Pe scurt: Două ştiri despre avort, contracepţie şi drepturile părinţilor

Astora care au inventat proiectul de lege referitor la violenta in familie le imprumut eu vreo saptamina copilul meu personal (care are venerabila virsta de sase ani) si garantez ca dupa asta isi dau demisia din toate functiile si nu mai indraznesc niciodata sa propuna ceva.
Probabil ca n-au auzit expresia “drac de copil”.

@ioana: Nu stiu cine o fi avut ideea de a interzice impunerea parerii parintilor si controlul copiilor, insa cu siguranta initiatorul nu are copii.

@Florin: oare ce-i califca drept “agentie de stiri” Propaganda anti-avort sau …. aaaa, hmmmm …nu vad altceva pe situl lor ?!

1. Nimic nou sub soare.
2. Hmmm, deci in Polonia, parintii nu-si mai pot indoctrina odrasla?(ca asta-i problema ardenta subliniata de “agentia de stiri”). Cred ca ioan paul george si ringo al II-lea se rostogoleste in mormant . Dar lasand rautatea la oparte, …e prea mult, nu prea poti legifera ce nu poti controla, nu are sens.

@StiintaPlange: Uita-te mai bine pe site-ul lor.
“LifeSiteNews.com emphasizes the social worth of traditional Judeo-Christian principles but is also respectful of all authentic religions and cultures that esteem life, family and universal norms of morality. ”
Deci pentru tine daca oamenii care detin site-ul au in vedere si latura religioasa inseamna ca nu sunt valabile informatiile pe care le ofera?
Se pot controla multe in ziua de azi. Sau nu stii ca acum se poate afla si ce vorbesti tu in casa prin intermediul satelitilor?

Ne miram?Atunci ce=am putea spune de un caz din UK unde
o fata de 14 ani a obtinut in instanta dreptul de a locui cu prietenul ei,pe motivul ca nu mai poate
convietui cu parintiii,care,pasamite nu au nici o intelegere pentru ea…

@val_one: Wow… de asta n-am auzit. Nu ai un link? Imi vine sa râd deşi nu e amuzant deloc…

@Florin Puscas: stirea e destul de veche,vreo sase ani.
A fost dezbatuta in presa din Germania,tot pe tema asta,pana unde sa fie restranse drepturile parintilor
vizavi de copii.

Ah, sa nu uitam de ce-am venit.
Zice papa (asa cum zice el mereu) ca trebuie sa “blah blah” DEOARECE Comunismul din Romania a persecutat biserica … Dar stai oleaca! Comunismul avea aceeasi viziune despre avorturi – de ce-l infierati?! Alcool, Droguri, Prostitutie?! O incurajat Comunismul asa ceva? Neah! De ce-l infierati? Eu zic ca era o asemanare izbitoare intre cele doua doctrine … erau practic concurente, de asta nu s-au inteles! De asta au trecut romanii foarte usor de la comunism la stat bisericesc!

@Florin: dar de ce sa ma uit la ce se declara ei, cand pot sa ma uit la ce fac ei?! Puteam sa jur ca faptele, nu vorbele, te definesc … gresesc?!

@StiintaPlange: Da, dar nu vad de ce ar fi mai credibili si mai demni de incredere cei care nu iau in calcul credintele oamenilor decat cei care le iau. Eu inteleg ca tu esti anti crestinism si ateu convins, ba chiar militant, insa tot trebuie sa-ti pastrezi obiectivitatea si respectul pentru principiile de viata ale oamenilor din jur.
“Hmmm, deci in Polonia, parintii nu-si mai pot indoctrina odrasla?”
Nu asta era problema. Problema e ca se gandesc sa interzica parintilor orice forma de disciplinare a propriilor copii. Adica sa il lasi pe copil (chiar daca e doar un copil) sa decida singur asupra oricarei probleme, sa nu il controlezi, sa nu ii interzici sa iti petreaca timpul cu vecinul care are inclinatii spre pedofilie si sa nu il critici daca vrea sa faca sex la 12 ani (si in orice forma are el chef).

@Florin Puscas:

“Uita-te mai bine pe site-ul lor.
“LifeSiteNews.com emphasizes the social worth of traditional Judeo-Christian principles but is also respectful of all authentic religions and cultures that esteem life, family and universal norms of morality. ””

Asta nu dovedeste nimica: vorbesc ei de aceleasi principii de viata, familie si moralitate cu acelasi sens prin care le intelegi tu?

E ca si cum ai fi dat un link in care Ceausescu vorbeste
despre “democratie” si “vointa poporului”: ar fi insemnat asta ca Ceausescu era democrat? Uite ca Ceausescu chiar se considera democrat!

@Yorga: Comenteaza te rog stirea si nu sursa. Stirile sunt adevarate, te asigur. Puteau la fel de bine sa fie pe sciencedaily.com!

@Florin Puscas:

“Deci pentru tine daca oamenii care detin site-ul au in vedere si latura religioasa inseamna ca nu sunt valabile informatiile pe care le ofera?”

Nu inseamna ca nu sunt valabile: inseamna ca sunt dubioase deoarece ei deriva valori din dogme care sunt de presupus a nu fi chestionate!

Asta este si motivul pentru care papa, fara sa gandeasca, a ajuns sa afirme ca prezervativele nu protejeaza de sida, ba chiar excerbeaza problema!

S-a gandit el insa ca predicile papale sunt lipsite de sens in mahalale din Kenia unde promiscuitatea sexuala
numai cu principii morale nu poate fi intimidata?

Aia nu se sperie nici daca le atragi atentia ca exista riskul unei infectii letale (HIV). Pentru aia nu se poate aplica decat o singura strategie: “daca, atat de animal incat sa nu te poti abtine de la sex, foloseste macar prezervativul”!

PS: credeam ca papa era preocupat de o alta “epidemie”, cea a abuzurilor sexuale ale clerului din Irlanda… sau aia nu erau catolici…mea culpa!

In caz ca nu v-ati prins, Yorga 2 se numeste StiintaPlange…iata si de ce>

voxpublica.real../

avortul mareste cu 90% sansa de a face cacer cervicl la o persoană infectată cu HPV.

@cu Yorga Stiinta Plange:

in cazul ca nu te-ai prins, tu nu potzi fi decat Florin Puscas….sau esti schizofrenic cu sindromul personalitatii multiple! Altfel nu inteleg la tine mania persecutziei!

@abu ali ibn-sina:

“avortul mareste cu 90% sansa de a face cacer cervicl la o persoană infectată cu HPV.”

Ce nu intelegi tu este faptul ca avortul nu poate fi interzis coercitiv, dat fiind riskul unor efecte adverse, contrare intetntiei: vezi de exemplu ce s-a intamplat sub ceausescu prin interzicerea avortului… practici clandestine, in clinici improvizate etc.

Singura solutie este promovarea prin educatie a ideii ca avortul este o greseala…dar asta este scump, necesita, bani timp;

In privinta avortului, problema trebuie pusa prin ce mijloace sa fie prevenit, fara a fi interzis!

@Florin Puscas: Nu te mai stradui, sunt unii care tin ei neaparat sa se arate “open minded”. Asa ca orice valoare morala sau de alta natura daca este crestina sau este numai suspectata ca ar fi crestina, atunci trebuie demolata. Pur si simplu, pentru toti cei care pot fi oripilati de decizia parlamentului polonez, explicatia este urmatoarea: “s-a urcat scroafa-n copac” si de acolo face legea.

@Florin: aici nu-i vorba despre credibiliatea la nivel general … e vorba de un caz concret. O “agentie de stiri” care se declara cum vrea (muschi fesieri), dar toate stirile lor graviteaza in jurul unui singur subiect. O “agentie de stiri” care face propaganda anti-avort! (plesneste-te daca vrei sa spui ca io-s pro-avort). Atat am zis despre ei!

Daca eu trebuie sa respect credinta ta, deducem ca si tu trebuie sa respecti credinta unui arian?! Aparam amandoi dreptul arienilor de a extermina evrei? Ah, ups, mai prins aici… si voi vreti sa-i exterminati … As putea crede asta, daca m-as lua dupa almanahul tau, dar vad dincolo de el. La fel, te rog, si pe tine, sa vezi dincolo de cuvinte!

Daca toata lumea crede ce-i trece prin cap – si o face – care-i universalitatea credintei la care vreti sa va raliati? Iti respect dreptul la credinta, dar cand vine vorba de comunicare, trebuie sa cautam o cale comuna, la care ambi putem adera – ceva ce credinta pretinde, dar nu poate oferi -
Daca o intorci cu “credinta e ceva personal” – pastreaz-o asa, personal!

