Pana la urma, care e filozofia si principiul de baza al sistemului de sanatate american? Este un sistem sistem dominat de patroni : 60% din populatie este acoperita de sistemul de asigurari patronal, la fel ca si asigurarile « mutuale » in Franta.

Pe de o parte exista un sistem pentru persoanele in varsta sau handicapate : Medicare. Pe de alta parte exista un sistem pentru persoanele foarte, foarte sarace : Medicaid.

Al treilea sistem de asigurare este special dedicat fostilor combatanti si militarilor. Mai exista si sistemul de Asigurari Private.

In general, insa, majoritatea americanilor lucreaza in intreprinderi mai mari, mijlocii sau mai mici si beneficiaza de asigurare medicala.

Dar : peste 47 de milioane de americani (dintre care 8 milioane de copii !) sunt in prezent lipsiti de orice acoperire sau asigurare medicala. SUA este astazi singura tara industrializata de pe Planeta care nu garanteaza intr-o maniera sau alta, nici o asigurare de sanatate propriilor ei cetateni. Paradoxul este faptul ca sistemul american  de protectie medicala « absoarbe » 16% din PIB.

In Franta alocam 11% din PIB pe an.

Alt paradox : majoritatea acestei populatii lipsita de asigurare medicala LUCREAZA, nu sunt someri, ci sunt angajati in intreprinderi mici si mijlocii. Ei nu dispun de nici o asigurare medicala. Acest lucru nu inseamna ca mor pe strada, fara a li se acorda ingrijiri medicale. Nu, deloc. Este un mit. Aceste persoane se pot adresa anumitor spitale publice, special consacrate persoanelor defavorizate. Ele vor beneficia de ingrijiri medicale inferioare standardelor si astfel rata mortalitatii acestor persoane non-asigurate este cu 25% superioara populatiei obisnuite (asigurate). Sistem, deci INEGALITAR.

Este primordial sa asiguram medical in INTEGRALITATE populatia. Nu are absolut nici un sens economic, daca vreti, sa continuam sa nu asiguram o anumita parte a populatiei. De ce? pur si simplu pentru ca tot platim pentru a le furniza ingrijirile medicale de care au nevoie la spital. Cel putin atata timp cat sunt in viata. Vor sfarsi pana la urma la spital si acest lucru costa foarte scump e realitatea cruda. Este imperativ sa reformam si sa modernizam sistemul.

Atat in SUA cat si in Franta vorbim de un sistem anacronic, non-transparent cu diferente majore in ce priveste calitatea ingrijirilor medicale. Depinde in ce regiune a Frantei sau a Statelor Unite te afli, depinde din ce clasa sociala faci parte, depinde de spitalul caruia i te adresezi. Populatia nu este absolut deloc la curent cu aceste disparitati. Unele spitale sunt foarte performante, unii medici sunt extrem de bine pregatiti, altii nu. Alte spitale sunt mediocre, slabe, ineficiente care profita doar de sistem fara a «furniza» ingrijirile medicale la standardele asteptate. Iar unii medici isi pun intrebarea: «care e riscul la care ma supun?»  si nu neaparat: «care e calitatea actului medical pe care-l ofer?» Ideologia concurentei este mult mai dezvoltata in SUA in comparatie cu Franta.

Diferente intre sistemul de sanatate american si francez ?

Da! In Franta vorbim de un sistem national, destul de «centralizat» poate chiar prea centralizat care acopera toata populatia, in timp ce in SUA exista sisteme cu beneficii diferite pentru diferite grupuri de populatie, medicamentele sunt rambursate diferit in functie de asigurarea pe care o ai : Medicaid, Medicare, sau Asigurare Privata. Exista sute si sute de exemple diferite.

In Franta exista o anumita uniformitate in finantare dar cu variatii totusi destul de importante. Ceea ce lipseste in Franta este transparenta si gradul de cunoastere al populatiei, in general (non-initiate), al acestor diferente.

Se poate trai in SUA fara asigurare medicala ?

