RSS Feed

…”mai-romanii” din diaspora; T.S. Eliot; si Invierea din zori

vezi toate articolele de
04 Apr 2010 la 06:41 un comentariu 1278 vizualizari.

…cu romanii din diaspora se intampla un fenomen interesant – devin mai romani decat romanii de acasa. Devin mai romani decat erau in Romania. Obiceiuri alta-data ignorate sunt aici respectate aproape cu sfintenie: se merge cu colindul, cu Steaua, se spala fata cu apa de pe un on inrosit, la petreceri se canta spontan “Desteapta-te, romane!” sau “Treceti batalioane romane Carpatii“, se fac cozonaci si sarmale si mici si ciorba de burta, se bea tzuica/palinca si visinata, se dau copiii la cursuri de romana cum se dau in tara la cursuri de engleza, s.a.m.d. (Exagerez, insa foarte putin:)

Dar, mai presus de toate, se (re)descopera biserica. Oameni care, acasa, mergeau la biserica din An in Paste, la modul propriu, participa acum la lirtughie in fiecare duminca. Sau aproape. Pana si pentru “bisericosii” de dinaintea plecarii, biserica din diaspora e radical diferita – mai cu seama pentru oraseni. Intr-un oras mare, indiferent daca mergi la Catedrala sau la vreo bisericuta de cartier, este, de facto, imposibil ca biserica sa se identifice cu vreo idealizata comunitate a credinciosilor. Oamenii nu se cunosc intre ei, isi dau, poate, politicos, binete, asculta slujba, si pleaca dupa cum au venit – care incotro. E un soi de fast-food spiritual: intri, te inchini,spui o rugaciune, iesi.

La bisericile din diaspora, asa ceva nu este posibil. Pana si in multe dintre orasele mari, bisericile seamana mai degraba cu cele de la tara. Obligate sa traiasca aproape exclusiv din contributiile si participarea efectiva a credinciosilor, parohiile sunt aproape nevoite sa devina exact asta – parohii: biserica vazuta, a credinciosilor. Se organizeaza singuri, mananca impreuna (dupa slujba, urmeaza daca nu o masa comuna, atunci macar un coffe-hour, la care credinciosii contribuie prin rotatie voluntara, aleg corul, desemneaza consiliul parohial, strang bani pentru construirea vreunei noi biserici, se viziteaza, se ajuta, se roaga unul pentru celalalt cand sunt la nevoie. Oamenii se cunosc intre ei macar din vedere (“grecul ala cu trei copii”, “rusoaica de la magazin”, etc) daca nu de-a dreptul dupa nume. Preotul, cel putin, ii cunoaste pe toti: nume, stare civila, meserie, de cate ori vine la slujba, de cate ori s-a impartasit, spovedit, aduce copii, s.a.m.d. In multe biserici exista Scoala de duminica (Sunday school), la care copiii, impartiti pe categorii de varsta, sunt familiarizati cu doctrinele de baza ale ortodoxiei, capitolele mai importante ale Vechiului si Noului Testament. Invatatorii se recruteaza tot din mijlocul credinciosilor. De multe ori, aceste Scoli de Duminica devin si scoli de limba romana (sau rusa, sau greaca).

De buna seama, situatia nu trebuie idealizata. Exista si aici diferente semnificative in functie de dimensiunile bisericii; daca e predominant romaneasca, greaca, antiohiana, etc (e destul de greu sa gasesti o biserica “exclusiv” romaneasca – desi exista si asa ceva in orasele mari in care exista comunitati romanesti puternice – gen Chicago; in rest slujbele se tin intr-o combinatie diferita proportional de la caz la caz, de engleza, greaca, romaneste, rusa, libaneza, bulgareasca, etc); diferente in functie de calitatea si priceperea preotului; diferente de la om la om, sau/si de la familie la familie. Ca in orice comunitate de dimensiuni relativ modeste, orice dus are si un intors: pentru ca toata lumea se cunoaste mai mult sau mai putin cu toata lumea, pornirea spre barfa, e greu de stapanit (“ai vazut, tu, ce tarziu a venit X?”,cum era imbracat Y?” “Z nu sta niciodata la o cafea dupa slujba”, s.a.m.d.).