@StiintaPlange:

@all

aici nu e vorba ca ar fi o problema cu credintza in sine;
problema este cu cei carora nu le trec prin cap sa o chestioneze, in schimb deduc din credinta principii de “valoare”, si culmea vor sa le impuna si altora!

@Yorga: Nu eu am lasat comentariul ala. Nu stiu cine e @cu Yorga si Stiinta Plange.

@TitusL: Ba merg mai departe. Altfel detractorii astia ajung sa creada ca au dreptate.

@StiintaPlange: Deja o iei pe aratura la comparatia intre credinta crestina si principiile unui arian.

@Salvarea:
ridicati-l pe george, pe motivul: suspect de paranoia, tendinte de automutilare, si cred (cum am dreptul la credinta mea) ca a furat o vidanja plina!

@StiintaPlange:

“ridicati-l pe george, pe motivul: suspect de paranoia, tendinte de automutilare, si cred (cum am dreptul la credinta mea) ca a furat o vidanja plina!”

Exact: motivele sunt cat se poate de morale…premizele insa sunt false, si deci il ridici pe george fara motiv!
Good point!

@Florin Puscas: “comparatia intre credinta crestina si principiile unui arian.”
Ce nu pricepi iara?! E vorba de un principiu pe care te lauzi ca trebuie sa-l aplicam. Or il aplicam numa pt voi?! Un banal silogism, logica de clasa a IX-a. Nu poti fi atata de batran sa o fi uitat!

toate ideile trebuiesc respectate.
arianul are o idee nastrusnica.
==============================
idea arianului trebuie respectata!

Florin, o remarcă despre cea de-a doua ştire (prima nu mă miră deloc, poziţia multor biserici faţă de avort e aceeaşi.

Ştirea a doua “şochează” pentru că Polonia, în prezent cel mai conservator stat catolic european, este de obicei bastion al preceptelor catolice despre aproape orice. Spania, alt stat catolic, are ditamai dezbaterea despre condamnarea violenţei conjugale, iar Polonia are de mult o problemă cu violenţa asupra copiilor. Aminteşte-ţi că Polonia e prima ţară în care s-a dezbătut castrarea chimică a pedofililor pînă la nivelul proiectului de lege. Aşa că o astfel de măsură deopotrivă liberală (e deja cuvînt de lege în majoritatea statelor anglo-saxone) şi protectoare îmi pare necesară într-o societate cu astfel de probleme. În Românica noastră profundă şi ortodoxă, bărbatul îşi bate nevasta ŞI copiii, după care dezbate la crîşma satului despre “curva satului” – de obicei o femeie marginalizată şi cu probleme psihice, violată consistent “pentru că-i place”. Vorbesc despre aceiaşi români care duminică merg la liturghie şi se bat în piept la crîşma de lîngă biserică, ulterior, cu pravoslavnicia lor.
Ce încerc să spun este că sistemul clasic, bazat pe morala creştină, de educare a copilului şi armonizare a relaţiilor în familie NU mai funcţionează, şi nu cred că e nevoie să aduc alte argumente. Coerciţia legii va transcede “bătaia ruptă din Rai” şi “eu te-am făcut, eu te omor”. Aşa că bravo polonezilor care propun aşa ceva.

…şi toate cele bune ţie!

Faza cu copii e destul de grava.. e ca si cand ai spune ca copilul trebuie sa creasca cum vrea…

@Yorga, acum am vazut ca ai un articol dedicat pe vox , parca ma simt mai bine cand ma confunda lumea cu tine )
In puls, cred ca avem stilui complet diferite, aceleasi idei dar expuse diferit … deci, cei care sugereaza ca am fi aceeasi persoana, par a te complimenta indirect
Si dupa cum declara Alin, voxistii au access la IP-urile noastre, deci, nu-i Florin ala care ne confunda
Ii george, ala de asara, ala cu “teoriile” …il stii? ala micu de respira greu

@StiintaPlange:
acolo am explicat riskurile campaniilor antivaccin, si pagubele create de bigotii crestinopati!
Cine are minte sa inteleaga, intelege…altfel talibanismul clasic obscurantist iese din urna de vot!

@Ionut: Cam asa ceva. Parca e o lege facuta de copii.

Sa inteleg ca familia se bazeaza pe: stări de ruşine, impunerea propriei opinii, criticarea continuă a copilului, controlarea copilului, restricţionarea contactelor sociale ale copilului şi criticarea comportamentului sexual al acestuia. E drept ca e un pic nerealist sa legiferezi familia functionala, totusi daca simti nevoia sa faci oricare dintre lucrurile de mai sus, probabil ar trebui sa-ti revizuiesti relatia cu acesta si sa pui ce lipseste la tine. Copilul e complet si are tot ce ii trebuie cind vine pe lume. Copiilor abuzati de preotii catolici irlandezi probabil le-a fost rusine. Acum, ramine de discutat cit de folositoare le-o fi rusinea asta pentru restul vietii.

@skin: Nu ai copii, nu?
Nu toate cele din lista sunt bune, insa unele sunt necesare. Cum am spus si mai sus intr-un comentariu: “Problema e ca se gandesc sa interzica parintilor orice forma de disciplinare a propriilor copii. Adica sa il lasi pe copil (chiar daca e doar un copil) sa decida singur asupra oricarei probleme, sa nu il controlezi, sa nu ii interzici sa iti petreaca timpul cu vecinul care are inclinatii spre pedofilie si sa nu il critici daca vrea sa faca sex la 12 ani (si in orice forma are el chef).”

Practic legea asta interzice orice forma de disciplinare. Ori fara disciplinare copilul o ia razna. Asta poate sa o ateste nu numai orice expert in domeniu, ci si orice parinte.

Cum ar fi, ca parinte, sa-l inveti sa decida singur asupra oricarei probleme? E dependent de tine pina macar la 14-16 ani, ce metoda de control in plus mai vrei? De ce sa-i interzici sa-si petreaca timpul cu vecinul, cind poti sa-i explici. Intimplator sau nu, daca vrea cu tot dinadinsul sa faca sex la 12 ani (si e foarte probabil la copiii controlati si rusinosi sa inceapa mai devreme sau mai tirziu sa exploreze dincolo de barierele astea) tot o sa faca, in pofida “disciplinei” impuse de tine. Asta nu-l face mai putin copilul tau. Ce numesti tu disciplina suna un pic sa-l pindesti sa greseasca ca sa-i dai peste mina si sa invete. Cind ideea educatiei e tocmai aia: sa nu fie nevoie sa-i dai peste mina.

@skin: Zici tu niste chestii, insa te asigur ca socoteala de acasa nu se potriveste celei din târg. Nu e deloc uşor să fii părinte şi să îţi educi odrazla astfel încât să nu fii nici prea restrictiv, nici să-l laşi de capul lui. Şi da, îi explici copilului ce e bine şi ce nu, însă copilul tot copil rămâne. Este nevoie şi de limite mai ferme.
Parca pe Discovery Travel&Living era o emisiune despre educarea copiilor cu o guvernanta profesionista care ii invata pe parinti cum sa isi educe copilul si cum sa il disciplineze… O exemplificare perfecta a felului in care trebuie “jonglat” cu pornirile nu tocmai sanatoase (pentru ei insisi) ale copiilor.

“(…)care contravin principiilor demnităţii umane”

Jos labele de pe principiile demnitatii umane, rogu-va. Nu sunt lamurit daca expresia apartine papei sau autorului postarii, dar comentariul meu poate fi valabil pentru amandoi. Crestinismul, fie el catolic, ortodox sau cum o fi, nu are monopol asupra demnitatii umane (imi vine in minte expresia “robii lui Dumnezeu, nu stiu de ce ). N-aveti decat sa strigati cat oti pofti ca metodele de contraceptie contravin principiilor crestine – foarte frumos, crestinii sa nu le foloseasca. Dar mai scutiti-ma cu principiile alea ale demnitatii umane luate din Vechiul Testament.

Guvernanta cu pricina era atit de eficienta tocmai pentru ca nu folosea lucrurile pomenite acolo. Daca pleci de la premisa ca odrasla o sa faca timpenii, apoi zis si facut. Daca nu ai lucruri de ascuns fata de el, probabil ca relatia o sa-ti mearga unsa, ceea ce iti si doresc. Copiii zgomotosi, agitati, “neascultatori sint asa din cauza disfunctiilor cuplului. Ei vad si inteleg mai mult decit ne imaginam noi, de aia a recurge la abuz, chiar si emotional, nu e decit incercarea de a acoperi efectele unor cauze pe care le ignori.

