…pai asa, nici la biblioteca nu s-ar duce glontz la raftul enciclopedii.

Deci revinim la ce am sustinut in primele postari referitor de utilizatorul care nu stie sa caute!

Hm!… si care ar fi problema?

Abordarea de învățare depinde și de persoană Eu citeam cursurile din scoarță-n scoarță înainte de încercări/eșec și cunosc multe persoane mai în vârstă decât mine care au această abordare.
Sigur că toate metodele existau și înainte într-o oarecare măsură. Dar e vorba de ponderea nouă pe care o capătă unele metode în detrimentul altora. Iar rezultatul acestei ponderi noi este o reorientare a învățării și (ar trebui să fie și o reorientare a) educației ca proces.

Mda! …aparent inca o problema de comunicare; pe vremea mea, cand eram la facultate, nu prea aveam internet, insa metoda mea de studiu la facultate era cam dupa metoda descrisa de tine; daca am citit o carte de specialitate din scoarta in scoarta, asta e ceva ce am facut in timp, dar n-am studiat niciodata intai o carte din scoarta in scoarta, si abia apoi am trecut la urmatoarea;
… deci metoda pe care o descrii tu, “trial & error”, adaptare, interactivitate era folosita in “epoca” preinternet.

nu prea cred ca internetul vine cu o abordare noua, ci mai degraba o boosteaza pe cea existenta prin acces rapid si facil la informatie;

presupun ca habar nu am ce este bioxidul de carbon, si nu inteleg de ce vorbeste lumea despre el

1 ) dau google search carbon dioxide, si poti sa verifici ce iese.

2) pot da un google search adaugand un keyword suplimentar, sa zicem ca vreau sa vad cam ce documenteaza o enciclopedie: carbon dioxide enciclopedia
cel de al doilea cuvand cheie in va face o sortare in interiorul categoriei enciclopedie.

Vei observa ca rezultatele cautarii sunt sortate numai dupa criteriul enciclopedie (primele rezultate de fapt, si care sunt si cele mai relevante): apar wikipedia, Britanica etc. iar informatia obtinuta poate fi suficienta, in functie de cerintele mele

Daca m-ash fi documentat la o biblioteca clasica, m-ash fi dus glontz la raftul enciclopedii, deci folosind sortarea pe categorii, sa vad ce si cum legat de CO2.

De acord cu ce spui despre căutarea pe categorii. Dar această căutare nu este întotdeauna suficientă (acoperă doar o mică parte din informația de pe net) și nici nu este întotdeauna cea mai rapidă. Mulți dintre studenții mei folosesc doar căutarea pe cuvinte cheie și sunt extrem de eficienți în a găsi ceea ce caută. În plus, exceptând atunci când au de scris un referat, preferă aproape orice altceva decât literatura de specialitate.

Vorbind de o teză de doctorat, nu e nevoie să te cred pe cuvânt: mi-am susținut teza de doctorat și e clar că am folosit mult mai mult Internetul decât biblioteca.

@Calin De acord, Internetul reflectă în mod clar interesele și variațiile utilizatorilor. Poate nu m-am exprimat clar, dar n-am intenționat deloc să fixez niște reguli stricte de citire. Tare aș fi curioasă ce reguli am dat senzația că aș vrea să fixez?
Nici nu protestam împotriva lipsei de rigoare, ci doar doream să o scot în evidență, nu ca pe ceva care trebuie corectat, ci ca pe ceva care schimbă modul în care învățăm, ceva la care trebuie să ne adaptăm și cu care trebuie să învățăm să ne descurcăm. Și citind mai mult pe tema asta, cred de altfel că cei mai tineri/mici dintre noi se adaptează deja, dar întrebarea e dacă școala îi susține sau îi penalizează pentru asta. Încerc să revin cu un pic mai mult într-un articol nou.

Sigur ca un om cu mintea relativ organizata se simte insultat de ce trece drept informatie valida pe internet, iar un confuz ramane si mai confuz in lipsa unor cutume critice.

Dar internetul nu e doar un valmasag, ci un valmasag conectat la toti cititorii, la ale caror miscari colective reactioneaza prin schimbari de rang in rezultate, de continut (continut proaspat vs. incremenit), de features de personalizare, etc.

Ce sugerezi tu in finalul articolului mi se pare ca ar fixa niste reguli de citire pe care acest mediu extrem de fluid si extrem de compartimentabil nu-l merita. Cred ca citirea trebuie lasata libera, asa haotica cum e, sa se regleze singura.

