sofisticate si nu stim sa le folosim, asta e alta problema!

Bine scris!
Multumim Diana.

Dane (amice), esti cretin! Ceea ce spui tu e doar materializarea inconstientei. Pentru ca da, despre asta e vorba. Faptul ca tu nu esti constient de importanta tipografiei unui website sau de efectele cromaticii, nu inseamna ca ele nu sunt importante. Dar in fond, nici nu e cazul. Tocmai pe asta se bazeaza studiile expertilor si anume pe incapacitatea de constientizare a majoritatii utilizatorilor.

In rest, numai de bine.

Domnule Jaaz, din cate spui tu pot sa deduc cateva lucruri. Unul din ele ar fi faptul ca nu suntem amici, dace e sa iau in considerare “adjectivele”. Apoi, relativ la psihanaliza de mahala, presarata cu accente cromatice intr-un spectru pur semidoct, ei bine, aici numai cuvinte de lauda!

Internetul e deja o reprezentare continua a felului in care cautam si utilizam informatia. El se adapteaza abilitatilor noastre, oglindindu-le.

Multe situri se schimba chiar in cadrul aceleiasi vizite, adaptandu-se comportamentului prezent al vizitatorului.

Curs de Gandire Critica pentru utilizatori de internet? De ce nu Gandire Critica punct?

Gandirea critica schimba internetul oricum. Nu exista o gandire critica a maselor? Ce surpriza! Atunci internetul pare articulat haotic.

Mi s-a facut parul maciuca cand te-am citit!
Parca ai scris o compunere la Bacalaureat!

“Internetul e deja o reprezentare continua …”

Ce zici, bah, ca e internetul?

@Yorga Cum am spus și în articol, nu e vorba de o lipsă de organizare a informației pe Internet, ci de o organizare foarte diferită de cea dintr-o bibliotecă. Și nu vorbeam despre găsirea unei informații punctuale (de ex.: care e capitala Algeriei) ci despre a învăța ceva (de ex.: tehnici de desen în creion). În timp ce într-o bibliotecă te duci la categoria manuale, desen/ desen în creion…și citești x cărți (pe fiecare din scoarță-n scoarță), pe Internet vei căuta după cuvinte cheie (nu după categorii dacă vrei să fii eficient) și vei filtra sutele de pagini găsite și informația din ele. Referințele dintr-o carte tind să fie mult mai “la obiect” (sau măcar e mult mai clar către ce informație te trimit) decât linkurile de la o pagină de net la altele.

@teompa Așa e

@Dan Mie mi se pare important faptul că avem nevoie de alte abilități pentru a învăța eficient de pe Internet. Și încă mult mai important faptul că în școală încă ignorăm complet lucrul acesta și nu pregătim în niciun fel aceste abilități. Nu este important?

@Ioan F. Mulțumesc mult!

@Calin N-aș zice că Internetul se adaptează cu adevărat abilităților noastre din păcate. Dacă ar fi așa, atunci oricine ar reuși să găsească la fel de repede informația de care are nevoie. Există adaptări, de acord, dar sunt adaptări la interesele utilizatorului (de ex. ce filme preferă), nu la modul său de gândire (de ex. daca învață mai bine pornind de la general la particular sau invers). Și sunt încă adaptări relativ stângace. Un curs de gândire critică ar fi în mod clar binevenit în orice școală și poate fi într-adevăr un început bun și în direcția de care vorbeam eu

“Referințele dintr-o carte tind să fie mult mai “la obiect” (sau măcar e mult mai clar către ce informație te trimit) decât linkurile de la o pagină de net la altele.”

Carti pot fi acesate si pe internet.
Revistele de specialitate deasemenea (e adevarat cu abonament). Documentarea unui text de specialitae se face in cea mai mare masura pe baza informatiei luata de pe net.

In plus tot mai multe carti, in special cele noi sunt editate in mod special in format .pdf cu hyperlinkuri interne si externe tocmai pentru acces digital facil.

Daca vrei informatii exacte si cu referinte exacte, le poti obtine de pe net cu mult mai multa eficienta decat dintr-o biblioteca clasica unde consulti doar editii vechi care nu au fost scanate/reeditate etc.

Vorbind de referinte exacte, crede-ma pe cuvant o teza de doctorat nu se face instlandu-ti masa de lucru in biblioteca!

“pe Internet vei căuta după cuvinte cheie (nu după categorii dacă vrei să fii eficient) ”

desigur ca folosesti cuvinte cheie daca vrei sa fii efiecient, dar daca vrei sa fii si mai eficient folosesti cuvintele cheie cu filtre care sunt organizate in categorii in functie de motorul de cautare folosit.