Intimplator mi-am vazut nepotii crescind si am o relatie excelenta cu ei. Nu tin minte ca parintii lor sa fi avut vreodata problemele la care tot te gindesti (si care nu vor intirzia, daca te preocupa intr-atit). Ce numesti tu disciplina, e un comportament dezirabil pe care il obtii prin comunicare. Da, copiii sint manipulativi si sint in stare sa-ti exploateze slabiciunile, dar a fi deschis si ferm cu ei previne rusinea, controlul si alte cite simti nevoia sa-i aplici micutului.

@Florin
@Papa

As dori sa stiu care sunt metodele de contraceptie care contravin principiilor demnitatii umane si cele care nu contravin, si care e explicatia in fiecare caz.

“impunerea propriei opinii”

adică “nu-i frumos să iei găletuşa şi lopăţica altui copil chiar dacă-ţi plac”, “salut-o pe tanti (chiar dacă nu ne place de ea)”, “spală-te pe dinţi” sau chiar “du-te la şcoală” sunt chestii penale dacă i le impui propriei odrasle …

“controlarea copilului” – deci “mă priveşte ce fac eu la şcoală, rămân şi repetent dacă vrea muşchii mei”

“restricţionarea contactelor sociale ale copilului” – “umblă cu cine vrei şi întoarce-te acasă la orice oră consideri potrivit, ai împlinit şapte ani, eşti băiat mare”

şi criticarea comportamentului sexual al acestuia – adică n-ai voie să-i sugerezi fiicei că nu-i neapărată nevoie să facă “swing” la treişpe ani …

@Aegis: Sincer nu stiu la care metode s-a referit Papa. Pot doar sa presupun. Poate avea in vedere metodele contraceptive cu efect retroactiv. De genul pastilelor care nu impiedica formarea celulei ci o inlatura dupa formare. Nu stiu, zic si eu… Sau poate la sterilet. O sa ma interesez sa vad care e pozitia oficiala a Bisericii Catolice privitoare la contraceptie. Sau poate chiar a Bisericii Ortodoxe, ca sa aducem problema la autohton.

@valer: Cam astea sunt posibilele urmari ale respectivei legi. Suna ciudat, stiu!

acum ceva timp, o amica a avut o… “intuitie“ si a dat buzna, fara sa anunte, la petrecerea nevinovata la care era invitat fiul ei de 14 ani – a sosit la timp – l-a scos de acolo beat mort si l-a oprit de la partida organizata din timp, de sex colectiv; ceilalti “apucasera“ sa se bucure, baiatul ei -nu.

oare cum se rezolva asta, fara pedepse, fara “restricţionarea contactelor sociale ale copilului”, fara un pic de scandal?

baiatul ei este genul ala, cuminte, a spus doar ca ceilalti baieti ar fi ris de el, daca nu facea la fel…

sau poate era normal ce sa intimpla acolo si nu-mi mai dau eu seama…

@ioana: Da, sunt situatii care se intampla. Doar ca oamenii care nu au copii nu au de unde sa stie si sugereaza tot felul de chestii. Chestii care la baza or fi bine intentionate, insa neverificate si inaplicabile.

@valer daca ai probleme din astea, e clar ca te-ai asteptat sa-ti creasca altcineva copilul. e interesant ca opinentii “pro control” pleaca de la premisa ca un copil normal e puturos, imputit, se aduna doar cu scursuri si bineinteles curvar/curva precoce. pornind de la acest veritabil rahat, normal ca e nevoie de coercitie, macar la nivel emotional, ca sa “scoti om” din el. poate o parere mai buna despre propriii copii nu ar strica?

O senzationala pledoarie pentru viata – Gianna Jessen, supravietuitoarea avortului:

ro.altermedia.i../

@skin: Stimabile, asa sunt copiii. Chestiile astea se intampla indiferent ce faci tu (poate mai putin ultima mentionata de valer). CSituatia chiar se vede diferit cand esti parinte. Nu tin acuma neaparat sa nu iti dau dreptate, insa asteapta sa ai un copil si o sa vezi pe urma. Teoria ca teoria, dar practica…

@altVasile: Ok. O sa aruncam un ochi si pe acolo.

@ioana
Ok, acum hai s-o luam asa. Poate nu avea intuitia si nu intra. Nu-si salva odrasla de la sex. (Nu ca de-a lungul timpului, cu tot controlul, canoanele samd nu s-ar fi intimplat) Ce se putea intimpla atit de cumplit? Care ar fi fost circumstantele ideale pentru debutul sexual? Dar daca ALTA DATA nu a avut intuitia, iar copilul, cuminte si rusinos (adica asa cum trebuie), vazindu-i reactia, a omis sa-i spuna? Dar DATA VIITOARE, cind ori nu va avea intuitia, ori nu va fi in preajma, nu-si va putea salva odrasla de la sex? Pina la ce virsta trebuie feriti copiii de sex, astfel incit dupa aia, sa se fereasca singuri? Ce masuri vor fi luate pentru limitarea accesului social? Mutarea la alta scoala? In alt oras? Transferul la un seminar ortodox/catolic? Care e rezultatul concret al micului scandal? Ok, fie-su nu a facut sex la 14 ani. Next time se va gindi de doua ori, inainte sa dea maica-sa buzna in camera: cucu! am vazut lumina si-am intrat ca in scena din “Buletin de Bucuresti”. Chiar crede ca e benefic pentru copilul ei si pentru relatiile lui sociale ceea ce a facut?

La punctul unu: biserica ar trebui sa inteleaga ca nu mai suntem in evul mediu si ca avem dreptul de a decide ce facem cu corpul nostru. Da, avortul e bine sa fie evitat, pe cat posibil, printre altele si pentru ca e ceva dureros, fara sa mai zicem de considerentele morale, dar nu putem impune tuturor sa faca sex doar pentru a procrea. Ar insemna sa nu mai facem sex in viata decat de cateva ori, nu? Exista mii de motive pentru care asta nu o sa se intample niciodata, in primul rand ca la noi, oamenii, instinctul sexual nu e activ doar de doua ori pe an ca la catei sau pisici. Si pentru ca tocmai dezvoltarea intelectului nostru ne face sa depasim granita animalicului, sexul nemaifiind dictat doar de inclinatiile naturale, ci mai ales de psihic. Ne implinim o nevoie, fie ca e de afectiune, de companie, samd. Nici macar in tarile represive musulmane nu se poate spune ca fornicatia nu are loc, in pofida pedepselor barbare pentru adulter. Biserica s-ar apropia mai mult de oameni daca ar veni cu un ajutor concret, nu cu idealuri aproape imposibil de realizat. De aceea as vedea normal sa recomande utilizarea mijloacelor de contraceptie, pentru evitarea avorturilor. Ar face oamenii sa treaca prin mai putine drame si ar ajuta la crearea unei conceptii sanatoase despre sex, privindu-l ca pe un act natural si nu un pacat, permisibil doar daca vrei sa faci copii. Un pacat pentru care oricum trebuie sa faci penitenta si, nu-i asa, sa suferi la nastere daca ai ghinionul sa te nasti femeie. Chestia cu avortul imi aduce aminte de o tragedia americana a lui Dreiser, iar sexul doar pentru procreere de gogomaniile in care credeau medievalii, cum ca e preferabil sa nu simti nimic placut, ca sa nu pacatuiesti. Cine nu ma crede, cititi Georges Duby, “Femeia, cavalerul si preotul”.
La cel de-al doilea punct, o sa vin in contradictie cam cu toate comentariile de aici, singurul cu care sunt de acord e cel al lui Paul Varvea. Eu prefer sa las copilului libertate cat de multa, dar in acelasi timp sa il invat care sunt consecintele directe ale anumitor fapte decat sa urlu la el ca trebuie sa faca ce zic eu. Prefer sa ma inteleg cu el decat sa fiu un fel de dictator. Sigur, relatia nu e perfecta, intotdeauna mai sunt lucruri de rezolvat, dar rezolvarea lor are loc in timp si nu printr-un simplu refuz pe care copilul nu il pricepe si pe care cu timpul va cauta sa-l incalce. Cu siguranta ca nu o sa ii impun ce prieteni sa isi aleaga, mai ales ca e la varsta la care nu poate intelege de ce anumite persoane nu sunt bune de prieteni. Incerc sa evit contactul cu anumite persoane, fara a-i impune lui direct ceva, pentru ca pana la urma si eu sunt o persoana subiectiva si motivul antipatiilor mele la fel si s-ar putea sa nu am dreptate. Sa dau un exemplu, cel mai bun prieten al lui i-a descris fiului meu intr-o zi cu lux de amanunte un act sexual, in care era inclusiv mentionat orgasmul. Fiul meu are sase ani, prietenul la fel. O vazuse pe mama lui in actiune. Am trecut peste si copilul a uitat in curand povestea respectiva. Doar am atras atentia discret invatatoarei. Stiu persoane care i-ar interzice copilului sa il mai vada pe respectivul prieten, lucru care mie nu mi se pare tocmai normal. Si cu toate astea, pe mama respectivului copil o antipatizez total, in primul rand pentru ca la 20 de ani are deja patru copii, si fiecare din ei e facut cu un alt barbat. E clasica mama for benefits, care a ales sa faca copii de foarte devreme si in numar suficient de mare pentru a primi ajutor de la stat si casa, fara a fi nevoie de a munci vreodata. M-am pus insa in locul fiului meu si nu am vrut sa risc o prietenie frumoasa din cauza asta. In antiteza, acum 25 de ani, mama mea a vazut un baietel de sapte ani iesind din baie cu pantalonii in vine in camera in care stateam impreuna la hotel. Eu nici macar nu apucasem sa observ, dar a iesit un scandal monstru si bietul baiat cred ca a ramas foarte confuz de acuzatiile aduse de maica-mea. Sper ca prin libertatea mai mare pe care i-o dau fiului meu sa evit problemele inerente din timpul adolescentei. Daca se invata independent si gandeste cu capul lui inainte ca hormonii sa o ia razna cu siguranta cand va avea probleme ii va fi mai usor sa treaca peste ele si eventual sa imi ceara sfatul cand are nevoie, decat sa stie ca de la mine in anumite privinte nu va primi sprijin deloc si sa incerce cine stie ce nebunie.
Probabil ca aici e o falsa problema. Eu nu consider ca textul respectiv impiedica parintii sa fie parinti buni, ci doar sa nu foloseasca forta pentru a-si impune parerile. Probabil ca cei care isi pun problema uita ca presiunea psihica poate fi extrem de daunatoare. Nu e sigur vorba de a-i impune copilului sa nu ia jucariile altui copil, ci de a nu folosi in mod sustinut critica,rusinea, sentimentele de inferioritate de exemplu. Cate cazuri nu sunt in care parintii se racesc fata de copii daca acestia nu fac ce zic ei? Sau in care copii sunt santajati: daca nu faci ce zic eu, sa pleci din casa mea? sau nu te mai iubesc. sau esti un nimic, nu o sa realizezi nimic in viata, samd. Ce consecinte credeti ca ar avea critica continua? si nu la copii, la voi la servici, cu un sef niciodata multumit? nu ati lua-o razna dupa un timp? Eu ii uram pe profesorii care-mi dadeau cate un trei sa ma stimuleze, ziceau ei. Ce sa mai spun de toate discursurile umilitoare in fata clasei cum ca nu sunt de incredere si nu o sa apuc sa intru niciodata la facultate daca nu urmez orbeste sfaturile lor?