Tot din aceasta cauza, insa, rusinea functioneaza mai eficient. Se creeaza, daca vreti, un cerc … virtuos. Pe masura ce mergi mai des la biserica, ajungi sa cunosti mai bine lumea, ajungi sa te rusinezi daca ratezi vreo duminica, daca ajungi mult prea tarziu, daca nu contribui si tu cu ceva la bunul mers al comunitatii. Asa ajungi sa te spovedesti, dar pentru asta e bine sa tii post, ca sa te poti impartasi, si-apoi, daca tot ai facut pasul asta, de ce sa nu te si rogi ceva mai des? (Vorba bancului cu parasutistul care tot amana deschdierea parasutei: “Pai de aici pot sa si sar!”:)  Si uite-asa, ajungi sa participi la slujbe care nici nu stiai ca exista – precum cele din Saptamana Mare, sa citesti carti despre existenta carora habar n-ai avut, s.a.m.d.

Si-apoi mai sunt americanii get-beget, protestanti, budisti sau de-a dreptul atei, convertiti la ortodoxie (si sunt din ce in ce mai multi). Pentru ei, ortodoxia nu se poate reduce la ritual. Pentru ei, totul e proaspat, totul e incarcat de semnificatii. Isi pun intrebari si iti mai pun si tie. Daca nu stii sa le raspunzi, te rusinezi. Cauti raspunsuri. Propspetimea lor te obliga.

Ajungi sa redescoperi ortodoxia.

Avea dreptate T.S. Eliot – trebuie sa pleci de acasa, pentru a-ti descoperi casa:

We shall not cease from exploration 
And the end of all our exploring 
Will be to arrive where we started 
And know the place for the first time.
Through the unknown, remembered gate
When the last of earth left to discover
Is that which was the beginning;

Hristos a inviat!

PS Ortodoxia e cool! – pentru tineri, cel putin. Intr-o lume in care diferentele culturale au ajuns de-adevaratelea sa fie considerate un avantaj, a sarbatori Pastele altfel decat toata lumea (si, de obicei, la o alta data), cu lumanari aprinse la miezul noptii, cadelnite si tamaie, vestminte brodate cu fir “de aur”, te prezinta in ochii colegilor intr-o lumina speciala. Esti un “norocos” – ai parte de o religie care, in ochii americanului e o combinatie de catolicism si misticisme estice, cu parfum de sihastrii, meditatie, etc.

(Intr-o noapte de Inviere, acum cativa ani, am plecat de la slujba cu lumanarile aprinse – conform traditiei. Atata doar ca eram in masina. Din cauza iluminatului public, n-am realizat ca aveam farurile stinse. Cateva minute mai tarziu ne-a oprit politia. I-am explicat ce si cum si-am scapat cu un avertisment. Dar numai imaginea politistului, scarpinandu-se nedumerit in crestet, la vederea unei unei masini mergand la doua noapte cu farurile stinse, dar lumanari aprinse in mainile pasagerilor, ne-a bine dispus pe toti si-a constituit motivul principal de glume la masa de a doua zi:)

PPS Anul acesta, biserica noastra a decis, in premiera, ca – in loc de familiara slujba de la miezul noptii, slujba de Inviere sa se tina in zori, in asa fel incat Invierea sa coincida cu rasaritul. Avem, asadar, a ne trezi la cinci dimineata. Sa vedem cum o fi:)

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

1 comment

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
VoxPublica este platforma de comentarii, bloguri si opinii sustinuta de REALITATEA.NET dar este, si va ramane, un spatiu public, deschis tuturor celor care au ceva de spus intr-un mod civilizat si inteligent: cititori, bloggeri, profesionisti in orice domeniu, jurnalisti freelanceri sau colaboratori ai oricarui grup media sau institutie independenta.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!