Da! Un mic procent dintre cei foarte bogati pot sa-si permita luxul de a nu contracta nici o asigurare medicala.

Marea majoritate insa a populatiei fara asigurare medicala sunt persoane care lucreaza, asa cum am afirmat mai sus. Nu sunt someri dar sunt saraci. Dar nu sunt atat de saraci (ce paradox!) pentru a beneficia de Medicaid. Saracii, in SUA sunt complet asigurati, asa cum am mentionat anterior (vezi insa conditiile : nu au acces la cele mai inalte standarde medicale, au acces doar la spitale publice pre-definite si mediocre, pot beneficia doar de ingrijiri medicale de baza, nu au acces la medicina preventiva sau profilactica).

Sistemul francez ar fi potential implantabil in SUA sau in Romania? Modelul din SUA ar fi implantabil in Romania sau in Franta ?

Nici un sistem nu poate fi implantabil sau reprodus. In momentul in care luam un sistem si incercam sa-l implantam intr-o alta tara, se declanseaza “o secretie de anticorpi” care devine atat de importanta incat implantarea sistemului devine IMPOSIBILA.

Aceste paralele si comparatii internationale au insa rolul de ne inspira, de a ne inarma cu idei noi, de a intelege ce poate sa mearga si ce nu. Si de a trage concluziile necesare. In acest sens, sistemul francez a demonstrat ca este posibil ca toata populatia sa fie asigurata, fara insa a elimina complet sistemul de asigurari private. Ceea ce deja reprezinta o lectie importanta.

Si totusi, cat de mult conteaza: In ce regiune de pe aceasta Planeta te afli, din ce clasa sociala faci parte, la ce spital te adresezi, pe mainile carui medic ajungi. Este realitatea pura.

Am iesit din aceasta video conferinta bulversat dar hotarat: sa-mi pun in valoare toata contributia si cunostintele acumulate, pentru a « gestiona » sanatatea tuturor celor care mi se adreseaza.

Traim intr-un sistem de sanatate absolut inegalitar si indescifrabil chiar si pentru cei mai initiati sau aflati pe o scara sociala mai avantajoasa. Medicina progreseaza in fiecare zi. Tratamente si tehnici chirurgicale de varf sunt disponibile, dar din pacate competentele chirurgicale nu sunt aceleasi. In ciuda informatiilor coplesitoare si abundente, o persoana non-initiata NU SE POATE DESCURCA, chiar dac are resurse financiare. Publicitatea anumitor spitale sau a anumitor personalitati medicale nu fac decat sa mareasca si mai mult confuziile. De multe ori, pacientul nu alege, ci cade intr-o « mecanica » care-l depaseste.

Mi-am impus din nou sa-mi pastrez aceasta capacitate de a identifica pentru acesti pacienti solutiile cele mai bune, sa continui sa decriptez  pentru ei proiectul terapeutic optim, sa le deschid si sa le facilitez accesul la cele mai bune echipe medicale sau chirurgicale din lume, sa-i ajut.

Imi aduc aminte de un pacient care ma intreba care e cel mai bun chirurg abdominal din lume. Nu conta in ce tara, sau in ce spital. Dorea pur si simplu sa-l aiba pe cel mai bun. Avea posibilitati materiale si dorea sa fie tratat in cele mai bune conditii. « Nu conteaza costurile », mi-a spus. Era complet disperat, iar disperarea in fata bolii e aceeasi, fie ca esti bogat sau sarac. Am fost complet dispus sa-l ajut sa decripteze si sa identifice echipa cea mai buna, dar l-am determinat sa inteleaga ca-mi trebuie dosarul medical. Nu exista chirurgul abdominal cel mai bun. Exista cel care e specializat pe patologia ficatului: acesta este in Germania, in orasul X la spitalul X. Sau cel care e specialist in chirurgia colonului : acesta se afla in SUA, in Statul X, orasul X, spitalul X. Daca e vorba de esofag, atunci te voi trimite in Franta in orasul X, la spitalul X.