@Dana: Nu cred ca Biserica interzice total contraceptia. Adica nu stiu sigur care e atitudinea Bisericii Catolice, insa nu cred ca se opune oricarui fel de contraceptie. Si nici nu ar fi corect. Chiar si in Biblie scrie ca sotul si sotia nu ar trebui sa se priveze unul pe altul de relatiile sexuale, cu exceptia zilelor de post sau din alte motive obiective. Dar se stie ca s-au facut greseli multe (mai ales in Evul Mediu). Nu trebuie insa sa credem ca Biserica nu poate evolua si nu-si poate repara greselile.
Cat despre avort, cu siguranta este un lucru care trebuie evitat. Exista traume fizice, psihice si emotionale pentru mama. Ca sa nu mai vorbim de aspectul moral. Si in plus, fatul ala e o fiinta vie care moare in chinuri in momentul chiuretajului.
Nu stiu, probabil ca Biserica incearca sa impiedice avorturile si promiscuitatea sexuala. De aici si chestiile anti-contraceptie.

Ce se întâmplă cu un lan de porumb dacă laşi lucrurile de acolo în afara controlului? Într-o perioadă foarte scurtă de timp spinii şi bălăriile ajung să sufoce porumbul. Dacă vrei să ai porumb, atunci trebuie să intri cu sapa şi să dai exact la rădăcina buruienilor, oricât de dureroară nu ar fi această operaţiune pentru spini şi bălării. Şi cu cât mai repede faci acest lucru, cu atât mai bine!

“Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6

Dar învaţă-ţi copilul cu dragoste, ţinând minte că acesta nu este proprietatea ta privată, ci darul lui Dumnezeu pe care ţi l-a dat pentru o vreme limitată. Iar scopul principal al educaţiei este să creşti un om mare care se caracterizează prin următoarele:
- este capabil să stea pe propriile lui picioare şi să ia decizii inteligente;
- are discernământ şi poate să distingă între ceea ce este rău şi ceea ce este bine;
- este disciplinat şi responsabil în relaţiile sale cu semenii, iar centrul de comandă şi de disciplină se află în interiorul propriei fiinţe;
- are principii şi valori interiorizate.

Florin, singura “solutie” data de biserica e abstinenta. In afara casatoriei. Iar in casatorie, copii cat mai multi, ca asa a dorit dumnezeu. Si apropo de cazurile in care copii ajung sa faca sex foarte devreme: stiai ca in marea majoritate a cazurilor promiscuitatea sexuala e legata de lipsurile afective din copilarie? Copii din familiile cu probleme, in care parintii sunt distanti si le ignora nevoile afective, au cea mai mare probabilitate sa repete ciclul, sa adopte un stil de viata nesanatos si sa faca la randul lor copii care vor avea de suferit pentru ca nu pot avea grija in mod normal de ei… Daca familia e in regula si copilul se simte iubit, e mult mai putin probabil sa ca tampenii…

Nustiu ce nu e clar.Familia traditionala in care fiecare membru avea locul lui bine stabilit e tinta Distrugeti familia si aveti decaderea civilizatiei umane.Problema este ca astea care dau legi chiar cred ca fac bine ce fac

@Dana,

Prima poruncă care a fost dată omului de către Dumnezeu a fost aceasta: “Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l…”. Observă, te rog, ordinea de acolo… este foarte importantă pentru o înţelege echilibrată a lucrurilor. Accentul cade în primul rând pe “creştere” – aspect calitativ şi abia apoi pe “inmulţiţi-vă” – aspect cantitativ, iar “umpleţi pământul” ne arată că şi înmulţirea aceasta are o limită. Calitatea bate cantitatea! Trei copii cărora le poţi oferi o educaţie aleasă înseamnă mai mult decât o droaie de copii cărora nu le poţi oferi nimic. De aceea, nu văd personal nicio problemă în folosirea contracepţiei. Văd doar o problemă în uciderea copiilor, atât a celor născuţi, cât şi a celor nenăscuţi încă.

@Florin Puscas Ce parere are biserica despre contraceptie vezi aici. Dureaza cam 10 min. youtube.com/wat../

@alt vasile: vezi tu, din pacate multe persoane nu se gandesc la distinctia dintre calitate si cantitate pe care ai mentionat-o tu si iau ad litteram indemnul. Si eu sunt adepta calitatii inainte de cantitate, de aceea nici nu cred ca imi doresc un alt copil. Imi ajunge unul singur. Iar el e bine asa cum e. L-am intrebat acum cateva zile daca ar vrea un frate (daca imi voi mari vreodata familia vreau sa adopt un alt copil si vroiam sa stiu ce ar zice el) si mi-a zis nu. Si eu am fost un copil unic si nu a fost o problema pentru mine.
Nici eu nu sunt de acord cu avortul. Stiu foarte bine cat e de brutal. Dar in acelasi timp stiu ca nu am dreptul sa cer nimanui sa practice ce cred eu. Atat timp cat legea o permite este treaba lor. Si in anumite cazuri s-ar putea sa fie raul cel mai mic, crede-ma. Nu degeaba am mentionat tragedia americana a lui Dreiser. In loc de un avort au fost doi adulti morti si un copil nenascut. A fost mai bine? De aceea, biserica ar trebui, daca tot considera ca activitatea sa o include si pe cea de suport a enoriasilor, sa ii sfatuiasca si ajute incat sa se ajunga la evitarea avorturilor, dar prin solutii realiste si nu prin abstinenta totala. Si sa realizeze o data ca sexul pre-marital, daca nu rezulta copii nedoriti din asta si daca nu se ajunge la infectari cu STDs, nu are alte consecinte daunatoare. Si ambele consecinte indezirabile pot fi prevenite prin mijloace de contraceptie.

@skin: excelent exemplul! monty python rocks!:D

Ce de aberaţii. Voi aveţi copii? Ăla care face sex la 14 ani, tu chiar îţi laşi copilul de 14 ani să bea? Şi după aia îi zici, bine, puişor, vrei ceva cocaină?

