Mitoș Micleușanu, interviu pentru blogul istodor: “Cred într-o libertate a spiritului, o independenţă cosmică, metafizică”

Vrei cursul scurt de filozofie ca să ai ce discuta la o bere cu prietenii? Mitoș Micleușanu a scos “Între 4 scînduri” – caterincă adevărată despre filozofia ca ifos, țîfnă. Omul și filosofia lui în cel mai amuzant rezumat ascultat vreodată.

Istodor: Ce e in capul tau?

Mitoș Micleușanu: In capul meu e un nerod arierat, iar in capul nerodului se zbenguie un copil fericit, iar in capul copilului fericit e război, iar în capul războiului sunt oase, iar în capul oaselor stau eu şi mă gândesc la asta.

Istodor: De ce esti asa cum esti?

Mitoș Micleușanu: Dacă nu s-a putut altfel, am ieşit şi eu aşa …

Istodor: Cum ai vrea sa fii?

Mitoș Micleușanu: Să fiu din fiu în fiu 

Istodor: Ti-ai conturat o identitate ca om? Iti foloseste la ceva in lumea asta?

Mitoș Micleușanu: Un contur identitar nu e pe gustul meu, dar cred că pot aduce folos şi aşa, dintr-o ceaţă a minţii. Orgoliul meu vrea să creadă că sunt tare în ceea ce fac, însă fiinţa aia din spatele orgoliului îmi spune: „Lasă vrăjeala contrafăcutule, impostorule, cinicule, prefăcutule, arogantule, ipocritule, egoistule, tâmpitule!” Ce să zic, nu te pui cu fiinţa!

Istodor: Povesteste-ti, in 3 rinduri, viata.

Mitoș Micleușanu: (deja) Născut.
(aproape) Trăit.
(încă nu) Murit.

Istodor: Spune un rind despre politica.

Mitoș Micleușanu: Politica n-are nici o vină, omu’e baiu’! Am impresia uneori, că cei mai lătrăcioşi împotriva orgiilor politice, dacă s-ar trezi cu post, ar îmbunătăţi substanţial ritmul orgiilor. Cu voinţa de putere nu e de glumit. Unii se lasă de omenie pentru o poziţie mai sus. Alţii se lasă de cele lumeşti ca să fugă de ispita puterii, dar se scufundă în ispita de a fi oameni mai apropiaţi lui Dumnezeu decât ceilalţi. De fapt, viaţa e un târg al ispitelor şi nu e nimic anormal în asta! Suntem carne şi duh, unii mai mult carne, alţii mai mult duh.

Istodor: Rezumati opera. In doua rinduri.

Mitoș Micleușanu: O diaree conceptual-terapeutică cu pretenţie de artă. Îţi dai seama că spun asta din grandomanie, nu din modestie. Modestia este apanajul celor care încearcă să pară mai oameni decât sunt. Avem impresia că nu suntem percepuţi niciodată la justa noastră valoare. Şi dacă în realitate, n-ai valoare, nici duşmanii nu te caută. Şi e trist. Omul fără duşmani se plictiseşte, apoi îşi scoate la înaintare demonii şi se bate cu ei. Important este să te baţi cu demonii la tine în cuşca pieptului, să nu-i contaminezi pe alţii. Dar cine a ajuns la o asemenea stăpânire de draci?

Istodor: Cum e lumea din jur? Cum e Romania? Ce-ti da siguranta?

Mitoș Micleușanu: România este ca un tatuaj post-comunist. Vrei să-l dai jos cu şmirghelu’ şi te umpli de sânge. Nu vrei să te umpli de sânge, nu-l dai jos. Partea bună e că tatuajul devine din ce în ce mai neclar. Te mai bronzezi, se mai duce o pielicică, mai tragi un tatuaj american deasupra, unu’ european şi nu se mai înţelege ce ai pe umăr sau pe spate sau în frunte sau unde ai vrut să te spargi în figuri. Dincolo de analogiile astea nefericite, noi suferim de „sictir social”, iar cu sictir social nu ridici imperii, asta clar. Românul nu mai vrea dictatură, dar nici nu ştie ce să facă dacă nu-l paşte harapnicul. N-are chef de muncă şi de asta nu iese banul şi pentru că nu iese banul n-are chef de muncă. Capcană românească standard. Mai întâi trebuie să scăpăm de „sindromul victimei”, să nu mai căutăm responsabili pentru problemele noastre, fiindcă nu se schimbă nimic dacă te tot plângi şi dai vina pe unii, pe alţii, pe ţara în care te-ai născut, pe împrejurări, părinţi, şcoală… Este o inerţie inutilă, regretul, lamentarea, nihilismul, tradiţionalismul nostru păcătos şi umil care se transmite prin rezonanţă de la român la român şi suferim cu toţii de ratare latentă…

Istodor: De ce traiesti?

Mitoș Micleușanu: Dacă s-a dat, am luat. Dar vine vremea de dat şi dacă dai mai puţin decât ai luat se-ngroaşă criza!

Istodor: De ce nu te sinucizi?

Mitoș Micleușanu: Avem tot timpul pentru aşa ceva, dar sunt multe de făcut pe la gospodărie şi e păcat să pierzi vreo beţie mai reuşită.

Istodor: Ce carti, dintre cartile mari vorbesc, nu vei citi vreodata?

Mitoș Micleușanu: “Război şi pace” de Tolstoi şi în general cărţi care depăşesc 5 kg.

Istodor: Care-i cartea ta de suflet, cu care nu prea-ti vine sa te lauzi?

Mitoș Micleușanu: N-am o carte de suflet… poate primele cărţi pe care le-am citit în copilărie: Edgar Poe, Wilhelm Hauff, Mark Twain, Conan Doyle… Şi chiar dacă aş fi avut o Sandră Brown de suflet, probabil m-aş fi lăudat în stânga şi-n dreapta. Cum să-ţi fie ruşine de ceva ce rezonează cu modul tău de a gândi, simţi, trăi.

Istodor: Crezi in extraterestri?

Mitoș Micleușanu:Meduza şi buburuza sunt extratereştrii mei preferaţi!

Istodor: Magie, vraji, ce gust au pentru tine? Ti s-a ghicit in palma?

Mitoș Micleușanu: Da, mi-a ghicit o băbătie în palmă, când aveam 11-12 ani şi mi-a spus că voi muri tânăr, cel mai probabil într-un accident… Şi sincer, de atunci nu prea mă simt în apele mele când merg cu vreo maşină mai înţepată. Totuşi, îmi place adrenalina.

Istodor: Vezi viitorul intr-o Putere a Rusiei si a Chinei?

Mitoș Micleușanu: Eu văd mai degrabă un viitor al Indiei, mă refer la o evolutie spirituală, dar dacă te referi la economie, într-adevăr, China se prezintă promiţător. Totuşi, infrastructurile economice sunt atât de întrepătrunse la nivel mondial, încât nici un stat nu poate lua decizii aşa, de capul lui, când i se pune pata.

Istodor: Cum arata viitorul tau. Dar al lumii?

Mitoș Micleușanu: Odată m-am gândit că, de-a lungul timpului, au ars suficient de multe cărţi aşa încât lumea să arate astăzi anume aşa şi nu altfel. Noi subestimăm cauzalitatea, fiecare dintre noi generează o ecuaţie specifică, apoi ecuaţia interacţionează cu alte ecuaţii şi generează coduri tot mai complexe. Chiar şi un golan care se preface că aruncă o piatră poate genera accidentul unui om important şi astfel 1000 de oameni să rămână fără serviciu, 4 dintre ei să divorţeze şi 2 copii să nu se mai nască… Astfel unul dintre nenăscuţi nu va mai deveni tiran 40 de ani mai târziu şi un milion de oameni nu vor mai fi deportaţi în Antarctica. Deci, viitorul lumii va arăta cu atât mai bine cu cât vom face noi ceva pentru asta.

Istodor: Supranaturalul te bintuie? De ce?

Mitoș Micleușanu: O fi ceva mai supranatural ca mintea? Nimic nu ne bântuie mai des şi mai apăsător decât omul din capul nostru!

Istodor: Incalzirea globala a existat pentru tine? Cum?

Mitoș Micleușanu: Eu cred că dacă ceva îi va veni de hac omului, nu va fi încălzirea globală ci porceala globală! Aceasta din urmă se pare că e în plină desfăşurare!

Istodor: Ti-e frica de Criza? Cum te adaptezi?

Mitoș Micleușanu: Munca este singura noastră salvare! Dacă nu poţi munci, eşti un mort viu! Mai ales în lumea asta a noastră, a doua sau a treia, nici nu mai înţeleg…

Istodor: Ce inseamna credinta pentru tine? Ce-nseamna Dumnezeu?

Mitoș Micleușanu: Eu cred într-o libertate a spiritului, o independenţă cosmică, metafizică. Dacă gândul la Dumnezeu te face să te simţi liber, să nu-ţi fie frică, să mergi înainte, e bine. Din punctul meu de vedere, credinţa înseamnă în primul rând, încredere în sine şi în oameni, voinţa de a fi mai bun şi nu neapărat mai puternic. Puterea este carne, bunătatea este duh. În rest, nu ştiu ce să zic, unii abuzează de statutul lor de oameni credincioşi, oameni ai lui Dumnezeu, unii sunt în stare să ucidă în „numele Domnului”… Cum am spus, trăim într-un târg al ispitelor bine împachetate. De la a crede până la a-ţi pierde mintea, poate fi un pas. Este ridicol să ne etalăm virtuţile spirituale, la urma urmelor este libertatea şi intimitatea noastră, să credem sau nu. Sau a început maratonul către porţile raiului şi eu n-am fost atent?