Datorita tuturor motivelor expuse mai sus, e de la sine inteles ca accesul  la Gold Standardul Medical si Terapeutic in general nu este nici usor, nici garantat.

Nicaieri, indiferent de sistemul de sanatate oferit.

Disparitatea dintre spitale sau medici, creeaza o disparitate a sansei pacientului (cu exceptia cazului in care pacientul face parte dintr-un mic cerc de initiati). Daca nu face parte dintr-un cerc de initiati, atunci acesta va trebui sa se supuna opiniilor prietenilor, a cunostintelor, a unor medici cu reputatii uneori ambigue, a unor retele, adaptate sau nu medicului de familie.

Personal, operand alaturi de sute de echipe chirurgicale din zeci si zeci de tari de pe toate continentele, stiu exact la ce ma refer. Am vazut cu ochii mei. Si sper din toata inima sa ajut acolo unde pot cu un aviz cat se poate de neutru si validat stiintific. Pe oricine care mi se adreseaza : bogat, sarac, roman, francez, adult, varstnic sau copil.

Ca trebuie sa existe. Ca este imperativ sa dam dovada de generozitate. Pentru ca, acum, ne hranim cu totii dintr-un troc comun, care e aproape epuizat: trocul afectat de criza economica, politica si sociala in care ne aflam.

Generozitatea este trasatura specifica care ne deosebeste de animale. Animalele nu au notiunea de a imparti: imaginati-va o secunda vacile sau oile pe care le-am vazut in copilarie, la sat, la bunicii nostri sau aiurea, care se inghesuie intotdeauna pentru a obtine cel mai bun loc pentru a se hrani. Animalele nu-si fac nici o concesie reciproca.

Noi insa, ca oameni, trebuie sa dam dovada de generozitate, sa dam dovada ca mai avem si atitudine morala si dispozitie sufleteasca in a actiona dezinteresat în favoarea altora.

Daca stam sa ne gandim bine, avem exact aceeasi programare biologica si noi, si celelate mamifere: suntem in orice secunda capabili sa ne repezim primii la “cozonac” si la “tort”.  Sa-i indepartam mormaind pe cei mai slabi. Dar fiind, totusi, si fiinte corticale, reusim in cele din urma sa ne reprimam apetitul, lasand interesul nostru la urma, ca sa se sature si aproapele nostru.

Da, repet, GENEROZITATEA este trasatura speciala care ne deosebeste de animale. Daca am fi cu totii egoisti si am asculta doar de natura noastra animala, nu am fi reusit niciodata sa realizam tot ceea ce umanitatea a realizat. Generozitatea cere munca de echipa, ne ajuta sa ne depasim propriile noastre limite, sa construim, sa realizam lucruri pentru posteritate. Generozitatea ne stimuleaza sa realizam tot ceea ce e mai bun pentru copiii nostri. Daca nu ar exista generozitate nu ar exista nici filantropi care sa construiasca edificii de cultura si de arta, mecena care sa ofere bani institutiilor de cercetare, pentru progresul cercetarii medicale – pentru ca generatiile noastre viitoare sa se bucure de o viata mai linistita si calitativ superioara. Fara generozitate am reveni intr-un stadiu incipient si infricosator de primitiv al existentei.

Ca medic, nu as mai ramane dupa program, si nici unul din colegii mei nu ar face-o, ca sa vindece bolnavii. Nici pompierii cu care lucram nu si-ar sacrifica viata pentru a salva copilul ramas in mijlocul flacarilor. Am vegeta cu totii, fara sa avem alta grija decat interesul personal.

Si totusi, fiecare salt al omenirii a reprezentat in trecut, in esenta, un triumf al generozitatii: indepartarea de firea primitiva, animalica si apropierea de adevarata menire a umanitatii.

Permiteti-mi sa cred, ca medic si ca fiinta umana ca si in aceste momente dificile, de cumpana, pe care le traversam impreuna, mai exista totusi, GENEROZITATE! Trebuie sa existe !