2auto.ro spam

Cea mai mare aberatie e ca in partea conservatoare a forumului se arunca in stanga si in dreapta cu copii ipotetici de 14-15 ani expusi coruptiei la o varsta frageda. Respectivii minori sunt folositi ca sa li se inchida gura celorlalti, care nu inteleg “pentru ca nu au copii”.

Da’ voi oameni buni, cati aveti copii si mai ales cati aveti copii de 14 ani, ca sa puteti vorbi in consecinta de cauza? Ca din context, deduc ca nu prea multi …

Cred ca se incearca fisurarea relatiilor firesti dintre parinti si copii. Orice posibil act normativ care are ca scop legiferarea (suna asa infricosator!) relatiilor intre parinti si copii va fi insotit de niste elemente de control si prevenire, cum ar fi inspectii neanuntate ale organelor specializate ale statului neo-totalitar.
Anumiti copii vor putea astfel sa-si santajeze parintii in complicitate cu statul.
Problemele existe in anumite familii sint folosite ca pretext pentru o ingerinta crescinda a statului in interiorul tuturor familiilor. Se induce prin tehnici de sugestie in masa ideea ca parintii sint potential periculosi si ca ar fi necesar sa fie controlati mai bine de aparatul de conditionare sociala numit stat.
Nu pot sa nu sesizez o asemanare cu incurajarea copiilor din anii 50 pentru a deveni turnatori ai propriilor parinti. Pe termen lung, statul este mult mai periculos pentru copil decit micile excese ale parintilor. Cind ma refer la mici excese nu am in nici un caz in vedere violenta fizica asupra copiilor.

Bineinteles ca in primul rind trebuie sa discuti mult cu copilul si sa-l faci sa aiba incredere in tine; sa-ti spuna (aproape) tot si sa te intrebe cind nu intelege ceva; sa te considere prieten si sa pleci de la premiza ca e un copil bun si sa-l incurajezi; sa ai timp pentru el si sa glumesti; sa nu te arati intotdeauna atotstiutor si sa nu-l jignesti; sa-i acorzi atentie chiar cind ti se pare ca problemele lui sint lipsite de importanta; sa fii in permanenta “vigilent” si sa preintimpini problemele – mai degraba decit sa-l pedepsesti apoi.

Orice om intreg la cap stie, sau simte lucrurile de mai sus; problema e ca e extrem de greu sa stapinesti situatia, atunci cind copilul este mai incapatinat, si mai ales atunci cind timpul petrecut impreuna se reduce drastic.

@skin
da, cred ca nu e bine pentru un baiat de 14 ani sa se faca pulbere sau sa faca sex cu o domnisoara colega, al saptelea la rind; dar probabil ca lucrurile astea se intimpla de cind lumea – totul e sa discuti cu el despre problema si sa nu-l lasi sa creada ca asta e cel mai grozav mod de a-ti petrece viata, sau macar tineretea.

Iar copiii sint atit de diferiti… Am doi, le-am explicat ca nu e o idee buna sa bage ceva in priza; unul nici nu s-a mai apropiat vreodata de priza respectiva, celalalt a incuviintat foarte serios si de-abia a asteptat sa ies din camera ca sa faca ce-i spusesem cu un minut inainte sa nu faca. Credeti ca cei doi pot fi educati prin aceleasi metode?

@Dana, în privinţa numărului de copii sunt două extreme: o droaie de copii făcuţi de cineva care nu are o minimă educaţie pentru a-i creşte (nemaivorbind şi de alte o mie de lucruri!), iar la celălalt capăt limitarea la un singur copil din cauza comodităţii şi a egoismului. Nu vreau să sugerez cumva ca tu te-ai afla în cel de-al doilea caz… fie şi din motivul că nu am nicio idee cât de mare este “pământul” pe care îl ai tu de umplut, prin pământ înţelegând resurse locative, emoţionale, fizice, financiare, educaţionale etc.

Dar te rog să mă crezi pe cuvânt: a avea fraţi şi surori este un lucru foarte foarte bun. Eu am crescut într-o familie cu 5 copii şi pot să-ţi spun că şi acum îmi aduc aminte cu drag de perioada când eram toţi împreună. Nu ai idee ce bucurie poate să simtă un om când după o perioadă mai lungă de timp ajunge să se îmbrăţişeze cu fratele lui de sânge. Eu am doi fraţi, iar unul din ei este un pic mai zurbagiu şi nu o dată s-a întâmplat să mă sune în plină noapte. A doua zi revine cu un telefon şi îşi cere scuze. Ştii ce i-am spus? “Frate, poţi să mă suni la orice oră, eşti fratele meu şi uşa mea este întotdeauna deschisă pentru tine!” Vezi tu, Dana, familia este cadrul ideal pentru a învăţa o serie de lucruri bune şi pentru a ne dezvăţa de foarte multe lucruri rele, cel mai rău lucru fiind egoismul cu care ne naştem. În familie învăţăm că nu suntem singurii pe lume şi că trebuie să împărţim lumea în care trăim şi cu alţii. Dar dacă copilul este unul singur la părinţi cum va învăţa el aceste lucruri?

Referitor la sexul premarital am o părere diametral opusă de-a ta. Am o mie şi una de motive şi raţionamente foarte întemeiate şi bine gândite pentru a-mi fundamenta opinia, iar principalul este că o iubire “de calitate” necesită ca lucrurile să fie făcute într-o ordine firească şi cu foarte multă înţelepciune. Lumea în care trăim este plină de chinezării şi, din păcate, este plină şi de un tip de dragoste foarte ieftină. Dragostea pe care o văd promovată pe toate gardurile şi la toate posturile tv este una pe care o asemăn cu un stog de paie care arde. Ştii cum ard paiele? Se aprind foarte repede, fac ditamai văpaia, pârjolesc totul în jurul lor, apoi cât de repede s-au aprins, tot aşa de repede se şi sting… Pe când dragostea adevărată este altfel: aceasta creşte încet, ca o floare: mai întâi încolţeşte seminţa, apoi apare un firicel firav, firicelul se tranformă într-un trunchi solid care creşte şi se înalţă până când apar frunzele, iar într-un sfârşit, apare şi frumuseţea de floare!!! Dragostea adevărată nu se rezumă doar la unirea a două corpuri, ci implică mult mai mult decât atât: o dedicare a tot ceea ce înseamă un om către celălalt om – minte, inimă, spirit, voinţă. Noi, oamenii, nu am fost făcuţi pentru a ne bate joc unul de altul, nu am fost creaţi ca să ne folosim de corpurile altora pentru a ne împlini nevoile şi poftele noastre, iar după ce ne-am văzut cu “fânu-n car” să-i aruncăm pe cei folosiţi la groapa uitării la fel cum aruncăm un prezervativ folosit la tomberon. Noi am fost făcuţi pentru DRAGOSTE, iar dragoste adevărată nu există fără angajament şi responsabilitate. În engleză sună mai bine acest lucuru: There is no such thing as love without commitment.

Foarte mulţi îşi trimbiţează dragostea, dar cât de mulţi ar trece testul “hârtieie de turnesol” care se află în cuvintele de mai jos:

“Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” Ioan 15:13.

Cât de mulţi sunt dispuşi să meargă până la capăt? Să iubească până la “moartea ne va despărţi”? Da, dragostea adevărată cere foarte multe lucruri, îţi cere întreaga fiinţă pentru cel drag, dar şi ceea ce oferă este pe măsură!!!

@altVasile:
te rog, nu mai cere nimanui sa te creada pe cuvant. Crezutul pe cuvant nu este un schimb de idei – or cred ca de asta ne-am adunat aici!
Iar referitor la punctul pe care incerci sa-l faci, nu zici “cartea cartilor” ca toti suntem frati? Nu inseamna asta ca esti frate cu vecinul tau in aceeasi masura in care esti frate cu ceilalti copii ai parintilor tai?! – Ce alte cuvinte, sunt multe situatii in care un ins se intelege mai bine cu prietenii decat cu fratii. Asta-i situatia, si trebuie sa te ghidezi dupa situatia reala, nu dupa un ideal!
La punctul urmator …. aaaaaaa, oare nu confundam sexul cu iubirea? Cel putin gandeste-te la urmatorul aspect. In cazul sexului, exista masuri de protectie, de ce nu avem asa ceva si in cazul iubirii?!

@ioana:
Accepti mica tragere de urechi? Educatia nu consta in a-i spune un lucru apoi sa iesi din camera. Educatia este un proces continuu, care consta mult mai mult in exemple decat in vorbe.
E adevarat ca nu avem metode universal valabile, ci fiecare caz trebuie analizat in parte, si cautate solutii, si regandite si reactualizate dupa cum evolueaza situatia.