Un exemplu il gasesti pe amazon, sau al unei arhive preprint server, sau situl unui magazin de imprumut video… acolo gasesti filtre organizate pe categorii…

intelegi? m-am referit la cautarea pe categorii

ceea ce nu ar trebui sa fie prea diferit fata de o biblioteca clasic organizata pe categorii: de ex habar n-am de chimie si creau sa invat ceva; ma duc la biblioteca la categoria chimie/chimie generala si … ce fac daca acolo sunt 10 000 de carti? Decid atunci sa iau editiile cele mai noi si sortez pe baza unui keyword ultimele aparitii… si nici atunci nu ma reped sa citesc din scoarta in scoarta primul rezultat al cautarii, pentru ca n-am nici o garantie ca este si cel mai relevant

PS: desigur folosind google in sesul clasic nu iti sorteza informatia pe categorii, indiferent de keywordul folosit;

in schimb insa daca folosesc google scholar, atunci cautarea ta cu keyword poate fi facuta pe categorii:
scholar.google.../

iar rezultatul cautarii e de presupus sa fie literatura de specialitate, cam in genul celei obtinute de motoarele de la ISI

@Diana – Corect, nu m-am exprimat suficient de clar.
Internetul oglindeste summa abilitatilor utilizatorilor: intai pentru ca depinde vital de popularitati (prin Page Rank – Google), de comportamente de masa (viteza de acumulare a linkurilor, de pilda), de reputatie (cine se leaga de cine), de click-through rate (AltaVista), iar in cazul unor situri, elemente de comportament per sesiune de vizitare (Amazon, LandsEnd.com, situri de stiri, social bookmsarks, tag clouds, etc.).

Sigur ca un om cu mintea relativ organizata se simte insultat de ce trece drept informatie valida pe internet, iar un confuz ramane si mai confuz in lipsa unor cutume critice.

Dar internetul nu e doar un valmasag, ci un valmasag conectat la toti cititorii, la ale caror miscari colective reactioneaza prin schimbari de rang in rezultate, de continut (continut proaspat vs. incremenit), de features de personalizare, etc.

Ce sugerezi tu in finalul articolului mi se pare ca ar fixa niste reguli de citire pe care acest mediu extrem de fluid si extrem de compartimentabil nu-l merita. Cred ca citirea trebuie lasata libera, asa haotica cum e, sa se regleze singura.

Suferinta lipsei de rigoare exista, corect, dar intuiesc ca internetul, mediu in egala masura creat de user ca si de autori, va naste de la sine solutii la acesta problema (uite, exista o ramura de Youtube academic: youtube.com/edu../ , scivee.tv, s.a.m.d.).

@Yorga Ok, cred că înțeleg problema de comunicare: de acord, o parte din informația din Internet este într-adevăr organizată ca într-o bibliotecă, cu acces mult mai rapid. Dar nu despre partea asta vroiam să discut, pentru că nu asta mi se pare marea schimbare. De acord, cum spui tu, cărțile sunt acum în format digital, netul ajută mult pentru a găsi cărțile relevante etc. Dar multă informație utilă și actuală se găsește pe diverse pagini disparate, nu în cărțile de pe Internet și de multe ori este prezentată folosind mult mai mult decât text, chiar interactiv. Iar cel puțin cei mai tineri chiar preferă să exploreze, să învețe ceva interacționând în loc de citind, să rezolve o problemă prin colaborare cu alții care nu știu neapărat mai mult nici ei. De multe ori abordarea e schimbată: se învață bucățele prin încercare, eșec și adaptare, mai degrabă decât învățarea urmărind firul logic continuu al unei cărți sau lucrări de specialitate.

De acord cu ce spui despre căutarea pe categorii. Dar această căutare nu este întotdeauna suficientă (acoperă doar o mică parte din informația de pe net) și nici nu este întotdeauna cea mai rapidă. Mulți dintre studenții mei folosesc doar căutarea pe cuvinte cheie și sunt extrem de eficienți în a găsi ceea ce caută. În plus, exceptând atunci când au de scris un referat, preferă aproape orice altceva decât literatura de specialitate.

Vorbind de o teză de doctorat, nu e nevoie să te cred pe cuvânt: mi-am susținut teza de doctorat și e clar că am folosit mult mai mult Internetul decât biblioteca.

@Calin De acord, Internetul reflectă în mod clar interesele și variațiile utilizatorilor. Poate nu m-am exprimat clar, dar n-am intenționat deloc să fixez niște reguli stricte de citire. Tare aș fi curioasă ce reguli am dat senzația că aș vrea să fixez?
Nici nu protestam împotriva lipsei de rigoare, ci doar doream să o scot în evidență, nu ca pe ceva care trebuie corectat, ci ca pe ceva care schimbă modul în care învățăm, ceva la care trebuie să ne adaptăm și cu care trebuie să învățăm să ne descurcăm. Și citind mai mult pe tema asta, cred de altfel că cei mai tineri/mici dintre noi se adaptează deja, dar întrebarea e dacă școala îi susține sau îi penalizează pentru asta. Încerc să revin cu un pic mai mult într-un articol nou.