Si pentru ca SUNTEM GENEROSI, dorim, in modul cel mai politicos, SA FIM RESPECTATI !

In 2007, un studiu publicat in American Journal of Clinical Nutrition a demonstrat faptul ca femeile care aveau concentratii mari de vitamina D in sange, aveau si telomerii cei mai lungi, si deci imbatraneau mult mai lent.

Un alt studiu publicat in 2007 in Journal of Immunology demonstra ca stressul cronic la care erau supuse persoanele ce ingrijeau apropiati din familie cu boala Alzheimer prezentau o scurtare a telomerilor, ceea ce corespunde unei reduceri a sperantei de viata cu 4-8 ani.

Astazi am hotarat : fac sport zilnic, consum multa vitamina D, elimin stressul, astfel incat sa obtin cromozomi cat mai lungi.

Si totusi, punctul 1 imi ridica anumite probleme…

Am reusit sa cutreier toate continentele in lung si in lat, sa operez in cateva sute de blocuri operatorii pe sute si mii de pacienti de zeci si zeci de natii, culturi si culori diferite. Am avut oportunitatea sa lucrez cu cei mai mari chirurgi specialisti din lume din chirurgie cardiaca toracica, abdominala, urologica, ginecologica, apropape toate specialitatile posibile si existente. Am invatat tot ce am putut. Am legat prietenii care nu se mai pot sterge. Bogatia spirituala a acestor intalniri este nemarginita. Am intalnit de asemenea oameni de afaceri, multimilionari care au investit sute de milioane de dolari in cercetarile noastre. Da, ati inteles bine: exista si oameni care au bani si care doresc sa contribuie la sanatatea semenilor lor. I-am convins de ce TREBUIE sa investeasca. E mai bine decat sa-si pastreze banii pentru confortul lor personal. Si m-au inteles.

Doresc sa va impartasesc din experienta mea, sa va ajut sa gasiti specialistul si medicul de care aveti nevoie, sa va transmit care sunt cele mai noi descoperiri din domeniul medical si stiintific pentru ca le-am verificat eu insumi, deci sunt cel mai in masura sa va pot descrie beneficiile sau dezavantajele tratamentelor. Trebuie sa va informez de ce politica sanitara merge foarte bine in Franta, in Anglia, in SUA, in Australia dar mai putin in Romania. Am stat de vorba cu Alain Carpentier, Bernard Kouchner la Paris, cu Sir Alfred Cushieri sau cu Lord Ara Darzi in Londra, toti eminenti medici, chirurgi, umanisti, care mi-au deschis noi orizonturi. Trebuie sa le cunoasteti. E de datoria mea morala sa fac acest lucru pentru concetatenii mei, pentru tara care m-a pregatit sa devin medic. Am tratat francezi, germani, englezi, americani, italieni, spanioli, olandezi (vreti sa continui lista?…). E timpul sa tratez romani! Si la propriu si prin impartasirea experientei mele de pana acum.

Va voi descrie cele mai noi descoperiri ale stiintei pe care le voi testa personal, va voi spune de ce sistemul medical romanesc schioapata, voi incerca sa aduc solutii medicale si politice pentru a ameliora starea de criza in care ne aflam.

Stiinta, medicina, tehnici de varf, politica, high tech, transplanturile de organe, cancerul, medicina alternativa, alinarea suferintei umane in general, acestea sunt subiectele pe care le vom aborda impreuna. Sanatate tuturor si sa auzim doar de bine!

P.S. Politicienii nostri trebuie sa inteleaga: CODURILE s-au schimbat. Trebuie folosite noi coduri. Cele vechi nu mai functioneaza. Impreuna vom schimba codurile vechi si vom instala noile coduri.

Nu, nu este Franta si nici Parisul al carui cetatean de onoare sunt si unde, asa  dupa cum Cioran afirma, traiesc si eu „alaturi de milioane de inacriti care fabricam toti un cosmar pe malurile Senei  pe care-l pizmuieste o lume intreaga”. De fapt, eu nu fabric acest cosmar, nu sunt un pesimist, ci privesc lucrurile mult mai pozitiv.