@ skin

De fapt copilul se naşte ştiind să traverseze strada şi să-şi facă ordine în cameră, cu o aversiune pentru dulciuri, cola şi jocuri pe calculator şi o dragoste crecândă pentru şcoală.
De cum intră în adolescenţă i se dezvoltă accelerat înclinaţia spre castitate şi devine complet imun la anturaj – chestia aia ce oricum nu-i voie s-o controlezi.

De asta statul trebuie să legifereze că un copil e musai să aibă aceeaşi libertate la doi, şase, treişpe ani ca la petrecerea de majorat.

@ Florin Puşcaş – nu începe să semene cu minunata lume nouă?

@StiintaPlange,

Se pare că răspunsul meu iniţial a fost pierdut! Iar eu nu am avut inspiraţia să acţionez combinaţia CTRL+C înainte de a-l posta.

Ai dreptate, nimeni nu trebuie să mă creadă pe cuvânt. Era însă vorba de o experienţă de viaţă strict personală, de aceea mi-am şi permis să folosesc acea formulare! Suntem prieteni acum?!

Uite, am şi eu o rugăminte la tine, fratele meu (căci ambii am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumenezeu, ambii îl avem de tată comun pe Adam – sper că nu eşti din aceea care cred că provin din maimuţe? – şi chiar dacă ai crede în astfel de năzbâtei tot fratele meu rămâi), atunci când te referi la Biblie scrie “Cartea Cărţilor” cu literă mare. Ar fi o dovadă minimă de respect şi consideraţie pentru cele câteva zeci de milioane de creştini care au preferat mai degrabă să moară pe rug decât să se dezică de ceea ce scrie în acea carte şi, mai ales, de Autorul cărţii. Crezi că ai putea să-mi faci această favoare? Nu de altă, dar se spune că dacă vrei să schimbi o lume întreagă, atunci cel mai cinstit lucru este să începi cu propria ta persoană. Cum răspunde oglinda unei feţe care se priveşte în ea, tot aşa răspunde omul la respectul care i-l acordă alt om! Eşti de acord cu mine în această privinţă?

Şi da, ai dreptate, un prieten aproape înseamnă de multe ori mult mai mult decât un frate departe!

Referitor la ultima întrebare cred că este un pic cam confuză, cel puţin pentru mine. Crezi că ai putea să o reformulezi? Voi încerca, în limita priceperii şi a experienţei mele de viaţă, să-ţi ofer cel mai bun răspuns de care sunt în stare.

@altVasile:
nu cred ca provin din maimute, doar accept stiinta cu dovezile ei – stiinta care spune ca primatele au un stramos comun.
Tu crezi ca diferenta intre “c” si “C” este un aspect demn de mentionat?! crezi ca in asta consta(intr-o oarecare masura) respectul? Mie mi se pare o deturnare de la esential! Insa, poti sa spui “da”, si am sa ma conformez.

Este o intrebare retorica – probabil o gluma nereusita. Tema propusa era: sexul si iubirea sunt doua lucruri diferite, si, probabil, nu trebuiesc conditionate una de alta. Cum poti iubi pe cineva, fara sa faci sex (parinte, prieten, deitate, ideal), poti face sex cu cineva, fara sa implici iubirea. Am inteles ca pt tine, daruirea completa, este un lucru important, dar intelege-i si tu pe ei, pe cei care considera asta un moft. E doar o diferenta de opinie!

@StiintaPlange:

Eu le înţeleg moftul şi încă foarte bine! pentru că am trecut pe acolo: m-am lovit cu oiştea-n gard de-am văzut stele verzi timp de vreun an… Dar după aceea mi-am învăţat lecţia şi am ajuns la concluzia că orice lucru trebuie făcut cu cap, adică cu răbdare şi cu înţelepciune. După aceea, am căut-o cu răbdare pe cea care avea să-mi devină nu o amantă de-o noapte, ci regina casei şi a inimii mele pentru toată viaţa. Şi partea frumoasă este aceasta: am găsit-o. Şi pot să-ţi spun că nu aş schimba bijuteria pe care o am acum nici cu o mie de paraşute de la Hollywood care îşi shimbă amanţii la fel de des, dacă nu mai des, decât ciorapii.

Suntem de 7 ani căsătoriţi şi pot să-ţi spun că vocea ei încă îmi dă fiori atunci când o aud la telefon (îmi aduce aminte de perioda noastră romantică când ne întâlneam sub bolta înstelată), iar râsul ei sună la fel de molipsitor ca atunci când ne plimbam cu barca pe lac. Şi chiar dacă ar trece încă şaptezeci de ani tot nu m-aş sătura de ochii ei – pentru că o iubesc şi pentru că am ars toate podurile din urma mea atunci când i-am dat cuvântul de a fi alături de ea la bine şi la rău, iar hotărârea mea de a fi alături de ea până când moartea ne va despărţi este definitivă şi irevocabilă. Iar ea ştie aceste lucru, căci altfel nu ar îmbobocit atât de frumos şi nu i-ar fi dat copii pentru care a fost profesoară 18 ani atunci când de fapt se apropie de 30.

Dragostea este şi poate fi un lucru foarte frumos, dar cu o condiţie: să nu cazi în plasa chinezăriilor ieftine şi de moment care se vând pe orice tarabă!!!

@alt vasile. Asta e. Sunt egoista si vreau un singur copil. Dar copilul meu o sa mearga la o scoala privata in curand si o sa aiba posibilitati pe care un copil cu alti patru frati nu o sa le aibe nici macar daca familia respectiva castiga la loto milioane. Da, dragostea frateasca e buna, la fel cum e si dragostea de mama. Dar spune-mi in cate familii crezi ca dragostea parintilor se rasfrange in mod egal asupra tuturor copiilor? Cred ca asta e norma, pentru ca am vazut-o in majoritatea familiilor cu mai multi copii. Binenteles, cati copii ai sta la libera alegere a fiecaruia. Cred ca trebuie sa facem ceea ce functioneaza pentru noi fiecare, care ne face fericiti, atat timp cat nu ii afecteaza pe ceilalti. Prin ceilalti includ si copii care se pot naste. De aceea nu am sa inteleg niciodata femeile care aleg cu buna stiinta sa aibe copii care sa mosteneasca boli genetice, de exemplu, in numele instinctului matern. De aceea nu cred in “sfaturile” cuiva care nici nu a avut copii (din cate stim noi, poate Dan Brown are dreptate:D) de a “umple” pamantul”. Pentru multi functioneaza. Treaba lor. Dar sa nu impuna chestia asta tuturor mi se pare de bun simt. Eu una nu incerc sa creez prozeliti, alegerile mele sunt foarte bune pentru mine si atat. Parerea mea sincera despre familia extinsa e ca “te ajuta” sa iti pierzi individualitatea. De aceea e atat de recomandata de biserica, binenteles ca vor oameni care invata de mici ca nu ei sunt cei mai importanti ci colectivul (si liderilor comunitatii) caruia trebuie sa se supuna. Exemplul lui skin, pe cat e de amuzant, e pe atat de relevant.
In privinta sexului pre-marital, aici e o discutie luuuunga de tot. Uite aseara am vazut un documentar despre travellers, tiganii englezi. In afara de asemanarea izbitoare cu comunitatea tiganeasca din Romania, am vazut o si o nunta traditionala, o casatorie aranjata. Nu te supara, dar discursul era cam acelasi ca al tau. Responsabilitate, obligatie, traditie, iubire. Rezultatul era o mireasa care plangea ca trebuie sa isi petreaca urmatoarea noapte si toata viata cu un barbat pe care abia il cunostea. Sincer imi era mila de ea. Era ca un copil obligat sa faca ceva ce nu intelegea. Si asta pentru ca nu putea sa treaca peste hotararea parintilor ei. Nu zice nimeni sa nu ai acelasi partener de pat toata viata, daca asta crezi ca e bine si asta iti doresti. Dar, in acelasi timp, nu incerca sa impui parerea ta celorlalti. Mi se pare de bun simt ca acest lucru sa fie la latitudinea fiecaruia. Nu toti gandesc la fel, nici macar copii tai, cateodata chiar in ciuda unei educatii stricte. Sincer eu nu ii doresc o asa casatorie fiului meu. Dar o sa fie la alegerea lui ce face si cu cine, atat timp cat o sa aiba grija sa se protejeze de boli si de copii nedoriti. Si am sa dau un motiv absolut masculin impotriva abstinentei pana la casatorie. Nu poti sa stii (si deci si sa iubesti cu adevarat) o persoana cu care nu ai facut sex. Am o prietena care a fost logodita sapte ani cu un baiat. Era fericita si zicea ca il iubeste si e iubita. Erau impreuna din liceu. Erau dati exemplu de toata lumea si erau amandoi de familie foarte buna. S-au casatorit si la nunta baiatul a facut o criza de gelozie si a batut-o in fata invitatilor. Binenteles ca s-a lasat imediat cu un divort. Cred ca i-ar fi fost mai usor tinerei respective daca ar fi dus relatia in mod normal si in aria asta, ar fi vazut mult mai devreme ce o asteapta in cazul in care se casatoreste cu el. Si asta e un caz fericit, pentru ca ea a ales sa iasa din acea relatie paguboasa. Cate femei aleg sa ramana, pentru ca altfel comunitatea le-ar privi vinovate pe ele? Cine are foarte multi parteneri si ajunge la chinezarii cum spui tu e poate un caz patologic. Nu sunt psihiatru si asta doar cineva de meserie poate spune cu adevarat, dar imi explic abuzul lor ca si abuzul alimentar: nevoia exacerbata de afectiune, probabil cauzata de o trauma. Si asta se poate rezolva cu ajutor specializat. Dar sa ai mai multi parteneri de unul nu inseamna ca esti un caz patologic, cum foarte multe persoane isi dau cu parerea. Si nici ca e garantata calitatea daca incerci un singur “produs” din galantar. Poate ai impresia asta, din moment ce nu stii nimic altceva. Ideal e sa incerci tot ce iti doresti si la urma sa te decizi asupra unuia.