OK! Inca un alt exemplu pe langa cel dat mai sus:

presupun ca habar nu am ce este bioxidul de carbon, si nu inteleg de ce vorbeste lumea despre el

1 ) dau google search carbon dioxide, si poti sa verifici ce iese.

2) pot da un google search adaugand un keyword suplimentar, sa zicem ca vreau sa vad cam ce documenteaza o enciclopedie: carbon dioxide enciclopedia
cel de al doilea cuvand cheie in va face o sortare in interiorul categoriei enciclopedie.

Vei observa ca rezultatele cautarii sunt sortate numai dupa criteriul enciclopedie (primele rezultate de fapt, si care sunt si cele mai relevante): apar wikipedia, Britanica etc. iar informatia obtinuta poate fi suficienta, in functie de cerintele mele

Daca m-ash fi documentat la o biblioteca clasica, m-ash fi dus glontz la raftul enciclopedii, deci folosind sortarea pe categorii, sa vad ce si cum legat de CO2.

[...] vezi toate articolele de Diana Coman azi la 12:00 comenteaza acum 2 vizualizari.Vorbeam într-un articol anterior despre cum diferă învățarea clasică de învățarea de pe Internet. Concluzionam atunci că [...]

“De multe ori abordarea e schimbată: se învață bucățele prin încercare, eșec și adaptare, mai degrabă decât învățarea urmărind firul logic continuu al unei cărți sau lucrări de specialitate.”

Mda! …aparent inca o problema de comunicare; pe vremea mea, cand eram la facultate, nu prea aveam internet, insa metoda mea de studiu la facultate era cam dupa metoda descrisa de tine; daca am citit o carte de specialitate din scoarta in scoarta, asta e ceva ce am facut in timp, dar n-am studiat niciodata intai o carte din scoarta in scoarta, si abia apoi am trecut la urmatoarea;
… deci metoda pe care o descrii tu, “trial & error”, adaptare, interactivitate era folosita in “epoca” preinternet.

nu prea cred ca internetul vine cu o abordare noua, ci mai degraba o boosteaza pe cea existenta prin acces rapid si facil la informatie;

@Yorga La exemplul cu CO2, cred că cei mai mici/tineri nu și-ar pune deloc întrebarea ce zice o enciclopedie pe tema asta (și a propos, și dacă ar pune-o, probabil s-ar duce întâi la Wikipedia). În schimb ar pune mai degrabă întrebarea: cum apare CO2, sau unde se folosește CO2 sau ceva similar, sau ar căuta întâi un grup pe tema CO2 sau chimie. Poți numi grupul o categorie, dar aș zice că e mai mult decât atât. Exact asta e diferența de abordare despre care spuneam. Sigur că poți folosi Internetul exact ca pe o bibiliotecă, dar cei care au crescut și s-au format cu net, nu-l vor folosi așa prea des și cred că beneficiezi la maxim de net dacă nu îl folosești doar ca pe o bibliotecă.

Abordarea de învățare depinde și de persoană Eu citeam cursurile din scoarță-n scoarță înainte de încercări/eșec și cunosc multe persoane mai în vârstă decât mine care au această abordare.
Sigur că toate metodele existau și înainte într-o oarecare măsură. Dar e vorba de ponderea nouă pe care o capătă unele metode în detrimentul altora. Iar rezultatul acestei ponderi noi este o reorientare a învățării și (ar trebui să fie și o reorientare a) educației ca proces.

“și a propos, și dacă ar pune-o, probabil s-ar duce întâi la Wikipedia”

Hm!… si care ar fi problema?

Nici o problemă, doar că nu ar căuta folosind o categorie (adică enciclopedie) ci direct după numele Wikipedia, un cuvânt cheie

“Nici o problemă, doar că nu ar căuta folosind o categorie (adică enciclopedie) ci direct după numele Wikipedia, un cuvânt cheie”

…pai asa, nici la biblioteca nu s-ar duce glontz la raftul enciclopedii.

Deci revinim la ce am sustinut in primele postari referitor de utilizatorul care nu stie sa caute!

[...] “Nu”. Mi se pare cu atât mai interesant cu cât am iscat mai demult pe Voxpublica o discuție relativ aprinsă privind faptul că educația ar trebui să se adapteze la influența Internetului asupra modul în [...]