De Statele Unite ale Americii e vorba. Aici am venit sa ma specializez in chirurgie robotica si tel-satelitara, in chirurgia fara incizii (da, am scris bine: chirurgia fara incizii), aici am lucrat cot la cot cu adevarati specialisti care au dorit tot timpul sa ma invete „cum sa pescuiesc – si nu mi-au oferit niciodata peste”. Ei ma platesc in continuare pentru tot ceea ce fac, desi locuiesc la Paris.

Statele Unite reprezinta o supraputere de toata lauda, chiar in momentele acestea de criza economica si sociala pe care le traversam. Americanii sunt plin de idei, de visuri, pe care le pun cu desavarsire si perseverenta in practica. Au reusit sa revolutioneze medicina si vor continua sa o faca. Este singurul stat national care nu se bazeaza pe un mit, ci pe idei! Inca din 1776 au afirmat cu toata taria ca noi toti am fost creati egali, ca avem DREPTURI: la viata, la libertate, la SANATATE si la fericire!

Insasi Constitutia Statelor Unite asigura posibilitatea succesului acestui experiment, rezolvand o problema acuta care preocupa mult societatea romaneasca: cum sa impartim puterea astfel incat nimeni sa nu fie capabil in a o acapara cu totul, si, cu toate acestea, asigurand o guvernare centrala. Executivul este foarte puternic: Presedintele. Obama insa este inconjurat de Institutii capabile in orice secunda sa-l tina sub control: Curtea Suprema de Justitie care controleaza strict orice abatere de la pricipiile constitutionale fundamentale si Congresul cu camera Reprezentantilor si cu Senatul.

Am avut ocazia sa vizitez membri ai NIH, Institutul National (American) de Sanatate cu ocazia specializarilor mele indelungate. Acesta are trei mari obiective:

• Cercetarea in materie de lupta impotriva maladiilor infectioase (SIDA cu precadere)

• Cercetarea fundamentala

• Studiul maladiilor orfeline.

Bolile orfeline sau asa zisele boli rare, ating o populatie foarte restransa, incat absolut nici o cercetare, o dezvoltare a unei molecule sau o comercializare a acesteia nu poate degaja beneficii. Numarul acestor boli este atat de nesimnificativ incat, intradevar atinge un numar scazut de pacienti. Dar nu este oare etic si moral ca acest lucru sa atraga atentia puterii politice si puterii economice?

Ei bine, NIH este compus din 27 de Institutii si Centre de Cercetare cu peste 18 000 de cercetatori. 83% din fonduri sunt destinate pentru finantarea a 50 000 de burse pentru peste 325 000 de cercetatori in peste 3000 de universitati, scoli medicale, in toate statele lumii! Doar 10% din buget este alocat proiectelor de cercetare ale celor 6000 de cercetatori NIH din laboratoarele de la Bethesda, in interiorul Statelor Unite.

Spre deosebire de structura franceza care functioneaza in sistemul „de la varful piramidei spre baza”, Institutul National de Sanatate American incurajeaza „bottom-up”, de la baza spre varf.

Pe scurt: un tanar medic cercetator prezinta un proiect care este evaluat de colegii si de sefii sai. Daca in urma evaluarii, acesta obtine o finantare, banul nu este orientat spre superiorul lui ierarhic, spre seful sau. Si nici spre Administratie sau spre Directiunea Institutului. Aceasta finantare revine in mod direct tanarului medic cercetator. Ba mai mult, acest medic poate chiar parasi Institutia pentru a-si continua proiectul in alta parte.

Acesta este marele secret al democratiei americane si in domeniul Sanatatii.

Ati inteles acum de ce am reusit sa ridic toate aceste fonduri nu in Europa, ci in SUA? Oare, pe cand si la noi (in Romania) acest nivel de democratie?