Suferinta lipsei de rigoare exista, corect, dar intuiesc ca internetul, mediu in egala masura creat de user ca si de autori, va naste de la sine solutii la acesta problema (uite, exista o ramura de Youtube academic: http://www.youtube.com/education?b=400 , scivee.tv, s.a.m.d.).

desigur ca folosesti cuvinte cheie daca vrei sa fii efiecient, dar daca vrei sa fii si mai eficient folosesti cuvintele cheie cu filtre care sunt organizate in categorii in functie de motorul de cautare folosit.

Un exemplu il gasesti pe amazon, sau al unei arhive preprint server, sau situl unui magazin de imprumut video… acolo gasesti filtre organizate pe categorii…

intelegi? m-am referit la cautarea pe categorii

ceea ce nu ar trebui sa fie prea diferit fata de o biblioteca clasic organizata pe categorii: de ex habar n-am de chimie si creau sa invat ceva; ma duc la biblioteca la categoria chimie/chimie generala si … ce fac daca acolo sunt 10 000 de carti? Decid atunci sa iau editiile cele mai noi si sortez pe baza unui keyword ultimele aparitii… si nici atunci nu ma reped sa citesc din scoarta in scoarta primul rezultat al cautarii, pentru ca n-am nici o garantie ca este si cel mai relevant

PS: desigur folosind google in sesul clasic nu iti sorteza informatia pe categorii, indiferent de keywordul folosit;

in schimb insa daca folosesc google scholar, atunci cautarea ta cu keyword poate fi facuta pe categorii:
http://scholar.google.com/advanced_scholar_search?hl=en&as_sdt=2000

iar rezultatul cautarii e de presupus sa fie literatura de specialitate, cam in genul celei obtinute de motoarele de la ISI

Carti pot fi acesate si pe internet.
Revistele de specialitate deasemenea (e adevarat cu abonament). Documentarea unui text de specialitae se face in cea mai mare masura pe baza informatiei luata de pe net.

In plus tot mai multe carti, in special cele noi sunt editate in mod special in format .pdf cu hyperlinkuri interne si externe tocmai pentru acces digital facil.

Daca vrei informatii exacte si cu referinte exacte, le poti obtine de pe net cu mult mai multa eficienta decat dintr-o biblioteca clasica unde consulti doar editii vechi care nu au fost scanate/reeditate etc.

Vorbind de referinte exacte, crede-ma pe cuvant o teza de doctorat nu se face instlandu-ti masa de lucru in biblioteca!

@teompa Așa e

@Dan Mie mi se pare important faptul că avem nevoie de alte abilități pentru a învăța eficient de pe Internet. Și încă mult mai important faptul că în școală încă ignorăm complet lucrul acesta și nu pregătim în niciun fel aceste abilități. Nu este important?

@Ioan F. Mulțumesc mult!

@Calin N-aș zice că Internetul se adaptează cu adevărat abilităților noastre din păcate. Dacă ar fi așa, atunci oricine ar reuși să găsească la fel de repede informația de care are nevoie. Există adaptări, de acord, dar sunt adaptări la interesele utilizatorului (de ex. ce filme preferă), nu la modul său de gândire (de ex. daca învață mai bine pornind de la general la particular sau invers). Și sunt încă adaptări relativ stângace. Un curs de gândire critică ar fi în mod clar binevenit în orice școală și poate fi într-adevăr un început bun și în direcția de care vorbeam eu

“Internetul e deja o reprezentare continua …”

Ce zici, bah, ca e internetul?

Multe situri se schimba chiar in cadrul aceleiasi vizite, adaptandu-se comportamentului prezent al vizitatorului.

Curs de Gandire Critica pentru utilizatori de internet? De ce nu Gandire Critica punct?

Gandirea critica schimba internetul oricum. Nu exista o gandire critica a maselor? Ce surpriza! Atunci internetul pare articulat haotic.

In rest, numai de bine.

ca sa nu mai spun ca in secolul 21 o biblioteca bine organizata ofera un computer cu o baza de date, iar cautarile le faci nu mult diferit ca pe net: cauti carti care sunt fisate in alte biblioteci, deci navighezi si intr-un network de baze de date dintre mai multe biblioteci.

ca metodele de utilizare a unei “biblioteci” pe net sunt mai sofisticate si nu stim sa le folosim, asta e alta problema!