@Dana, recunoşti chiar din primele rânduri aceste lucruri, tu cu propriile tale mânuţe: “Asta e. Sunt egoista si vreau un singur copil.” Nu are rost să încerci mai târziu să demontezi ceea cu ce ai început, restul sunt doar justificări pentru o serie de lucruri în care ai hotărât să persişti indiferent dacă sunt sau nu sunt bune.

Binenţeles că eşti liberă să decizi la câţi copii te opreşti. Eu nu am avut nicio intenţie să mă bag unde nu-mi fierbe oala. Am expus doar nişte considerente de ordin general pe care le consider eu, cu mintea mea, că merită să fie luate în considerare. Nicio supărare dacă nu eşti de acord cu ele! Tu alegi, tu eşti responsabilă pentru acţiunile tale.

Părerea ta despre familiile cu mai mulţi copii o găsesc foarte ciudată, cel puţin nu am mai întâlnit pe nimeni care să fi gândit în felul acesta. Am fost 5 copii, dar nu am avut niciodată impresia că măcar vreunul dintre noi ar fi fost iubit mai puţin de către părinţi.

Ţi-am dat eu impresia că încerc să fac prozeliţi pentru vreo biserică? De ce tot aduci vorba la biserică? Nu reprezint nicio biserică, nu vorbesc în numele vreunei biserici, nu apăr vreo biserică (să se apere singură) – mă reprezint doar pe mine, ideile şi principiile mele.

Nici eu nu cred în colectivism, ci cred în individualism (înţelegând prin aceasta capacitatea de a gândi cu propriul cap şi nici într-un caz egoismul).

Cazul cu căsătoria aranjată a ţiganilor nu are nicio relevanţă pentru contextul discuţiei noastre, cine spune că o căsătorie trebuie aranjată împotriva voinţei însurăţeilor?

Iar problema prietenei tale nu se rezolva în niciun caz prin sex – o mai sufoca nebunul, iar sexul nu este un panaceu universal! – ci mai degrabă printr-o informare inteligentă (nu poate un om să se ascundă timp de 7 ani, căci nu este agentul Bond). Iar în caz de abuz (fizic, sexual sau de orice altă natura ar mai putea fi) nici eu nu văd că este obligatorie o conveţuire forţată – Dumenezeu ne-a chemat să trăim în pace, iar familia trebuie să fie un cadru propice pentru creştere şi împlinire personală, nu teren de război.

In privinţa încercatului a mai multor produse din galantare cu scopul de a alege până la urma unul singur, dă-mi voi să-ţi spun deschis – şi poţi să sari până în tavan de supărare – că îl găsesc CINIC: ai încercat produsul, ţi-ai făcut nevoile, după care te-ai şters pe botic şi l-ai aruncat la groapa comună a uitării precum un prezervativ folosit. Ce frumos! Cât de înălţător! Câtă dovadă de dragoste pentru fiinţa umană! IMPORTANT ESTE SĂ-MI FIE MIE BINE!!! Acesta este sloganul care se răspândeşte ca o gangrenă în toată România, iar restul este doar gargară care încearcă să-l acopere.

Există o vorbă românească foarte deşteaptă: Cine nu-şi schimbă direcţia va ajunge exact acolo unde se îndreaptă!

@alt vasile: la faza cu egoismul am raspuns la acuzatia ta voalata si am spus ca nu ma deranjeaza, nu ai decat sa ma chemi egoista. Asta e punctul principal al comentariilor mele: ca avem alegerea sa credem in ce vrem si nu poate veni papa de la Roma sa ne spuna sa facem cum vrea el. Si nu ma refeream la biserica cand spuneam de prozelitism. Recunoaste ca tu incerci sa iti impui punctul de vedere un pic mai mult decat mine. Crezi ca modelul tau e cel mai bun. Treaba ta, atat timp cat nu incerci sa il impui. Eu am spus ca solutia respectiva (fie in privinta numarului de copii, cat si cea privind sexul pre-marital) sunt bune doar pentru mine. Eu pledez pentru alegere, daca nu m-ai inteles. Tu pledezi pentru alegerea ta si atat. Vezi diferenta?
Iar faza cu tipa respectiva, iti spun de ce violenta respectiva s-a nascut doar atunci. pana atunci nu simtise ca respectiva era proprietatea lui. din moment ce s-au casatorit, baiatul respectiv a incercat sa se impuna in modul cel mai complet cu putinta. Daca relatia ar fi evoluat altfel de la inceput poate el ar fi inteles ca fata respectiva nu e o soumise si totul s-ar fi terminat mult mai devreme si pasnic.
Sunt cinica? Mai bine asa decat altfel. Suferinta in dragoste exista si fara sex. Si nu vad de ce zici de folosit atat timp cat si celalalt stia care sunt riscurile si implicatiile actelor sale si nici nu a fost vorba de un viol. Eu consider ca relatiile pre-maritale sunt unele din cele mai bune lectii de viata. Mai bine cinica decat o domnita moderna care isi asteapta cavalerul care nu mai vine intr-un turn creat chiar de ea.

[...] pomeneam, într-un comentariu la articolul tău de ieri, de problematica violenţei conjugale din Spania şi a copiilor supuşi relelor [...]

@Dana,

Eu îmi exprim convingerile, departe de mine gândul de a impune cuiva ceva. Nu pot însă să nu încerc să fac ceva atunci când văd cu proprii mei ochi cu ce viteză se propagă imoralitatea şi desfrâul în societatea românească, precum şi alaiul de durere şi suferinţă care vine inevitabil drept consecinţă a lor. Ştiu foarte bine spre ce ne îndreptăm şi de aceea mă şi cutremur.

Deja se şi vede o “roadă” foarte bogată: cele mai scumpe autostrăzi din Europa, spargeri şi acte de violenţă din ce în ce mai dese, disoluţia autorităţii, tot mai mulţi copii abandonaţi, progenituri tot mai nestăpânite şi mai obraznice, sute de mii de oameni sănătoşi pensionaţi pe caz de boală – iar lista, din păcate, poate continua la nesfârşit. Ce arată toate aceste lucruri dacă nu o societate bolnavă şi debusolată care şi-a pierdut valorile şi principiile?! Iar dacă stăm cu mâinele în sân şi nu facem nimic astăzi, atunci mâine vom ajunge să simţim pe propria noastră piele ce înseamnă şi cât de rău este să trăieşti într-o societate în care supraveţuieşte doar cel mai puternic, iar plăcerea nestăpânită şi bunul plac sunt ridicate la rang de zeităţi fără concurenţă şi fără drept de apel.

Iar ţie îţi spun – şi sper din toată inima ca aceste cuvinte să nu fie profetice – vezi să nu ajungi într-o zi în care propriul tău fiu, cel pe care îl iubeşti şi în care îţi pui atâtea speranţe, să te arunce şi pe tine la tomberon. De la un copil crescut fără principii etice sănătoase te poţi aştepta la orice. Cine nu seamănă o sămânţă bună primăvara nu va putea culege o roadă bună toamna. Aceasta este legea naturală a cauzei şi a efectului.

Hotărăşte tu ce ai de făcut cu viaţa ta, dar NU UITA… tu şi numai tu vei fi şi responsabilă pentru deciziile luate de tine şi nimeni altul:
“Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta…” Ce vei alege între cele două? Nu-mi da mie răspunsul, căci acesta ţine deja de relaţia ta cu Dumenezeu.

cine spune ca eu il cresc pe fiul meu fara principii etice sanatoase? confunzi lucrurile foarte tare. faptul ca ii explic care sunt efectele anumitor actiuni si nu i le interzic brutal pentru asa consider eu ca e mai bine nu inseamna ca o sa iasa un rebut al societatii. si nici ca intr-o zi o sa ma arunce la tomberon intr-o zi daca nu imi stie de frica ca un caine batut. nu te apuca de profetii, ca nu te tine…

cat despre societatea romaneasca… cam toate relele de care vorbesti tu nu au cauza in indepartarea de minunatul si inexistentul in realitate model al societatii perfecte, ci in faptul ca dupa trauma comunismului cam toti romanii si-au luat ca ideal imbogatirea rapida si prin orice mijloace. relatiile umane nu s-au deteriorat doar pentru ca s-a renuntat la traditie (care traditie? cine apreciaza in mod obiectiv istoria romanilor stie ca mitul romanilor buni si ospitalieri si intotdeauna viteji si drepti e doar un mit) ci pentru ca lucrurile inca nu s-au asezat, suntem intr-o tranzitie care va dura poate inca treizeci-patruzeci de ani. si nici atunci nu e garantat ca societatea romaneasca va fi una sanatoasa… pentru ca pe undeva, asa suntem invatati si nu vrem de-adevaratelea sa renuntam la ce stim.

@altVasile:
mi-a placut cum ai inceput, dar ai deviat intr-o zona crepusculara.
” propriul tău fiu … să te arunce şi pe tine la tomberon” – Ce-i asta? O insulta gratuita?!

Cat despre mitul societatii care merge in jos, toate datele statistice spun ca lumea (in ansamblul ei) mere spre bine – imbunatatirea calitatii vietii, scaderea ratei infractionalitatii, scaderea cazurilor de agresivitate conjugala… zambeste, suntem frati in continuare, si Dana ni-i sora!

@StiintaPlange:

Există o mare diferenţă între jignirea unei persoane şi avertizarea ei cu privirea la un eveniment probabilistic pe care nu-l doreşti să se întâmple, ci mai degrabă doreşti – la modul sincer – ca să-l eviţi? Chiar nu reuşeşti să vezi diferenţa aceasta? Nu-mi vine să accept acest lucru!

Totuşi sunt dispus să admit că sunt o persoană supusă greşelii – sunt creştin de vreo 10 ani şi nu de 2000 de ani şi prin urmare mai am multe de învăţat – şi îţi promit că voi face ceea ce fac întotdeauna: îmi voi analiza cu atenţie cuvintele şi atitudinile şi de îndată ce voi depista ceva ce nu a fost la înălţime, voi lua măsurile de corecţie. Întotdeauna este loc de mai bine, iar eu depun eforturi constante de a rămâne cât se poate de deschis la orice informaţie, dar fără sacrificarea principiilor şi a valorilor. Aceasta însă nu înseamnă că voi deveni adeptul corectitudinii politice sau că voi începe să merg acolo unde merge şi turma. Eu nu caut aplauzele nimănui, vreau doar să pot aduce măcar un pic mai multă pace şi fericire pe acest pământ.

În rest, referitor la statistici, nu ştiu de unde le-ai luat, căci numai la România nu se referă. Uite îţi dau eu o statistică:
1989 – 8 mil de salariaţi şi 2,6 mil de pensionari;
2009 – 5 mil de salariaţi (din care vreo 700 mii şomeri) şi 5,5 mil de pensionari.
Ce statistică îmbucurătoare, nu-i aşa? Şi dacă mai vrei astfel de statistici, se mai pot găsi!!!

Mai suntem fraţi în continuare? Eu sper că da!!!

@altVasile:
Faci o comparatie foratata intre doua situatii care nu prea au termen de comparatie. Faptul ca, in 89, toti romanii aveau un loc de munca, nu spune mai nimic despre nivelul de trai; iar in celalalt taler pui Romania lovita de criza economica?! Risti sa nu vezi padurea de copaci.
uite aici o idee pe scur : ted.com/talks/h../
Daca vrei mai multe date, poti cauta la institutele de sondare, ai un pic de muncit, dar informatia exista.

lifesitenews.com nu este o sursa de informatii despre nimic, este un site ACTIVIST: scopul sau declarat este apararea valorilor de dreapta, ultra-conservatoare, din state si canada; nu stiu cum a ajuns Florin Puscas (caruia ii place sa vorbeasca despre obiectivitate) la o asemenea sursa internautica, dar e un pas gresit.

@Tallis: Stimabile, in aceasta postare este vorba despre doua stiri verificabile si din alte surse. Am preluat de pe site-ul respectiv doua informatii. Nu comentarii, nu pareri, nu altceva.
Daca la capitolul comentarii poate fi considerat o sursa subiectiva, la capitolul stiri este o sursa foarte credibila, citata zilnic de zeci de alte site-uri de stiri si bloguri din toata lumea.
Daca e vorba de stiri, as fi putut cita si ziarul national din Coreea de Nord atata timp cat era vorba despre o stire si inca una verificabila. O stire e o stire.

@Florin Puscas: “stimabile”, ori esti naiv, ori esti rau intentionat daca nu stii ca stirile sint influentate de catre orientarea (jurnalistica sau nu, politica sau nu) a agentiei de stiri respective. Cind nu citezi ceva de pe FoxNews sau OTV, o faci pentru ca stii ca lumea ar sari in sus pentru ca sint surse controversate. Tot asa cu lifesitenews, care este anti-avort – ceea ce o agentie de stiri nu ar trebui sa fie niciodata.

Asadar ‘o stire este o stire’ daca respecta niste norme profesionale de jurnalism, ceea ce prietenii tai internautici nu prea o fac.

Iar lecturile tale te definesc. Zi-mi si mie, ce inseamna domeniul ‘vietii’ ca spatiu de interes pentru o agentie ca aia? Viata cui? Sint o gasca de dreapta, probabil finantata de grupuri religioase. Asta nu poate fi jurnalism.

Iar figura de stil cu Coreea de Nord e goala – puseurile astea de idealism (gen o idee e o idee si stirea e stire) nu compenseaza pentru lispa de scrupule in selectarea surselor si a ideilor alese.

@Tallis: Domnule, va rog sa-mi arati care parte din stirile prezentate ar fi putut fi influentate? Repet: informatia e informatie. Si ce daca ar fi de la OTV? Daca ei ma informeaza ca s-a prabusit un avion in Burkina Fasso (de exemplu), nu vad de ce nu ar fi citati ca sursa. Daca vreti sa fiti mai catolic decat Papa n-aveti decat. Consultati site-uri din Polonia sa vedeti daca e adevarata stirea si sunati episcopii catolici despre care se vorbeste aici. Nu am citat un comentariu anti-avort de pe site-ul lor (desi nu vad care ar fi fost problema), ci o informatie “dezvelită” de subiectivitate.
Puteti sa nu fiti de acord, e problema dumneavoastra, insa haideti sa lasam altora lectiile de jurnalism.

Nu, mai catolic decit papa esti matale, care arunci ’stiri’ cu continut religios si moralisme ieftine in aproape tot ce scrii, totul imbracat in cea mai pura retorica iezuita. Nu stiu de unde ai invatat asta, dar e dezgustator sa mai problematizezi dreptul la avort in anul 2010. Uita-te inca o data pe lifesitenews.com, declara in insasi rubrica ‘about us’ lucruri despre homosexualitate, avort, problematicile pentru care isi dau in cap stinga si dreapta in America.
Si nu e nimeni prost sa te creada cind spui ca ai vrut ‘doar stirea’, care ar fi putut fi oriunde. Ok? Ai probleme morale si nici macar n-ai curajul sa le afirmi.

@Tallis: Nu mai cititi dom’le daca nu va convine. Un cititor in minus, paguba in ciuperci. Ma pot lipsi de asemenea cititori…

@Florin Puscas: Exact replica pe care o astept de la un mic zelot cind este contrazis.

@Tallis: Închide că te sun eu!

@Florin Puscas:
e articolul tau, ce naiba! tu tre’ sa ai ultimul cuvant. chit ca-i o replica de doi bani …

Vorba lu’ unu Costin Ilie : voxpublica.real../

@StiintaRade: E totusi un blog. Daca m-as implica la maxim in toate dezbaterile nu as mai face altceva. Uneori e bine sa abandonezi discutia (cand nu se ajunge nicaieri) si sa o reincepi cu alta ocazie.