Ne filtrăm? Recomandări de prin cîrciumi bucureştene

Asculta mai multe audio Muzica

“Într-o societate laică, credinţele religioase sunt acceptate ca drept al celor care şi le asumă, şi nu ca datorie ce poate fi impusă. Asta înseamnă că este nevoie de o dispoziţie laicizată şi tolerantă din partea religiei, incompatibilă cu viziunea integristă care tinde să transforme pentru toată lumea dogmele proprii în obligaţii sociale. Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte forme de cultură comunitară, aşa cum afirmă Tzvetan Todorov în “Memoria răului, ispita binelui“: “Apartenenţa la o comunitate este, într-adevăr, un drept al individului dar, sub nicio formă, o datorie; comunităţile sunt binevenite în sînul democraţiei, doar cu condiţia să nu genereze inegalitate şi intoleranţă” (Fernando Savater – Viaţa eternă, Polirom, 2008)

Am citat din Savater şi l-am pus să cînte pe Jello Biafra nu pentru a porni un nou solilocviu despre nevoia de laicitate şi stat de drept în România, ci unul despre comunitatea băutorilor de bere nefiltrată. Sunt un “inconditionnel”, cum spune franţuzul, al berii nefiltrate, păstoase, savuroase, care se bea calumea doar în crîşme spălate de prin centru. Şi al berii albe belgiene, olandeze sau germane, chit că e ambalată şi pasteurizată. Apelul meu se adresează tututor celor care, din inerţie, integrism beristic sau ignoranţă, ajunşi în vreo cîrciumă care serveşte şi alte beri la draft, ignoră nefiltrata. Spre bucuria mea, în mai multe crîşme din Bucureşti se poate consuma bere nefiltrată la draft – şi încă una foarte bună, Holsten albă.

Spre nefericirea mea, cultura berii nefiltrate la noi e destul de precară, iar spectrul electiv e destul de îngust. În afara nefiltratei de la Holsten, în Bucureşti mai puteţi savura – într-un singur loc, după ştiinţa mea (dacă mai ştiţi şi altele, aştept recomandări) – o bere de casă, la Berestroika, o cîrciumă relativ nouă, dar ambiţioasă şi plăcută. Berestroika are propria ei făbricuţă de bere (cum era Becker Brau pe vremuri) şi propune trei tipuri de bere – blondă, roşcată şi brună – toate proaspete şi nefiltrate. Toate sunt bune, toate ar fi şi mai bune dacă apa din Bucureşti ar fi ceva mai de calitate. Blonda (7,5 lei halba de 400ml) este acidă, amară şi păstoasă – foarte revigorantă, şi merge de minune cu platourile de peşte afumat servite acolo. Roşcata (8 lei halba de 400ml) e o minune, e dulceagă şi savuroasă şi deopotrivă înşelătoare – adică dacă intenţionezi să ieşi pe mai mult de o cărare, recomand roşcata. Bruna (9 lei paharul de 500ml) seamănă cu orice Dunkel de calitate, merge de minune cu cîrnăciori, friptane şi alte cărnuri grele. În plus, crîşma propune show-uri live cu iluştri (ne)cunoscuţi care cîntă orice evergreen plăcut în crîşmă, de la “quizas, quizas, quizas” la “Besame mucho”. Una peste alta, pentru cine vrea altceva decît Tuborg, Ursus sau Stella Artois la draft, merită cel puţin încercat.

Să revin însă la Holsten weizen cu cîteva recomandări şi o rugăminte de sugestii, caz că aveţi.

- De departe, locul în care se bea cel mai mult şi mai bine este Oktoberfest, o crîşmă de pe strada Şelari, cu cîteva mari avantaje – este deschisă non-stop (adică, pentru habotnicii nefiltratei, poţi bea una şi la 5 dimineaţa, sau măcar poţi face o noapte albă de beri şi conversaţii fără să se uite personalul cînd la tine, cînd la ceas), are cel mai mic preţ din oraş (6 lei halba de 400ml, plus oferta de bere la metru, în care iei opt halbe la preţ de şapte). O atmosferă în general animată, cu monitoare de privit meciuri, forfotă permanentă, chelneriţe amabile şi rapide la serviciu, cu muzici foarte mişto (de la Bob Marley şi Manu Chao la Motorhead şi Iron Maiden, trecînd prin Paraziţii şi House of Pain) în context crîşmatic. Cîteva dezavantaje – grupul sanitar e mai degrabă insalubru, muzica şi meciurile sunt, uneori, la un volum care face imposibilă conversaţia şi, mai ales, nu are bucătărie – dacă ţi se face foame, ai de ales între trei tipuri de sandwich neambalate şi submediocre, ceva alune/chips, plus castraveţi muraţi pentru demahmurizare. Pentru amatorii de seri lungi cu nefiltrată şi maratoane de bere la metru însă, e locul ideal. Foarte important, calitatea berii la Oktoberfest e apropiată de o loterie – poţi nimeri o nefiltrată foarte apoasă sau foarte păstoasă, funcţie de momentul în care a sosit/a fost desfăcut butoiul.

- 50 de metri mai sus, pe aceeaşi stradă, se află Bordello’s – un pub foarte plăcut, decorat cu poze cu dame de companie de altădată, cu muzica nici prea tare, nici prea încet, serviciu rapid şi amabil, toalete curate şi atmosferă de crîşmă hiperspălată. Nefiltrata era 7 lei aici, cînd am fost ultima dată, şi are avantajul că se serveşte la 500ml, nu la 400.

Pe strada perpendiculară şi concurentă întru crîşme, celebra Smârdan, se mai află cel puţin două pub-uri care propun nefiltrată – Half-Half şi St Patrick’s (celui dintîi nu i-am găsit site-ul, probabil nu are încă). În ambele nefiltrata costă 8 lei paharul de 500ml. Avantajul e că în ambele locuri am găsit nefiltrata impecabilă, iar St.Patrick’s are şi o bucătărie excelentă (am încercat plăcinta irlandeză cu pui şi supa franţuzească de ceapă, ambele au fost peste aşteptări). Dezavantajele – la primul – e că muzica e tare şi deloc extraordinară, iar la St Patrick’s serviciul e foarte lent (faptul că e permanent aglomerat nu e o scuză).

Am mai băut nefiltrată la celebrul Caru’ cu Bere de lîngă Stavropoleos – acolo e însă scump, serviciul e lent, în plus şi eu fac ciorbe şi friptane mai bune ca ei. Nefiltrata e propusă la 7,2 lei paharul de 400ml.

Aş menţiona, en passant, că cea mai bună bere nefiltrată din România este, totuşi, cea băută la Berăria fabricii de bere Timişoreana – evident, din Timişoara. Din păcate, se pare, accesul la acea mirabilă licoare e limitat la locul cu pricina. Aşa că ură viscerală şi invidie perfidă pentru timişorenii care ştiu ce comoară au în urbe )

Trebuie să menţionez că postarea mea nu e nicidecum una publicitară – îmi place, pur şi simplu, foarte mult berea nefiltrată şi doresc să recomand onor cetitorilor amatori de aşa ceva cîteva locuri în care am găsit-o şi prin care am peregrinat şi eu.

Fortuna imperatrix!
la final, un concert de Vivaldi care merge bine cu orice neam de bere

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica