Nu discut aici despre accidentul in sine care se rezolva in alti termeni. Amiabil, neamiabil, cu scandal si procese, e alta problema pe care, daca-i cazul, o rezolva justitia sau partile implicate. Vorbesc de o atitudine. De o parte a politiei care, uneori, din exces de zel sau din nu stiu ce interes uita de spiritul legii (repet,  politistii admit faptul ca Andrei Ghoerghe nu consumase alcool), de cealalta parte, a unui cetatean, nu conteaza cum ii zice, care intelege sa reclame acest fapt. Iar noi, majoritatea, se pare, din cate vad prin comentariile de pe net, sarim la gatul omului. De ce? Pentru ca-i Andrei Gheorghe si nu-l inghitim sau l-am inghiti cu fulgi cu tot. Sau pentru ca vrem sange de „smecher”, uita-asa, ca sa vada el cum e sa suferi. Sau pentru ca suntem niste ipocriti! Hai, recunoasteti,  dragilor moralisti, de cate ori n-ati fost in situatia de a da o spaga, oricat de mica, de a apela la un prieten, o cunostinta, o ruda sa va rezolve peste rand, la limita legii sau chiar impotriva ei vreo problema sau sa va faca un favor. Veti spune ca altfel nu se putea. Ete, na! Va spun eu, se poate, dar doare si nu va convine. Asa insa, mai bine ipocrit decat,  eventual, falit.

Iar cat despre Andrei Gheorghe nici macar nu mai stam sa ne-ntrebam daca nu cumva atitudinea omului asta nu e singura normala (in cazul de fata) intr-o tara in care toti calcam pe lege, o uram cand ne afecteaza interesele, dar aruncam cu pietre in cei care au curajul de a se pune in gura cu ea. Cu legea, atunci cand e proasta sau cand permite „organului” s-o aplice cum ii taie capul. Ignorati personajul Andrei Gheorghe daca va e nesuferit, curatati-va mintea de resentimente si judecati faptele. Cum? Punandu-va in pielea celui caruia-i vreti capul. E greu, stiu, dar merita. Am trai intr-o tara ceva mai usor de respirat.

PS- Am fost intr-o situatie similara, cu ani in urma, fara a fi insa vorba de un accident. Am acceptat proba sangelui si am suportat, fara sa ma plang, consecintele. Dar  il invidiez pe Andrei Gheorghe. Si da, si mie mi-e antipatic uneori.

UPDATE: Acu ca Ringier a vandut Evenimentul Zilei trustului care detine si B1Tv, cum ii vor zice dusmanii ziarului cu bulina rosie, Portocala Zilei?

Bine, mentinerea (eventuala) a lui Adrian Nastase in linia doi n-ar insemna nici pe departe o marginalizare a simandicosului ci chiar o intarire de pozitie. Pentru ca, asa cum predica deja toti pesedistii, echipa conteaza si mai putin capul de afis, iar in tandemul Diaconescu-Ponta, nash e chiar El Insusi.

Sa recunoastem ca miscarea, de va fi sa fie, e inteligenta. Ai si imagine curatica la varf, si tinerete cu ambatz si adrenalina la volan si pe cei doi grei, Iliescu si Nastase impacati dar, mai ales, siguri ca partidul a incaput din nou pe mainile lor. Geoana, e clar oricum, pierde. Asta o stie ( si majoritatea o vrea) orice pesedist iar motivul e insusi Geoana, omul care a avut aproape totul de la Partid si n-a dat in schimb decat un an amarat de putere si restul, pana la cinci, esecuri.

Mitrea? Nu-i exclus sa reprimeasca secretariatul general, cadou de la echipa Diaconescu-Ponta cu Nastase in coada, in schimbul unei retrageri din cursa pe ultima suta de metri.

Atat pe azi, ca iar ma plictisesc si nu mai scriu o luna:)

Ce sanse sunt ca acest lucru, intrarea PNL la guvernare, sa se intample?

Sunt sanse serioase. PNL pierde zi de zi membri de partid, pozitii in administratia locala si centrala, a pierdut deja 15 parlamentari si va mai pierde, va ramane cu mai putini primari, consilieri locali si judeteni. Victoria lui Basescu e o garantie solida ca PD-L va ramane partid guvernamental pentru multa vreme de-acum incolo iar liberalii nu pot sa spere la putere decat alaturi de acest partid. Asta o stiu sau o intuiesc majoritatea liberalilor iar presiunea pentru intrarea la guvernare a PNL va creste cu siguranta in interiorul partidului in perioada urmatoare. Slabe sanse ca Antonescu sa reziste acestei presiuni. A pierdut pe mana lui Geoana si oricate merite ar avea in revigoarea electorala a PNL realitatea cruda e ca partidul incepe sa piarda masiv. Iar Crin nu are ce sa le ofere celor din PNL decat iluzia unei victorii peste vreo trei ani. Pana atunci, insa, in opozitie se moare de foame si nu stiu cati liberali vor mai rezista tentatiei de a sta la masa puterii fie si cu Basescu in coaste.

P.S. – La multi ani, dragilor!

Explicatii ar fi destule, dar una cumva mai “neaosa” e ca politcianul roman s-a nascut strateg si crede ca e mai destept (in fata oglinzii, a amicilor, a familiei) daca i-o trage imediat ce-l prinde descoperit celui cu care trebuie sa se insoteasca la un moment dat.

Cunosc indeaproape multi politicieni dar ii numar pe degete pe cei care ar sta sa gandeasca pe termen lung si sa vada un folos in a-si infrana orgoliul de a se considera buricul pamantului. Au ajuns in politica, majoritatea, din cu totul alte motive decat vocatie, si nici nu au cum sa functioneze decat pe principiul carpe diem.

Si de aia avem guverne rezistente doar daca-s incropite de destin, cu alte cuvinte, din intamplari norocoase. Boc 3 e un astfel de guvern si-i prevad viata lunga.

PS: Celor care se-ntreaba de ce-am lipsit o vreme de pe-aici si tocmai intr-o perioada atat de fierbinte le spun ca nu mi-a s fi dorit-o, iar celor care ma mai si injura pentru asta ( vezi comentarii la textul de ieri) as putea sa le doresc sa fi fost ei in locul meu in tot acest timp.

Prin urmare:

Traian Basescu isi permite un guvern dupa cum ii convine fara sa tina seama de PSD si PNL. As spune ca aproape ORICE guvern si-ar construi acum Traian Basescu el poate conduce Romania cel putin un an fara nicio problema majora. Geoana si Antonescu sunt oricum pe faras in propriile lor partide iar pana isi gasesc PSD si PNL noua cale pe care s-o apuce, un executiv condus de X (X fiind orice nume vreti dvs.) guverneaza defiland.

Ei bine, dati-mi voie sa nu pun botul. Patriciu e uneori incredibil de prost. Iar in scandalul cu filmuletul “Basescu bate un copil” a fost la fel. S-a bagat in fata, s-a implicat cu toata fiinta, tinand sa puncteze neparat public faptul ca, iata, i-am tras-o nenorocitului! A stat cinci ani discret in spatele cortinei, ne scoate ochii de vreo doua luni cu clipul acela nerusinat cu Adevarul-care-nu-face-politica (ma infurii de fiecare data cand vad cum e folosita acea fetita in clip ) si iese exact cand, in interesul sau direct, era nevoie mai mult ca oricand sa stea pitit. Daca Basescu castiga alegerile, dragi rosii-galbeni, autorul moral al acestei victorii e omul vostru, Dinu Patriciu. O spun eu aici in locul vostru pentru ca voi nu veti avea niciodata curajul s-o faceti. Desi o stiti sau macar o simtiti deja. Va este frica de Patriciu mai mult decat de Basescu. De altfel va este frica de oricine are banii lui.

PS – Textul e inspirat de ce aud in jurul meu in ultimele zile.

Iata propozitiile false in legatura cu acest subiect care sunt vehiculate deja de cateva zile pe toate canalele din toate taberele si care nu rezolva nimic.

1. Filmul e un trucaj. In lipsa unei expertiza autorizate, nu poti invoca drept dovada a adevarului unei asemenea afirmatii nici macar asa zisele demonstratii cu pixul si pixelii a vreunui profesionist in materie de imagine.
2. Filmul e autentic. Asta o pot spune doar martorii directi ai scenei (asta e valabil si pentru afirmatia nr 1), dar nu e neaparat sa-i si credem si, mai grav, sa-i invocam pentru a pretinde ca detinem adevarul.

De aici si urmatoarele doua falsuri cu premeditare: Traian Basecu nu l-a lovit pe copil (eventual doar l-a impins putin sau poate chiar l-a mangaiat) sau, dimpotriva, Traian Basescu l-a lovit.

Ii consider insa onesti pe cei care afirma:

1. Cred ca Basescu nu ar fi fost in stare de asa ceva.
2. Cred, dimpotriva, ca Basescu ar fi fost capabil de un asemnea gest
3. Presupun ca filmul e un fals
4. Presupun ca filmul e autentic.

Orice asemenea afirmatii se preteaza la argumente si de aceea ele sunt, din punctul meu de vedere, oneste. Iata un tip de argument pe care pot sa-l accept ca onest in favoarea prespunerii ca filmuletul e un trucaj: calitatea indoielnica a celor care l-au lansat pe piata si momentul ales pentru a o face. Si un tip de argument pentru afirmatia , “cred ca Basescu nu ar fi fost in stare sa faca asa ceva”: Traian Basescu nu e violent decat in limbaj sau, vorba din popor, “cainele care latra nu musca”. Da, admit ca unii chiar cred asta si sa-i consider onesti cand o spun.

Si iata, acum, pozitia mea:

Neavand acces, cum nimeni nu are pana acum, la o expertiza autorizata a filmuletului pot sa spun in legatura cu acest caz doar atat: Presupun ca nu e trucaj dar, indiferent ce ar dovedi o eventuala expertiza,  cred cu tarie ca Traian Basescu ar fi fost in stare de un asemenea gest, respectiv sa loveasca un copil, intr-o situatie asemanatoare.

Iar consecinta logica e aceea ca filmul respectiv nu-mi schimba cu nimic parerea despre Basescu si nici nu-mi influenteaza in vreun fel optiunea de vot in turul doi. Scandalul in sine, in schimb, imi aduce o multime de foloase colaterale, printre care cel mai important e ca reusesc sa-i “citesc” mai bine pe oameni pe care-i cunosc si care se pronunta asupra lui.

Ghinea e un simpatizant declarat al lui Traian Basescu sau,  mai exact,  “un moderat pro-Basescu” cum singur s-a calificat intr-o discutie recenta. Textul cu pricina e o mostra de “inadecvare”  fericita la vremurile de isterie stupida pe care le traim de cateva zile, in asteptarea celui de-al doilea tur de scrutin.

Iata un fragment din textul lui Ghinea. Va recomand sa-l cititi integral. Chiar merita.

“Se confrunta in mare tot doua optiuni strategice, avem de ales intre agitatie institutionala (Care poate fi buna daca duce la corectarea sistemului si poate fi rea daca duce la blocarea institutiilor) si consensualism caldut (care poate fi bun daca duce la pragmatism in politici si poate fi rau daca duce la capturarea institutiilor de interese private si distrugerea progreselor mici pe care le-am facut cu statul de drept).”

O zi buna. V-o doresc si voua.

Cert e ca Basescu a ales sa ridice iar palosul. Voda redivivus, cu “poporul” la purtator. De altfel nici nu prea avea de ales. Crin Antonescu l-a refuzat inca de dimineata iar perspectiva unei aliante PSD-PNL il obliga sa joace totul pe o singura carte: dusmanul sunt toti, intreaga clasa politica. “Singurul meu aliat e romanul”. Problema e ca doar cu “romanul” nu poate face nimic dupa alegeri, daca le castiga, decat poate niste anticipate.  “Dragi romani, trebuie sa ramanem parteneri” a mai spus presedintele. Asta imi suna a rugaminte de mascul alpha parasit de amanta.

In fine, ce m-a enervate un pic,  pentru ca e o exagerare aberanta, e sustinerea lui Basescu cum ca reducerea numarului de parlamentari si trecerea la parlament unicameral reprezinta “reforma fundamentala a clasei politice.”  Is curios ce zice de o asemenea gogomanie, consilierul sau Cristian Preda, un politolog foarte bun si ditamai decanul Facultatii de Stiinte Politice de la Universitatea Bucuresti.  Cum le-ar explica, daca ii da dreptate lui Basescu, studentilor sai o asemenea teza.

Aud ce zice Crin acum si ceata se ingroasa. Fara Basescu, spune Crin, poate cu Geoana daca gaseste un proiect comun in jurul lui Johannis-premier. A fost consecvent cu sine si asta cred ca a place celor care l-au votat. Dar tot nu-s convins ca acestia, fie si la recomandarea expresia a lui Crin, vor stampila pe candidatul PSD. Nu stiu ce sa zic. Voi?

Cateva milioane de romani i-au aratat azi obrazul. Pe ei nu-i va castiga pentru turul doi decat daca-i poate convinge ca Basescu 2008-2013 va fi altfel. Sunt oameni care nu vor vota cu Geoana, cel mai probabil vor sta acasa, dar Basescu le va simti prezenta peste tot.  O prezenta mai degraba spirituala, un duh al civilitatii care refuza in egala masura grosolania unuia si subtirimea celuilalt finalist.

Probabil ca Basescu va castiga un al doilea mandat. Chinuit, cu o prezenta mai redusa, calarind pe rezultatul referendumului. Dar va trebui sa inteleaga ca Romania nu mai e a lui.  Spiritul care l-a adus la Cotroceni in 2004 ii e potrivnic.  Iar daca dupa aceste alegeri, in caz ca va redeveni presedinte, nu se va schimba, ii profetesc de pe-acum. Dupa inca cinci are toate sansele sa ajunga cel mai urat presedinte al Romaniei.  Poate doar Ceausescu…

Despre declaratiile la cald:

T Basescu exploateza din prima rezultatul de la referendum, favorabil lui. E un bun vehicul pentru turul doi, iar faptul ca o face din primele secunde de dupa anuntarea estimarilor din exit-poll-uri arata ca va folosi intens tema in campania pentru votul din 6 decembrie.

Vorbeste apoi de faptul ca majoritatea a votat cu dreapta. Déjà vu cu Emil Boc la alegerile parlamentare de anul trecut. O invitatie facuta PNL de a face guvern cu PD-L dar, mai important, un semnal de seductie adresat electoratului lui Crin

M.Geoana. populist

C.Antonescu ataca mogulii pe motiv de sondaje si PD-L si PSD pentu “fraude”.  Nu inteleg. E suparat, clar, dar nu inteleg ce vrea sa transmita in afara de frustrare. E ca un pusti caruia i s-a luat jucaria.

Iliescu: A pus punctul pe i pentru interesul lui Geoana, cum n-a stiut s-o faca chiar candidatul PSD. A vorbit de votul “majoritar anti-Basescu”.

Antonescu creste cel mai rapid dar fara sanse de a-i ajunge din urma pe primii doi. Nu mai poate exista nici o surpriza in ce-l priveste, oricat ar gresi cei ce faca sondajele la iesirea din sectiile de votare.

Observatii riscante, supuse pericolului injuraturii:

Votantii lui Geoana sunt mai motivati decat ai lui Basescu. Crin Antonescu va obtine, probabil, cel mai bun scor raportat la sondajele de opinie din timpul campaniei.  Daca mai avea o saptamana la dispozitie si o echipa de campanie mai profesionista, avea sanse reale de a ajunge in turul doi.  Chiar si asa, cu scorul de azi va putea fi considerat vedeta acestor alegeri. E singurul candidat care-si depaseste net potentialul propriului partid. E singurul candidat care a resuit sa starneasca ceva sperante si entuziasm in afara mainstream-ului electoral. Liberalii ar trebui sa-l felicite. Cred ca si adversarii, care oricum au nevoie de voturile lui in turul doi ca de oxigen. Crin va fi arbitrul care va decide viitorul presedinte al Romaniei.

update (copiat de la Buscu):

INSOMAR  il da, la ora 16,  pe Geoana in fata lui Basescu, cu 33,1 la 32,8. Antonescu 21,5 .

Ok, pana acum cateva zile inca era convins ca romanii, despre care stim ca-s profund dezamagiti de ceea ce se intampla in politica romaneasca, nu se vor inghesui deloc la urne. Acum cred ca, dimpotriva,vom avea o participare masiva la vot. Va fi probabil marea surpiza a acestor alegeri. Daca se va intampla asa, sigur se vor gasi multi care sa spuna, da, era logic si sa ne explice cu argumente sofisticate cat de previzibil era de fapt acest lucru. La fel vor spune si daca acest lucru nu se va intampla. Era logic.

Ma rog, important pana la urma e ca lumea pare cu adevarat interesata de aceste alegeri. Dar, poate si mai important e ca au si inceput sa apara semne de tentative de furt electoral iar eu sper ca macar sa fure toti, de la toate partidele, asa incat nimeni sa nu poata iesi in castig.

Iata si reactia lui Tudor Chirila, modelul moral(sanchi!) al lui Crin Antonescu.

Un fragment:

“Am incercat mereu sa raman in afara asocierilor politice atat cu grupurile Vama Veche si Vama, cat si in nume propriu, iar in seara asta, unul dintre candidati mi-a folosit numele incercand sa-si defineasca o reprezentare.

As fi preferat sa nu se intample acest lucru pentru ca nu doresc sa devin un instrument electoral. Or, afirmatia domnului Antonescu exact asta propune .”

Cum naiba sa gasesti un castigator intr-un meci cum a fost dezbaterea de la Palatul Parlamentului dintre Crin Antonescu, Mircea Geoana si Traian Basescu?

Cu exceptia lui Traian Basescu, care s-a mai intremat spre finalul spectacolului, dar a ramas constant surprinzator de slab, Crin Antonescu si Mircea Geoana au avut momentele lor de varf si de penibil.

Ca telespectator, am amutit cand am auzit care e cea mai buna fapta a lui Geoana, povestita de el insusi: “N-am dat-o afara din casa pe soacra-mea”. Iliescu a fost dragut cu Geoana, la un moment dat.

Antonescu avea la doi metri in spate una dintre cele mai frumoase personalitati ale Romaniei din ultimii 93 de ani – varsta lui Neagu Djuvara. In schimb, pentru Crin, modelul moral e un tip show biz: nici prea-prea, nici foarte-foarte, solistul al unei trupe, pe nume Tudor Chirila, despre care multi romani se intreaba “who the fuck is he?”.

A fost momentul in care Antonescu si-a anulat impresia foarte buna facuta in prima jumatate de ora: faza cu salariul cumnatului lui Geoana de la Eximbank – 20.000 de euro – contrapusa cu discursul anterior al lui Geoana despre saracii Romaniei, l-a naucit pe candidatul PSD.

Geoana si-a mai spalat din stupizenie incheind cu un gest ca la carte: a impartit flori sotiilor celor doi si neveste-sii si a strans mana adversarilor. Un gest coerent cu mesajul lui, si din campanie si din aceasta seara – de impaciuitor, de baiat cuminte si ascultator.

Antonescu a mai reusit sa puncteze in discursul final, fiind de altfel singurul dintre cei trei care a inteles ca un mesaj in asemenea situatii se adreseaza inimii si nu ratiunii, una din greselile celorlalti doi fiind abuzul de cifre, procente, documente, tratate, date istorice irelevante etc.

Dar surpriza acestei seri a fost un Traian Basescu de nerecunoscut. Daca va pierde aceste alegeri, Basescu din aceasta seara va fi cea mai sigura explicatie.

Promiteti ca, in caz ca veti mai fi inca cinci ani presedintele Romaniei, veti fi in tot acest timp cel mai civilizat cetatean roman?

Pentru Crin Antonescu

Daca veti ajunge presedinte, ce i-ati raspunde lui Dinu Patriciu daca v-ar suna a doua zi si v-ar cere sa-l nominalizati pentru functia de prim-ministru?

Pentru Mircea Geoana

Veti accepta, in caz ca veti fi ales presedinte, un premier dorit de o majoritate parlamentara compusa din PD-L – PNL-UDMR cu PSD in opozitie?

M-ar interesa si cred ca ar interesa si pe altii care ar fi intrebarile voastre. Cate una pentru fiecare dintre cei trei.

Speta e deja notorie. Confruntarea care trebuia sa aiba loc in aceasta seara, de la 19.30 a fost anulata pentru ca seful TVR a schimbat, oficial de la sine putere, in fapt la dorinta lui Geoana, termenii conveniti intre reprezentantii primilor cinci candidati in ordinea popularitatii. I-a introdus in schema si pe mascaricii Vadim si Becali, despre care se pot spune o multime de lucruri dar nu si ca pot sustine o dezbatere electorala civilizata si, mai ales relevanta pentru public. Explicatia smecheriei la care s-au pretat oamenii lui Geoana (unde-l includ si pe seful TVR) e simpla. Mircea Geoana fuge de o dezbatere pe bune ca dracu de tamaie. Il pot intelege dar nu-l pot aproba. Candidatul PSD n-ar face fata onorabil in fata niciunuia dintre cei trei, Traian Basescu, Crin Antonescu si Sorin Oprescu, nici impreuna nici separat. Geoana e bun de gura dar daca se poate doar in fata oglinzii. E un pachet ambulant de texte invatate din mers, stereotipii si populisme. E cvasi-nul cand vine vorba de altceva decat a fost invatat sa spuna.

Dar nu Geoana e cel ce conteaza in aceasta mizerie ci chiar seful TVR. Alexandru Sasu nu-si mai merita functia, obtinuta si-asa urmare a unui troc politic. Nu-i permis sa decizi in numele unui singur candidat, care pana la urma nu reprezinta decat cca 20 la suta din electorat, in detrimentul celor, mult mai multi, care cu siguranta ar fi fost interesati de o dezbatere serioasa. Dar ce ma deranjeaza si mai tare decat asta e ca, in afara de Sebastian Lazaroiu, nimeni nu a facut ceea ce era pana la urma de bunt simt, si anume sa ceara demisia sefului TVR. Crin Antonescu s-a multumit sa ingaime ceva cu “inacceptabil” si cam atat. O fac eu aici, fie si asa de florile marului, ca nu prea conteaza oricum. Domnule Sasu, rezolva matale impasu si lasa-ne! S-or mai gasi sinecuri in tara asta pentru servicile deja prestate PSD-ului, nu ramai somer. Dar nu la TVR. Acolo sunt si banii mei, nu doar ai lui Geoana si Hrebenciuc.

Mircea Geoana a crescut constant, dar fara salturi, de la 23-25 procente acum doua luni la 30-33 in momentul ultimelor sondaje, INSOMAR si CURS, de saptamana trecuta. Ultimul CURS apare azi in Evz. Campania lui Geoana sa s-a axat pe castigarea “poporului pesedist”, pe votantii partidului. I-a reusit, se pare, si intrebarea e daca mai poate adauga ceva in cele trei-patru zile care i-au mai ramas. Parerea mea e ca nu, dar din alte motive decat Traian Basescu. Geoana e candidatul “garantat” de PSD si, prin asta, e si prizonierul acestei optiuni politice. Prin el insusi, nu spune nimic.

Traseul lui Crin Antonescu e in dinti de ferastrau. Cind urca spre 18 la suta, cind coboara spre 12-13 procente, de-a lungul ultimelor doua luni, functie de cum si cu ce a iesit in public. Fiind, dintre cei trei,  si cel mai putin cunoscut marelui public, optiunile in favoarea sa au evoluat aproape exclusiv functie de cum il descopereau alegatorii intr-o situatie sau alta. Vorbim aici doar de acei alegatori care oscileaza mereu si nu de nucleele tari ale fiecarui candidat, insensibile in general la ceea ce se intampla pe parcursul campaniilor electorale. Intrebare: mai poate creste Crin Antonescu pana la finalul campaniei? Nu stim. Dezbaterea de la Cluj dintre el si Basescu nu e “prinsa” inca in nici un sondaj, prin urmare nu avem o evaluarea a efectelor pe care le-a avut asupra electoratului. Putem presupune ca ar fi castigat ceva, dar e posibil la fel de bine sa fi ramas pe loc. Ce stim e ca deocamdata Crin ramane undeva la cel putin 10 procente in urma lui Mircea Geoana, In sondaje, pentru ca, iar, nu stim cum va fi prezenta la vot. In cazul lui Geoana e mai putin problematic. Electoratul PSD e cel mai discplinat si disciplinabil. Daca nu vin sunt adusi la vot si tot ii ies procentele. La Crin e de-a dreptul hazard. Dar Antonescu, spre deosebire de primii doi, mai are potential de crestere. Mai poate fi descoperit de unii, cum s-a intamplat probabil si in confruntarea cu Basescu de la Cluj. Dar timpul e cam scurt.

Urmeaza cel putin inca o dezbatere, in seara asta sau vineri. Sau si azi si vineri. In acest moment cred ca ele nu mai au cum sa decida finalistii, altii decat cei pe care-i vedem din sondaje, respectiv Basescu-Geoana. E prea din scurt, iar alte scandaluri, stim asta tot din experienta, nu mai produc nici un efect. Ce mai poate face Crin Antonescu? Mai nimic. Singura lui sansa tine tot de hazard. Sa faca Geoana o gafa atat de mare, sau sa fie ajutat s-o faca, incat macar unei parti dintre alegatorii PSD sa-i fie jena sa-l mai voteze.

Ai apucat sa citesti ceva din cartea lui Nastasiu&Gaetan?

Catalin Prisacariu (CP): Am vazut doar fragmente in presa

Asa si eu, dar presupun ca ceea ce au dat cei de la Jurnalul National e cel mai relevant. Ca ei au avut cartea dinainte. Ce ti se pare tie cel mai important din ceea ce sustine Nastasiu?

CP: Doua chestiuni mi se par relevante: 1. ca ar fi existat un ordin “de sus” pentru fuga lui Hayssam 2. ca au fost politicieni monitorizati in dosarul “spionilor” Benyatov si Stancev

Ok, sa le luam pe rand. Din ce zice Nastasiu Traian Basescu n-avea cum sa nu stie de intentia de fuga a lui Hayssam. Ti se pare corect?

CP: Hai sa spun asa: cu aproape doua luni inainte ca Hayssam sa paraseasca Romania, eu stiam de la o sursa ca sirianul intentiona sa plece. Textual, sursa mi-a spus asa: “Hayssam vinde tot, fuge din tara“. Informatia mi s-a parut atit de putin veridica incit nici macar nu am verificat daca Hayssam vindea sau nu din activele firmelor lui. Dupa ce stirea a explodat in presa mi-am amintit si am verificat. Era real! Adica, cu citeva luni inainte Hayssam vinduse, tot unor sirieni, teren la patinoarul Floreasca si, chiar cu trei zile inainte sa plece, un teren de pe Dorobanti 31-33 tot unor sirieni, asociati cu el in niste firme

Si e posibil, fiind deja acuzat de terorism, sa nu fi aflat macar serviciile ca Hayssam vinde tot ?

CP: Din punctul meu de vedere, e imposibil cita vreme sursa mea (din mediul notarial) avea fie si birfa ca Hayssam avea intentia sa fuga e imposibil ca serviciile sa nu fi stiut.

Mi se pare evident atunci macar un lucru si anume ca niste oameni importanti, daca nu institutii cumva, l-au lasat sa plece. Altfel era destul de simplu sa-l retii in tara.

CP: Eu nu stiu daca l-au lasat sa plece dar e evident ca stiau de intentia lui. Si ce variante ar fi? 1. Ca l-au lasat, intentionat, sa plece 2. Ca a fost o bilba a autoritatilor, care au picat de fraiere (putin probabil) 3. Ca Hayssam stia ca e monitorizat si le-a dejucat planurile (iarasi, putin probabil, dar nu imposibil, fie si teoretic)

Asta cu balba si dejucarea planurilor lui Hayssam e de fapt varianta oficiala. Dovada si faptul ca atunci au fost demisi sefii SRI, SIE, Virgil Ardelean de la 2 si-un sfert. Deci nu prea mai putem crede acest lucru

CP: E extrem de probabil ce spui.

Ramane premeditarea ca fiind cea mai probabila

CP: Cam asa

Urmeaza logic intrebarea cine ar fi avut interes?

CP: Cita vreme presupunem ca statul ar fi conspirat, practic, sa-l scape pe Hayssam atunci e interesul statului. Statul roman, fireste

Asta mi se pare si mie o ipoteza rezonabila, asta e impresia dupa toate dezvaluirrle de pina acum. Dar..

CP: Asa.

Legand niste informatii din aceste dezvaluiri, mie mi se pare ca Hayssam si-a vandut pielea statutului roman. Ma refer la implicarea lui veche in tot felul de afaceri politico-economice aleRomaniei

CP: Din punctul meu de vedere Hayssam a avut cu Romania o relatie strict economica. Mai precis, infractional-economica. Din acest punct de vedere Hayssam nu a facut decit sa profite de pe urma statului roman.

Asta cred ca doar de la un moment dat

CP: Exista si ipoteza pe care Academia Catavencu a publicat-o ca Hayssam a fost recrutat ca spion chiar de catre statul roman, de generalul Saracu. Asadar ce e in spatele acestui “cover”, daca e un “cover”, nu putem decit banui. Cel mai probabil, presupunerea e ca Hayssam ar fi fost spion. Al cui, asta e mai greu de zis. Dar, al oricui ar fi fost facea ce facea cu acordul statului roman.

Tocmai de aia zic de afaceri politico-economice

CP: Altfel nu ar fi urcat niciodata intr-un avion prezidential (al lui Iliescu) Asadar cred ca Hayssam a disparut din Romania (e logic!) pentru ca trebuia protejat. Ca agent de informatii, fireste.Ce facea el in Romania, pentru cine lucra, de ce etc, e imposibil de descifrat de catre noi

Ok, si cred ca n-o sa aflam curand

CP: Normal ca nu o sa aflam. Nu avem cum

Dar ce zici tu e intr-adevar ipoteza cea mai puternica

CP: Daca acceptam ca in lucrurile astea trebuie sa fie o logica, e singura posibila

Si mai putem , logic, presupune ca Basescu a fost fie obligat fie a facut un troc pentru eliberarea lui Hayssam si plecarea lui din tara

CP: Aici ar fi de zis mai multe pentru ca sa nu uitam contextul. Hayssam a plecat din Romania, din arest, ca cercetat si acuzat de terorism (rapirea celor trei jurnalisti). Or, de ce e complicat contextul asta? Pentru ca nu stim daca rolul lui Hayssam din rapire a fost si el premeditat au ba. Adica: rapirea jurnalistilor a fost o misiune a lui Hayssam? Sau Hayssam a innebunit si a pus la cale rapirea de capul lui? Ambele variante sint foarte ciudate. Prima: De ce ar fi avut Hayssam misiunea sa rapeasca trei jurnalisti romani? Ca sa ce? Nu are nici o noima. Dar noima nu are nici varianta a doua, si anume ca Hayssam ar fi pus la cale rapirea din proprie initiative pentru bani. Pai, Hayssam facea deja bani in Romania legal (sau aproape)

Nu , pentru a-si cumpara bunavointa justitiei din Romania. Si a presedintelui

CP: Eu cred ca varianta asta e exclusa

De ce? Are sens

CP: Sa presupui ca un agent de informatii (cum stabiliseram ca era si mai e Hayssam) pune la cale o rapire si nimeni nu se prinde apoi, din senin Hayssam apare ca un erou, mi se pare foarte improbabila

Da, pare o prostie din partea lui

CP: Eu cred nu numai ca pare dar si e. Este imposibil ca agent sa nu fii monitorizat, sa nu se ajunga la tine, daca faci asa ceva. Deci e vorba de misiune, ca asta mai ramane.

Dar tu zici ca nici asta nu tine

CP: Dar asta e o idee nebuneasca. Cine sa fi comandat asa ceva? Si de ce? Pentru bani? Ca diversiune? Sa ascunda o alta operatiune?

Ok, admit ca asa-i si atunci ramane o a treia varianta

CP: Ar fi o a treia varianta probabila dar pe care nu o va crede nimeni

Poate o credem noi

CP: Si anume: Hayssam nu a facut decit sa-i ajute pe jurnalisti sa plece in Irak iar acolo lucrurile au luat-o razna. Adica nu au mers conform planului si s-a ajuns la ce stim: jurnalistii au fost rapiti de niste bezmetici iar Hayssam a ajuns in situatia delicata sa fie cel care i-a ajutat sa ajunga acolo deci, complice la rapire. Ca el i-a trimis acolo, erau contactele lui

Dar de ce l-au mai acuzat de terorism si de rapire? Trebuie sa ai probe serioase ca sa-l acuzi de asta

CP: Nu-l acuz de nimic, tocmai.

Eu zic de probele justitiei din Romania.

CP: Care spun ce?

Daca ipoteza ta e cea reala atunci Hayssam nu putea fi acuzat de rapire. Poti doar sa presupui, ma refer la procurori, ca ar putea fi avut aceasta intentie Dar din moment ce a juns sa fie acuzat , arestat, cercetat penal, trimis in judecata, inseamna ca DIICOT avea probe solide. Or ipoteza ta ca el doar i-a ajutat sa ajunga in Irak nu e o proba. Nu poti sa-l trimiti in judecata pe baza de ipoteze

CP: Eu spun un singur lucru: ca nu inteleg de ce Hayssam a organizat rapirea, cum zice justitia romana

Ok. Deci ti se pare dubioasa ipoteza ca el ar fi organizat rapirea, indiferent din ce motiv. Corect?

CP: Da

Deci e lasat sa plece iar daca e lasat inseamna ca a dat ceva la schimb, da?

CP: Asa ar fi logic

Iar toata tevatura cu cercetarea conditiilor in care a plecat e doar o farsa

CP: Da si nu. Adica daca a fost lasat sa plece e posibil sa se fi oprit si monitorizarea lui, o perioada, deci, sa fi fost nevoie, ulterior sa se reconstituie traseul

Pai ce sens mai avea din moment ce fusese un deal la mijloc, ca el sa plece in schimbul a ceva?

CP: Pentru aparentze

Cercetarea era doar de florile marului, ca sa nu se spuna ca institutiile nu-si fac datoria

CP: Pai, daca accepti ca statul l-a lasat sa plece trebuie sa si accepti ca acelasi stat nu putea afirma asta. Deci avea nevoie sa dea impresia ca a facut cercetari ulterioare

Atunci ne ramane sa ramanem in viata pina om afla ce troc a fost intre statul roman si Hayssam, sau mai bine zis cei din spatele lui.

CP: Cam da. Pai, ce ne spune Nastasiu? Ca “de sus” i s-a cerut eliberarea lui Hayssam si ca din rascumparare s-au scurs niste bani. Asta e tot .

Subtire

CP: De destinatarii banilor, de mizele lui Hayssam, de motivul pentru care i-ar fi rapit pe aia, nimic.

Or nu poate spune mai mult ori chiar nu a inteles mare lucru

CP: Eu nu cred ca, vreun moment, Nastasiu a avut acces la lucruri “grele”. Nastasiu e un personaj foarte slabutz, manipulabil si care acum actioneaza din egoism si din frustrarea ca a fost scos din sistem.

Eu cand l-am auzit cu paranormalul, chiar ca m-a lasat masca Adica pune botu la teorii din astea. Ceea ce-l face cam ciudat ca individ, ma refer la cum interpreteaza el realitatea in general

CP: Si e folosit de cei carora le foloseste atacul la Basescu. Iti vine si greu sa te gindesti ca a fost procuror.

Ar fi totusi ceva. Nastasiu confirma indirect ipoteza trocului de care vorbeam mai sus desi ii da o alta conotatie. Il trasforma intr-un atac la adresa lui Basescu si a “sistemului” care l-a ejectat.

CP: Dar nu era nevoie de Nastasiu sa confirme .

Nu era, dar fiind procurorul de caz, conteaza

CP: Sigur. Insa aici e o problema: Nastasiu nu poate fi credibil desi probabil ca nu minte, pentru ca Nastasiu atunci cind zice ca a avut dezlegare “de sus” sa ceara eliberarea lui Hayssam nu s-a opus. Constiinta lui profesionala si morala ori lipseau temporar ori nu existau. Tocmai pentru ca Nastasiu e subiectiv, afirmatiile lui mai ales ca-s neprobate trebuie tratate circumspect.

Apropo, mi-aduc aminte de o discutie pe care am avut-o la putin timp dupa fuga lui Hayssam cu un personaj din procuratura mai important decat Nastasiu. Si mi-a zis ca atunci cand era in sala de judecata pentru a cere eliberarea lui Haissam , Nastasiu a primit un biletel la un moment dat. Si ca pe el era trecuta denumirea unei boli pe care ar fi avut-o sirianul si ca era de fapt o aberatie. Nu mai retin cum ii zicea. Iar personajul care mi-a zis asta nu e din tabara adversarilor lui Basescu. Dimpotriva

CP: Atunci trebuie sa presupunem ca scoaterea din arest a lui Hayssam nu are nici o legatura cu Basescu, nu? Ca a fost o decizie a procurorilor

El nu avansa ipoteza cu Basescu dar nici n-o nega. Nu-si dadea seama ce s-a intamplat dar i s-a parut foarte dubios.

Ok, sa tragem o concluzie. Ipoteza cea mai probabila e ca s-a intamplat o rapire, indiferent cum, si ca apoi Hayssam a fost folosit ca om bun de acuzat pentru a exista o explicatie la tot scandalul iar apoi au intrat in joc relatiile lui din afara care au negociat cu statul roman eliberarea lui si fuga din tara.

CP: E corect ce spui. Asa stau lucrurile, in mare

PS- Despre punctul 2, cel cu spionajul din energie, cu monitorizarea lui Stolojan, Udrea, Bogdan Chireac, in curand, tot aici.

In paralel cu aceasta campanie sustinuta de liberali si de Crin insusi, pe piata presei circula de cateva zile zvonul ca in sondajele “reale” ale PD-L distanta dintre Geoana si Antonescu e de fapt undeva sub marja de eroare, prin urmare, meciul pentru calificarea in turul doi se joaca in continuare. La mine zvonul a ajuns chiar din zona pro-Basescu, asadar ar trebui sa fiu inclinat sa-i dau crezare. Nu e cazul.

Spre deosebire de multi jurnalisti, comentatori, analisti si politicieni eu nu pun atat de usor la indoiala corectitudinea cifrelor din sondajele publicate pana acum. Am rezervele mele fata de unul sau altul dintre ele, dar avand ceva experienta in domeniu, stiu sa le citesc si printre randuri. Si pot sa afirm si aici ca puse cap la cap cifrele din sondajele date publicitatii ne dau o imagine corecta. Crin Antonescu e si in acest moment la o distanta de cel putin 10 procente in urma lui Mircea Geoana. Daaaar….

Crin Antonescu mai are sanse sa prinda turul doi iar campania liberalilor de care vorbeam in prima fraza a acestui text are sens. Cei inclinati sa-l voteze pe Crin trebuie convinsi ca merita sa mearga la vot pentru a pune stampila pe candidatul PNL. Dar aceasta e doar o conditie necesara nu si suficienta pentru ca Antonescu sa-l depaseasca pe Geoana. Mai trebuie ceva. Crin Antonescu mai are nevoie de o buna parte dintre cei cu adevarat nehotarati, a celor care chiar se declara astfel in fata operatorilor de sondaje. Sunt oameni care chiar nu stiu cu cine ar vota dar care au totusi o anumita preferinta pe care insa refuza sa si-o declare. Dintre acestia si doar dintre ei mai poate Crin Antonescu culege suficiente voturi pentru a-l depasi pe Mircea Geoana.

Veti spune, pe buna dreptate, ca acest lucru e valabil si pentru orice alt candidat. Da, dar diferenta o face tocmai statutul lui Crin Antonescu de callanger la cuplul Basescu-Geoana. “We try harder” sloganul sub care si-a facut la un moment campanie cunoscuta companie de rent-a-car Avis, e considerat de specialisti drept unul dintre cele mai bune din istoria publicitatii. Cei de la Avis erau de multi ani in urma celor de la Hertz, iar campania lor incerca sa convinga consumatorul ca tocmai pozitia lor de number 2 e cea care-i face sa fie mai buni decat liderul. Ca ei, de fapt, “se straduie mai mult” decat cel de pe locul intai sa le ofere servicii de calitate. Crin Antonescu e in aceasta pozitie si sansa lui e sa convinga pe mai multi decat cei care spun acum ca l-ar vota ca “se straduie mai mult” decat Basescu si Geoana. Ce-ar trebui sa faca efectiv? Habar n-am si nici nu ma priveste.

- Antonescu a fost mai putin agresiv decat risca sa fie stiindu-i inversunarea anti-Basescu de pana acum. S-a tinut in frau, a stiut sa faca si pasul inapoi, si asta i-a slujit. In fata unui as al victimizarii cum e Traian Basescu, ar fi fost o greseala sa atace obsesiv. S-a vazut asta mai ales in scurta disputa legata de femei, cand, dupa o tirada de acuze din partea lui Crin, Traian si-a intrat rapid in rol, cat pe ce sa verse o lacrima si, avand in vedere sensibilitatea subiectului, sa puncteze decisiv. Nu s-a-ntamplat, dar Traian s-a scos onorabil. Daca Antonescu ar fi insistat, ar fi incasat-o groaznic. Vezi in postul Laurei, parte din replici.

- Pe cat s-a abtinut Antonescu sa dea orbeste in Basescu pe atat a avut si presedintele grija sa nu para lipsit de eleganta. Costi Rogozanu aproape ca sugereaza un blat. Eu cred doar ca ambii au calculat corect pina unde-si pot permite sa mearga pentru a nu dezamagi. Niciunul n-a parut sigur de victorie, prin urmare niciunul n-a riscat prea mult. Ideea de egal parea un compromis rezonabil.

- Uitandu-ma la cautatura de lup la panda a lui Traian Basescu din momentele in care vorbea Antonescu as putea crede ca si presedintele a fost usor surprins de candidatul liberal. Parea sa descopere abia atunci un alt Antonescu. De aici probabil si impresia de om mai putin relaxat, dar nu neaparat incrancenat, pe care a lasat-o uneori presedintele.

A fost o confruntare civilizata, cu atacuri si ironii fine de ambele parti, dar intre doi politicieni care, in ciuda antecedentelor, au parut ca, in cele din urma, se respecta. Iar 1-1 e un scor care pare sa-i fi multumit pe amandoi.

1. SRS e complice in santaje cu aproape toata floarea politicii romanescti din ultimii 20 de ani. Cand aud de prietenia de pana la un moment dat dintre el si Traian Basescu, recunoscuta de amandoi, imi vine sa rad. Afirm aici cu toata responsabilitatea: nu a fost nicio prietenie, a fost  doar o complicitate de tip mafiot, ca toate “prieteniile” de pana acum ale Nasului cu multi multi alti politicieni, de toate culorile. S-au despartit doar pentru ca, odata ajuns presedinte, Traian nu mai avea nevoie de el, asa cum acelasi Basescu a facut-o cu aproape toti cei cu care a parcurs drumul de la simplu capitan de nava la cea de sef de tara. I-a aruncat peste bord. Din fericire, cu SRS a nimerit-o si bine i-a facut.
2. SRS e un nemernic care n-ar fi avut ce cauta in presa noastra. Succesul lui e esecul moral al aproape intregii noastre clase politice si a oportunismului multora dintre colegii mei de breasla. Cat a avut de impartit prada si a si facut-o, unii dintre moralistii de azi au tacut malc. Altii, gen Victor Roncea, l-au si pupat in fund. SRS e si produsul lor.
3. Bogdan Chireac e cu o treapta mai jos, sau mai sus, depinde de unde te uiti. Omul a avut mereu ambitii politice. Se stia ca pana la un moment dat (cred ca pana la scandalul cu afacerea STS din care si-a facut plinul) viza postul de ministru de externe al Romaniei. S-a consolat si de-atunci, cel putin asa cum l-am citit eu, si-a propus doar sa ramana influent si, eventual, sa se razbune pe cei care l-au dat in gat (pe Basescu in primul rand).
4. Catalin Macovei. Un oportunist de clasa medie. A facut avere in privat si a vrut, de la un moment dat, si ceva blazon. A tras sforile sa ajunga sef la ANI, a ajuns, dar l-a ajuns din urma si caracterul. Om mic pe masura vremurile pe care le traim.

O sa mai scriu despre asta, dar n-o sa fac niciodata greseala de a intra in jocul vreunui politician. Scandalul “stenogramelor ticalosiei” (cum le numeste, inspirat, celalalt Nas, Radu Moraru) nu merita lasat pe mana propagandistilor de o culoare sau alta. E, din cate am inteles, si ceea ce se straduie sa faca, printre altele, si Costi Rogozanu, inclusiv atunci cand vorbeste de “nuante”. Ma solidarizez cu el, dandu-i si un sfat. Nu te enerva. Talibanii nu te vor aprecia nici cand, fortat de bunul tau simt, le vei da, atunci cand au, dreptate. Ei nu pot fi prieteni niciodata, cu nimeni. Cum nici Traian n-a fost cu Rosca. Ei sunt doar complici ai unei cauzei, uneori bune, alteori mai putin. In lipsa lor, sunt vid ambalat in cuvinte sterpe.

MOTANUL LUI DINICĂ

La 11 punct am sunat. S-a auzit bîz şi poc. Am împins uşa şi m-am trezit în marmura albă de pe hol. De sus s-a auzit vocea inconfundabilă a Maestrului: la unu, a zis. Băi, s-a luat aerul! Am păşit cu respiraţia tăiată pe fiecare treaptă. Cum să respiri altfel, cînd, pe Wikipedia, la Gheorghe Dinică, vezi peste 100 de filme în care a jucat, zeci de roluri în Teatru (cu literă mare, aşa se scrie cînd e vorba de genii) şi altele, nenumărate, în televiziune.
Mă aştepta pe hol, iar eu urcam încet, aplecat. Oxigenul se terminase şi, pînă să-mi strîngă mîna mai aveam de urcat un milion de trepte.
În fine, un om mărunţel, cu ochi iscoditori, cu un zîmbet cuceritor, cu mîini mici, nervoase, încîntat să vă cunosc, chestii, socoteli. M-am gîndit imediat că Dinică n-are amprente. Că este singurul om de pe planetă care n-are amprente la degete. Vocea lui lasă urme inconfundabile, de parcă-ar mesteca tot timpul zahăr. Şi zîmbetul lui lasă urme. Zîmbetul lui într-o dungă, neterminat, de parcă ar mai vrea să completeze cu o altă trăire, cu un alt sens. Mai profund decît ceea ce se vede din sclipirea caninului, aia pe care-am reţinut-o din rolurile de personaje negative. Şi ochii, cu luciri de oţel. La ce i-ar mai trebui amprente pentru identificare?
Maestrul a împlinit 75 de ani de Crăciunul trecut. Adică s-a născut de Crăciun, dar, cum primăriile erau închise, naşterea lui s-a declarat pe 1 ianuarie 1934. Tatăl lui, funcţionar la Poştă – pe vremea aceea, Poşta era o intituţie fundamentală, serioasă, nu ca acuma- , i-a destinat aceeaşi meserie. Ca băieţelul să aibă asigurată o bucată de pîine. Aşa că l-a dat la Liceul Comercial. Numai că, Gheorghe tot Gheorghe, s-a băgat la trupa de teatru de amatori a Poştei. Cică ” m-am suit acolo, şi parcă eram pe scenă decînd lumea!”
Într-un spectacol, l-a văzut doamna Dina Cocea. I-a simţit vîna şi l-a chemat la Institut. Şi, de-acolo, dă-i scări de urcat.
Zice că a preferat mereu roluri de “răi” deoarece sunt mult mai complexe şi permit o desfăşurare mult mai liberă de mijloace de expresie din partea actorului. Personajele pozitive, junii primi, au, în reflectarea personajelor, traiectorii previzibile. N-ai nevoie de imaginaţie prea multă ca să-ţi dai seama că Făt Frumos o să-l răpună pe Zmeu. Adrenalina vine cînd vezi ce tertipuri, şmecherii, capcane pune la cale “răul”, în încercarea lui de a domina lumea.
Îl ascult şi nu-mi vine să cred că răul întruchipat cu care ne-a obişnuit domnul Dinică este, în real, atît de jovial, de cald şi de comunicativ.
Are motan. Unul ciudat, care nu stă de vorbă cu “oamenii”. Care, cînd îi vede, se cară la cotlonul lui. Are barbă albă şi smoc în coadă. E un motan artist. M-a studiat cînd am intrat, şi a şters-o. După vreo oră, cît a povestit Maestrul, l-am descoperit pe scaunul din faţa mesei, privindu-mă. Stătea şi se uita la mine. Sper că, în sinea lui, mă admira.
Doamna Gabriela Dinică s-a uimit: Uite la el! V-aţi împrietenit! Foarte rar se-ntîmplă să-i placă de musafiri necunoscuţi!
Mie cîinii îmi plac, fără rezerve. Calinele, mai puţin, dacă nu-s femei de oameni. Dar motanul ăsta e un amestec de tandreţe cu sălbăticie, de normal cu special, de ameninţare cu siguranţă.
O fi reîncarnarea anticipată a lui Gheorghe Dinică.

Si da, Geoana e un prostanac, Crin o floricica de plastic, Nastase un mafiot cu staif, Iliescu un comunist, Vanghele o sfidare a naturii umane, Hrebenciuc un sforar dubios, Patriciu un mogul imbogatit cu complicitatea statului, Voiculescu un securist… Ok, dar ziceti ceva si de Oprea, ca se supara bunul simt.

Scuze, uitasem PS-ul: Si acesta este un experiment.

Ideologic sunt cel mai apropiat de programul electoral. Asa mi-a iesit facand un test in orb. Dar asta e un motiv totusi subtire, pentru ca nu programele fac un candidat votabil ci candidatul insusi. Iar Kelemen Hunor chiar imi place  ca personaj politic, iar cel mai important criteriu pe care-l am in vedere aici e bunul simt. E de departe cel mai de bun simt dintre prezidentiabilii nostri. De faptul ca e maghiar nu ma impiedic nici in subconstient, probabil. Ba chiar, din punctul meu de vedere, e un atu.

Din experienta mea de pana acum (din armata, facultati, presa, viata de zi cu zi) am constatat ca exista mai multe sanse sa ma inteleg bine cu un maghiar decat cu un roman. M-am intrebat de multe ori de ce. Nu stiu prea bine, dar sigur nu pentru ca as crede cum ca maghiarii, ca etnie, ar fi mai buni decat romanii. Nu. Nu cred in general in calitati colective innascute. Chiar in trustul Realitatea-Catavencu stiu un maghiar de prost gust, un veritabil cocalar (chiar, cum s-ar putea traduce cuvantul in maghiara).

Raspunsul cel mai probabil corect la intrebarea pe care mi-am pus-o e ca fiind minoritari, maghiarii din Romania au crescut cu un mai mare respect pentru diversitate, cu mai multa intelegere fata de aproape. Sunt, in medie, mai toleranti pentru ca stiu mai bine decat majoritarii ce inseamna sa fii la randul tau obiectul intolerantei. Am zis in medie, pentru ca statutul de minoritar, in cazul unora, se traduce taman pe dos, prin rautate si agresivitate. Dar astea-s exceptii inevitabile.

Deci Kelemen Hunor! Cel putin in acest moment, asta e optiunea mea.

PS – Acesta este un experiment

In textul mai vechi in care enumeram defectele principalilor candidati la presedintie, asa cum le percep eu, spuneam, in dreptul lui Crin Antonescu, ca “nu m-as baza prea mult pe un eventual sprijin, la nevoie, din partea lui”. Intuiam, cumva, o trasatura care acum mi se confirma. Cand sunt in joc sentimentele lui, nimic altceva nu mai conteaza. E pasional intr-un mod care poate deveni oricand periculos. Intrebat sambata seara, la o emisiune pe Realitatea TV, cu cine ar vota in turul doi daca nu ar ajunge chiar el, Crin Antonescu a dat un raspuns la care m-am crucit. “Cu oricine in afara de Traian Basescu. Chiar si cu Vadim Tudor sau George Becali”. Inteleg ca nu-l suporta pe actualul presedinte, ii pot intelege si ura pe care i-o poarta, dar de aici pana la a sustine razbunarea cu orice pret, pentru ca asta ne-a transmis Crin Antonescu, e un drum pe care n-am sa-l parcurg alaturi de nimeni. Crin Antonescu a vrut sa fie sincer si cred ca a fost. Si bine ca a fost acum si nu mai tarziu, eventual dupa 6 decembrie.

PS – Acesta este un experiment

L-am urmarit aseara la Realitatea TV, la emisiunea “Tanase si Dinescu” si pot presupune cate ceva. Dinescu a spus, cred ca pentru prima oara public, ca nu-l mai voteaza pe actualul presedinte si ca maine (azi, cum ar veni) ii va propune sa devina “marinar de apa dulce” pe vaporasul pe care poetul vrea sa si-l cumpere. E posibil sa fi spus acelasi lucru si de la microfon, pe scena de la Cetate. Avand in vedere faptul ca publicul era format din simpatizantii presedintelui e greu de crezut ca acestia nu l-ar fi huiduit pe poet. Oricum, multimea i-ar fi dat satisfactie lui Traian Basescu. Iar asta ar fi fost scenariul cel mai prost pentru presedinte, pentru ca Dinescu putea pur si simplu sa fie dragut cu oaspetele. Pentru ca, da, Dinescu era si un fel de gazda, mitingul desfasurandu-se pe terenul sau. Intr-un scenariu cu grad de risc mediu pentru presedinte, poetul putea sa faca cel mult o gluma sau sa arunce o mica ironie. Iar presedintele, cum il stim, ar fi punctat cu o replica pe masura si totul s-ar fi terminat cu o noua sarja de aplauze si strigaturi de bine la adresa candidatului.

Traian Basescu a preferat sa-l interzica, iar eu ma vad nevoit sa-l cred pe Dinescu care spune ca domnul presedinte e nefericit.

Stirea, aici. Replica lui Dinescu, aici.

PS – Acesta este un experiment

PS- Acesta este un experiment

Guran emite o speculatie interesanta pe care o citez mai jos.

Fără voia lor, experţii lui Jeffrey Franks au jucat un rol în evoluţia crizei politice. S-au plimbat de la Finanţe la BNR, pe la Cotroceni şi pe la partide, încercând să obţină un acord politic, o promisiune, ceva. Băsescu şi-a jucat cartea cu un cabinet Croitoru, iar experţii financiari au făcut fără voia lor o presiune pentru jocul lui Băsescu. Vineri s-a jucat ultima carte. După două săptămâni în România, Jeffrey Franks trebuie să fi înţeles cum stă treaba. Dacă Traian Băsescu l-ar fi nominalizat pe Klaus Johannis experţii nu ar fi plecat, căci formarea guvernului devenea o chestiune de zile. După ce preşedintele a desemnat din nou un premier fără şanse, Franks şi-a luat echipa şi dus a fost. Mesajul pentru politicienii de la Bucureşti a fost aproape sarcastic – vă mai sunăm noi.

Textul integral, aici

PS- Acesta este un experiment

Stie cineva ce face, pe unde mai umbla, cu ce se mai imbraca? Mi-e dor de mutritza ei, de chinurile facerii din buze a atator cuvinte cu haz. EBA, arata-te, please! Da un semn, oricat de mic. Ne-am plictisit de circul cu premierii. Vrem lucruri noi.

Acum, pe bune, cred ca Traian chiar are nevoie de voturile fetei. De ce nu-i face campanie tatalui, ca a luat o caruta de voturi la euro-parlamentare? A  castigat, din cate stiu, comune intregi. A batut in unele locuri toate partidele la un loc.

PS- Acesta este un experiment.

Deci?

Am un raspuns colateral.

Prin desemnarea lui Liviu Negoita, Traian Basescu s-a facut mic. Voda, imaginea cheie a campaniei sale electorale, a inghitit hapul piticeniei si s-a chircit. Mi-e un pic mila. Deci s-ar putea sa-l votez. Nu rezist in fata nenorocirii aproapelui. Tin mereu cu victima. Sper sa nu ma dezamageasca pina la sfarsitul campaniei si sa redevina major. Adica inteligent.

Basescu

Ca-i dispretuieste pe imbuibatii cu moft (Tiriac e prototip) si pe intelectualii cu morga (sunt si printre admiratorii lui). Imi plac multe din ironiile lui, dovada de agerime a mintii.

Geoana

 Ca e civilizat.

Antonescu

Ca are bun simt (i se potriveste sloganul, dar nu cred ca e si profitabil pentru campania prezidentiala)

Oprescu

Ca nu-i capabil de ura

Deci, ce nu-m place la:

Basescu:
- Are minciuna in sange. E sincer numai cand nu are nimic de pierdut sau cand e perfect stapan pe situatie. Orice situatie intermediara, care comporta, prin urmare, un risc, oricat de mic, il activeaza gena mincinosului. M-ar stresa ideea ca trebuie sa calculez mereu daca pot sau nu sa-l cred cand spune ceva. Orice.

- N-as impartasi cu el nimic din viata personala. Imi pare genul de om care nu s-ar da indarat sa intoarca impotriva ta orice mic secret pe care i l-ai destainui.

- E violent si cultiva frica in ceilalti, in stil sef de mafie. Daca mi-ar fi coleg, cunoscandu-ma si pe mine, ar iesi cu scantei. Desi eu ma enervez greu, nu cred ca m-as abtine sa nu-l pun la punct. Si apoi mi-ar parea rau ca mi-am pus mintea cu el.

 Geoana:
-  Nu mi-au placut niciodata “sefii de clasa” iar Geoana imi pare genul asta. Il vad tocind la toate materiile, lingusindu-si profesorii, sarind sa fie primul care deschide usa directorului.

- Cand am dat admiterea la treapta a doua de liceu (asa era in anii optzeci), i-am dat unui coleg sa copie la ambele materii. Desi era bata, a trecut examenul. Nu-l vad pe Geoana dand de copiat vreunui coleg, chiar si daca asta nu i-ar reduce lui sansele cu nimic.

- Incearca sa se puna bine cu toti cei care-l inconjoara. Mai mult din frica decat din calcul, iar fricosii imi repugna. Nu-l vad in stare sa transeze o situatie delicata decat daca se asigura ca e “majoritar”. 

 Crin Antonescu

-       Cu rezerva ca il cunosc mai putin decat pe primii doi, pot afirma totusi ca ma ingrijoreaza la el un soi de cameleonism. E o suspiciune de-a mea legata de el.

-  Nu m-as baza prea mult pe un eventual sprijin, la nevoie, din partea lui. Imi pare genul care intai se intreba daca cineva merita ajutat, daca se potriveste cu filosofia sa de viata iar pentru mine gratuitatea si generozitatea sunt calitati majore.

Sorin Oprescu

- Desi pare genul cu care nu te plictisesti usor, nu cred ca l-as suporta mult timp prin preajma. Imi plac pontosii cu masura. Oprescu imi pare ca exagereaza.

- Cred ca e in stare sa jigneasca si gratuit, de dragul succesului de moment.

- Ca si Basescu, si el e capabil sa minta foarte usor. Are ceva de smecheras cu care eu nu ma pot impaca.

De ceilalti n-am nimic de zis pentru ca nu merita efortul. Poate doar de Kelemen Hunor, dar il cunosc atat de putin incat chiar n-am ce spune. Cel mult sa-l votez 

Cum va indemnam si in titlu, scrieti si voi ce NU va place la cei patru. Fiti sinceri cu voi insiva, ca intotdeauna

Am sintetizat mai jos o parte din raspunsuri, cele privind modul in care se vad pe ei insisi (defecte si calitati), ce-si doresc sa intalneasca la o femeie si la un barbat, ce apreciaza la prieteni?

 Poftiti, va rog!

Defectul pe care si-l atribuie in cea mai mare masura romanii, “prea mare incredere in oameni” (11,7%), mi se pare putin ipocrit. E genul de raspuns pe care-l dau vedetele, cu precadere politicienii, un mod smechersc de a te autocompatimi.

Al doilea “defect” e si mai ciudat: sinceritatea! (8,8%) Iar daca mai punem si locul din top, respectiv “bunatatea excesiva” (8%), avem portretul romanului extrem de tolerant cu sine cand e vorba de a-si recunoaste minusurile.

Din categoria pe care as denumi-o “defecte pe bune” se detaseaza “irascibilitatea”(8,2%) si “nervozitatea” (7,7%), dar nici “alcoolul” nu-i pe departe (5,8 %)

Interesant: “rautatea” si-o asuma 3,3% dintre femei dar nici un barbat!

 Cinstea si corectitudinea (11%) sunt principalele trasaturi pe care si le atribuie romanii, la concurenta cu onestitatea (10%). Urmeaza harnicia/munca, 8%. Modesti se considera doar 1%.

Diferente semnificative:

- femeile se considera mult mai oneste decit barbatii,  in timp ce acestia din urma se vad mai seriosi, mai cinstiti si mai corecti. De doua ori mai multe femei decat barbati spun ca le caracterizeaza in primul rand ambitia.

 - Ambitiosi se considera in primul rand muntenii, oltenii si dobrogenii pe cand cei din Ardeal/Banat se vad mai mult decat cei din restul tarii, cinsiti si corecti. Moldovenii se considera in mai mare masura decit ceilalti, punctuali si seriosi.

“ Ce calitate ai dori sa intilnesti la un barbat?”  Sa fie onest/sincer/cinstit/corect, spun 37% dintre romani. Bunatatea e dorita in medie de 9 la suta (femeile in proportie dubla fata de barbati). Inteligenta, 3%. Unul din 10 romani (majoritatea femei, binenteles) spun ca si-ar dori la un barbat “sa nu bea si sa nu fumeze”. “Bunul simt”, domnule Crin, doar 1,4 % dintre romani isi doresc sa-l intalneasca la un barbat.

 Calitatea cea mai ceruta de romani la o femeie e onestitatea (28,5%). O spun 24,5% dintre barbati si 30,6 % dintre femei. Inteligenta e dorita de 5% iar fidelitatea de doar 1,5% (la un barbat e dorita de  sub 1%). Sa fie frumoasa? Da, zic 8,3 % dintre barbati si doar 1,3% dintre femei si doua ori mai mult ardelenii si moldovenii decat cei din sudul tarii

 Intrebati ce pretuiesc cel mai mult la prieteni, ardelenii, mai mult decat restul, indica “ajutorul”, iar moldovenii “loialitatea”. Sinceritatea si onestitatea e insa la distanta cea mai apreciata calitate la un prieten (o spun 45% dintre romani) indiferent de gen, mediu de rezidenta sau regiune istorica.

A iesit cel mai interesant profil al alegatorilor lui Traian Basescu, Mircea Geoana si Crin Antonescu (singurii candidati introdusi in chestionar).

Cum cititi mai jos:

Raspunsurile din dreptul fiecarui candidat sunt ale celor care declara va vor vota cu el. Le-am selectat aici doar pe cele care se desprind de pluton. Ex. La intrebarea, Care este pasarea dv preferata?, in dreptul lui TB (Traian Basescu) apare “papagal”. Asta inseamna ca dintre toti votantii, ai lui Basescu au dat cel mai frecvent acest raspuns (procentual) si nu neaparat ca e optiunea aflata pe primul loc.

Care este principala dvs TRASATURA?

votantii lui Traian Basescu (TB)

Onestitatea

votantii lui Mircea Geoana (MG)

Harnicia/Munca

Bunatatea/Omenia

votantii lui Crin Antonescu (CA)

Cinstea/Corectitudinea

Seriozitatea

Sunt un om obisnuit

Care este CALITATEA pe care doriti sa o intalniti la un BARBAT?

TB

Onestitatea/Sinceritatea

MG

Bunatatea

CA

Cinste/Corectitudine/Integritate

Inteligenta

Care este CALITATEA pe care doriti sa o intalniti la o FEMEIE?

TB

Onestitatea

MG

Gospodina

Frumusetea

CA

Cinste/Corectitudine

Seriozitate

Ce PRETUITI mai mult la PRIETENII dvs?

TB

Prietenia adevarata

MG

Bunatatea

CA

Loialitatea

Care este principalul dvs DEFECT?

TB

Sunt prea vorbaret

MG

Nervozitatea

Prea multa incredere in oameni

CA

Bunatatea excesiva

Irascibilitatea

Fumatul

Sinceritatea

Care este INDELETNICIREA dvs preferata?

TB

Ideletniciri casnice (pe primul loc, la distanta)

Pedagogia

MG

Indeletniciri casnice

Munca

Uitatul la televizor

CA

Lectura

Plimbarile/Iesirile in aer liber

Care este FERICIREA pe care vi-o visati?

TB

Sanatate

Casa/masina

MG

Sanatatea copiilor

Sa am tot ce-mi trebuie

CA

Bunastarea/fericirea familiei

Linistea

Realizarea personala

Sa calatoresc

Care este pentru dvs CEA MAI MARE NENOROCIRE care vi s-ar putea intampla?

TB

Nenorocire cu copii(boala,deces)

MG

Probeme de sanatate

Deces (sa mor)

Accident

CA

Nenorociri printre cei dragi

Nenorocire sau boala in familie

Singuratate

Nota : Niciunul dintre alegatorii lui CA nu considera accidentul drept cea mai mare nenorocire

Care este LOCUL IN CARE ATI DORI SA TRAITI?

TB

Romania

MG

La tara

CA

La munte

Europa de Sud (Grecia si Cipru)

Care este CULOAREA dvs preferata?

TB

Albastru

MG

Rosu

Negru

CA

Galben, Portocaliu, Mov

Care este FLOAREA care va place?

Trandafiri toti, pe primul loc, la distanta mare de celelalte, desi distanta dintre Crin si Geoana (primul clasat) e de 10 %

Votantii lui Crin prefera crinul in proportie de 12,9% la egalitate cu cei ai lui Geoana

Care este PASAREA dvs preferata?

TB

Papagal

Porumbel

MG

Gaina (la distanta mare de votantii lui Crin si Basescu)

Vrabie

CA

Randunica

Canar

Care sunt PROZATORII dvs preferati?

Votantii lui TB si MG, umar la umar cu Creanga, Sadoveanu, Rebreanu

MG

George Calinescu

CA

Mihail Sadoveanu (mult peste votantii celorlalti doi)

Ion Slavici

Ion Luca Caragiale

Care sunt POETII dvs preferati?

Votantii tuturor, umar la umar, il prefera pe Mihai Eminescu la mare distanta de toti ceilalti

Votantii lui MG se desprind cu Adrian Paunescu

Care sunt EROII dvs preferati din LITERATURA?

TB

Nica

Cei trei muschetari

Winnetou

Personajele pozitive

MG

Stefan cel Mare

Ion Creanga

CA

Ion (din Ion)

D’Artagnan

Apostol Bologa

Care sunt EROINELE dvs preferate din LIETRATURA?

TB

Ana (probabil din Ion)

MG

Ecaterina Teodoroiu

Mara

CA

Ana Karenina

Otilia

Care sunt COMPOZITORII dvs preferati?

TB

Beethoven

MG

Marius Teicu

Ciprian Porumbescu

George Enescu

CA

Mozart

Vivaldi

Marius Moga

Care sunt PICTORII dvs preferati?

TB

Picaso

MG

Nicolae Grigorescu

Stefan Luchian

CA

Vincent Van Gogh

Care sunt EROII dvs preferati din VIATA REALA?

TB

“Traian Basescu”, pe locul doi dupa “mama si tata”

Alte persoane din familie (bunica,soacra, ginere,nora)

MG

Ion Iliescu

Eroii revolutiei, veterani de razboi,martiri

Stefan cel Mare

Nadia Comaneci

George Becali

CA

Mama,tata

Sot/sotie

Copiii

Florin Piersic

Ca anume URATI cel mai mult?

TB

Prostia

Rautatea

MG

Dusmania/dusmanii

Cearta/Scandal

CA

Necinstea

Ipocrizia/fatarnicia

Care este CALITATEA pe care ati dori s-o aveti DIN NASTERE?

TB

Frumusete

MG

Calm,Rabdare

Creativitate

CA

Indrazneala

Putere

Ambitie

Cum ati dori sa MURITI?

TB

Nu se desprind de ceilalti votanti la nici o optiune

MG

Cum o vrea Dumnezeu

CA

Brusc

In timpul somnului

Fericit

Care sunt GRESELILE care va inspira cea mai mare INDULGENTA?

TB

De obicei nu iert

MG

Iert orice in afara celor condamnate penal

Greseli minore

CA

Minciuna

Care este DEVIZA dvs?

TB

Viata merge inainte

Carpe diem

Buna ca lumea buna

Nu lasa pe maine ce poti face azi

Familia pe primul loc

Credinta

MG

Cinstea

Ai incredere, fii optimist ca maine va fi mai bine

Sa fie bine

CA

Sanatatea

Munca

A trai mai bine

Lupta pana la capat

Incrucisand raspunsurile romanilor privind optiunile de vot (dintr-un sondaj realizat imediat dupa alegerile euro-parlamentare din iunie 2009) si modul in care se pozitioneaza ideologic pe axa stanga –dreapta (trecand prin centru-stanga, centru si centru-dreapta), realizatorii studiului au identificat cinci tipuri dominante de alegatori.

  1. Apaticii (nu voteaza desi se pozitioneaza ideologic) – 17%

 2. Ignorantii (nu voteaza si nici nu se pozitioneaza) – 18%

 3. Partizanii (voteaza consistent cu propria ideologie declarata) – 25 %

 4. Inconsistentii (voteaza diferit de preferinta ideologica) -5%

 5. Non-ideologicii (voteaza  dar nu se pot pozitiona ideologic) -13%

Cum se autopozitioneaza ideologic romanii si cum plaseaza partidele pe axa-stanga dreapta.

 Pe o scala de la 1 la 10, unde 1 reprezinta stinga si 10 dreapta, electoratul se pozitioneaza usor spre dreapta, la valoarea medie de 5,8. E vorba insa de doar 59 la suta din electorat, restul de 41 % neavand o optiune definita (raspund cu “nu stiu” sau “nu raspund”)

Pe partide:

PNL  primeste nota 6,7 (+0,9 fata de media total electorat)

PDL – 6,5 (+0,7),

UDMR – 4,8 (-1),

PNG-CD – 4,6 (-1,2)

PRM – 3,9 (-1,9)

PC – 3,8 (-2)

PSD – 3,6 (-2,2)

 Dar, “indiferent de apartenenta ideologica declarata alegatorii au in general aceleasi opinii in despre modul in care trebuie condusa Romania sau despre modelul de societate de urmat” constata autorii studiului.  Despre asta si multe alte concluzii interesante, in curand.

P. S. – Cercetarea face parte din programul Studii Electorale Romanesti (SER)” initiat de Fundatia Soros Romania (FSR) in ianuarie 2009.

P.S. Iliescu zicea ieri ca Basescu se afla in situatia sa de dupa caderea guvernului Roman. Solutia propusa azi de Basescu e identica. Iliescu cerea si el atunci guvern de uniune nationala. N-a iesit dar a reusit sa atraga PNL de partea FSN si a facut un guvern cu ministri politici si premier, la acea vreme independent, Theodor Stolojan. Cate cercuri mai face istoria asta a noastra!

Adevaratele cauze pentru care merita sa lupt nu-s si ale voastre, domnilor Basescu, Geoana, Antonescu, Oprescu…Is dincolo de voi. Nu le veti intelege niciodata. Poate doar atunci cind veti fi in stare sa priviti cerul de sub inaltimea unui fir de iarba. Poate doar atunci veti sesiza distanta care va separa de modestia si maretia ideilor care chiar schimba lumea. Voi nu schimbati nimic. Va schimbati doar intre voi.

Aud ca Basescu a fost iar genial. Ete na! Va mai fi inca cinci ani presedinte? So, what? Viata e in alta parte.

Rămân peste 60 la sută care spun ca ar vota cu altii, iar cifra e si mai mare daca o raportam la intreaga populatie cu drept de vot. Altfel spus, Traian Basescu nu întruneşte o majoritate nici măcar în interiorul minorităţii celor ce par să aibă deja o opţiune. 

Dar asta nu înseamnă că va şi pierde sau, mai bine zis, că nu are în continuare şanse de a fi reales. Dimpotrivă. Băsescu rămâne opţiunea numărul unu pentru cei care declara că vor vota la alegerile prezidenţiale iar distanţa care-l separă de următorul clasat (Mircea Geoana, dacă luăm în calcul sondajele serioase) e de cel puţin zece procente. În plus, chiarşi sondajele în care apar întreăari referitoare la turul doi, Traian Băsescu câştigă în faţa oricărui alt posibil contracandidat. Pericolul, în ce-l priveşte, stă în posibilitatea ca din populaţia cu drept de vot cei ce nu-l mai vor preşedinte să se decidă să iasă la urne într-un număr suficient de mare încât să constituie o majoritate. Problema e că nimeni nu poate şti în acest moment dacă o vor şi face. 

Se spune în continuare că a face campanie anti-Băsescu e pe cât de ieftin pe atât de inutil. Mai rău, voci cu autoritate susţin că devenind o obsesie, o manie, anti-băsescianismul funcţionează deja ca un bumerang. Pentru că românii aşteaptă soluţii şi programe concrete, atacul permanent la adresa preşedintelui nu face decât să-i dezguste pe tot mai mulţi şi, dacă n-ajunge să-i îndepărteze şi mai mult de politică, îi îndreaptă mai degraba spre “victimă”. Se-ntâmplă şi asta, într-adevar, dar ce nu reuşesc partizanii acestui punct de vedere să facă, e să furnizeze măcar un singur exemplu de candidat la preşedinţie care să fi câştigat alegerile pe baza unui program de soluţii concrete şi viabile. Vă asigur că nici nu există. Alegerile, mai ales cele prezidenţiale, sunt o confruntare de personaje şi de stiluri şi nu de programe electorale. Băsescu n-a câştigat în 2004 pentru ca avea soluţii mai bune decât Adrian Nastase ci pentru că era diferit de fostul şef al PSD într-un fel pe care mulţi şi-l doreau. Băsescu încarna o alternativă umană la Năstase şi nu un pachet de soluţii. Iar pentru a impune asta în conştiinţa alegătorilor campania de-atunci a actualului preşedinte s-a axat pe două direcţii majore: pe promovarea sa în haine mai umane decât ale lui Năstase şi, în paralel, pentru maximizarea efectului de contrast, pe diabolizarea acestuia din urmă. 

Ce se întâmplă acum în precampania pentru prezidenţiale ţine doar de acest al doilea pilon. Atacurile furinbunde la adresa lui Băsescu, unele bazate de mincuni sau însăilări de adevăruri parţiale, vizează ca principal efect tocmai diabolizarea actualului preşedinte. E o strategie clasică, aplicată peste tot în lume de când s-a inventat alegerea conducătorilor prin vot. Ce lipseşte taberei adverse e cel de-al doilea pilon capabil să conducă către înfrângerea lui Băsescu, şi anume “omul” care să convingă în primul rind prin el însuşi că merită să-i ia locul. Cum anume se defineşte acest “om” depinde de contextul politic şi de profilul adversarului. În 2004, Băsescu era, prin comparaţie cu Năstase, “un om liber”. Năstase reprezenta anchiloza unui sistem dominat de corupţie. Băsescu era “eliberatorul”. Aşa s-a şi definit dar asta şi sugera prin însăşi natura sa. Mergând mai în spate, în 1996 (2000 e un an mai special, atipic) Emil Constantinescu (un profesor cu alură de dizident) reprezenta ruptura cu trecutul. Românii experimentasera deja continuitatea cu vechiul sistem comunist (“liniştea” de sub Iliescu) şi majoritatea s-a lămurit că nu e rentabilă. 

În 2009, “omul” capabil să-l înfrângă pe Traian Băsescu trebuie să fie, după părerea mea, unul “mai şmecher” decât actualul preşedinte. Trăim într-un context al “descurcărelii” iar a fi mai bun ca Băsescu, într-un mod convingător pentru cei mai mulţi dintre români, înseamnă a fi mai şmecher. Mulţi îi laudă sau măcar îi recunosc drept calitate de bază “inteligenţa politică”. E un eufemism. “Băsescu ştie să-i facă pe toţi”, asta vei auzi cel mai des când vine vorba de a-l caracteriza pe actualul preşedinte. Iar românii (mă refer la o majoritate mobilizabilă la urne) nu vor un alt fel de preşedinte ci, eventual, unul mai şmecher. Unul care “să ne facă” şi mai şi.

Era, cred, in jur de 12 noaptea cind, in Bar-Fly, Remus Radu, pe-atunci seful de la Reportaje a venit cu ideea. “Hai s-o taiem undeva in tara!”. “OK, a zis unul dintre noi, dar cind?”. “Chiar acum, o trinteste Remus”. Propunerea ni s-a parut atit de faina prin nebunia ei incit nicinul dintre noi n-am fost in stare de macar un “da, dar…” Cuvintul magic, cel care ne-a aruncat pe toti cinci, la scurt timp, in masina lui Paul (fost reporter la sectia Sinteze-Documentare), avea sa sara din gura lui Marius Cosmeanu (seful lui Paul): “SECUIME!”. La sugestia lui Remus, cautam cu totii, prin memorie, un loc din Romania care sa inceapa cu litera “S”. A cistigat Marius, din prima. El in fata-dreapta, eu, Vlad Macovei (seful de la Economic, acum redactor sef la EvZ), Remus Radu si Bianca Oanea (sefa corespondentilor din tara, acum producator la GSPTV), inghesuiti pe bancheta din spatele unui Opel Corsa,  vechiut dar usor tunat, condus de Paul (acum arhitect in Tirgu Mures). Dimineata eram deja in Sf. Gheorghe, ne beam “cafeaua” intr-o crisma pe care doar Marius, obisnuit cu zona, o mai tine minte, iar peste citeva ore, in jurul prinzului, ne trageam sufletul pe terasa unei cabane izolate de niste masivi impaduriti, prin preajma Tusnadului.

Dimineata, inca pe drum dar deja departe de Bucuresti, ne cauta la telefon Biju, aka Ioan T. Morar. Incepuse sedinta de redactie si le lipseau cinci oameni la apel. Nu mai stiu ce i-am zis lui Biju, pentru ca intre timp Remus imi pasase mie telefonul, doar ca am biiguit ceva despre o calatorie. Stiu sigur doar ca a ris si a ramas sa ne revedem, cindva. Peste  alte citeva ore, turbam cu totii de ris pe terasa cabanei din Secuime (pe Vlad ne temeam ca-l si pierdem la un moment dat  ) ascultindu-l pe Remus, in timp ce-si intepa talpa intr-un colt de stinca,  incercind sa-i explice lui Turcescu prin telefon unde sintem si, mai ales, de ce. Si sa-l auzi pe Remus explicind inexplicabilul!

Dumininca dimineata eram cu totii in biroul lui Robert, unde n-am stat mai mult de cinci minute, timp in care omul se straduia sa  ne faca morala fara sa-l pufneasca si pe el risul. Am ramas pentru o vreme sub denumirea de origine necontrolata ‘Grupul din Secuime”, subiect de haz presarat cu o usoara invidie (prietenoasa, totusi) pentru multi colegi de redactie.Cred ca orice redactor sef sau director editorial, in locul lui Robert Turcescu si Doru Buscu, ne-ar fi zburat din job in secunda doi.

Dar Cotidianul trebuia sa fie un alt fel de ziar iar aventura noastra, pe buna dreptate iresponsabila, judecata din afara,, parafa, intr-un fel, actul de nastere al unei noi “culturi organizationale” in presa din Bucuresti (eu o cunoscusem deja la Monitorul si apoi Ziarul de Iasi, in ultimii zece ani). Era vorba, pe scurt, de a munci si pina la epuizare, daca o faci si din pasiune, dar “fuck the rules!”, la o adica, pentru ca-s facute pentru oameni nu pentru roboti. Cristian Grosu, prim-redactor-sef-adjunct la acea vreme si cel care peste nu mult timp avea sa preia practic conducerea executiva a ziarului, credea in altceva.Dar despre el si ce-a insemnat pentru ziar confruntarea dintre cele doua viziuni, ceva mai tirziu.

Pe Doru Buscu (director editorial) il stiam deja de citeva zile. Negocierea a durat vreo cinci minute, la telefon. Eu la Iasi el la Bucuresti, in cautarea unui coordonator al departamentului politic. Cind ne-am intilnit, citeva zile mai tirziu, in biroul sau din b-dul Carol I (primul sediu al noului Cotidianul, proaspat cumparat de Academia Catavencu), mi-a explicat si motivul pentru care m-a cautat. Voia un sef pe politic din afara Bucurestiului pentru ca, zicea el, in cei pe care-i stia din presa centrala si care ar fi fost eligibili n-avea incredere. Erau prea “dependenti” de politica dimboviteana, ca sa folosesc un eufemism. Nu mi-am dorit nici o secunda sa lucrez in presa cotidiana de la Bucuresti. Nu-mi placea, pur si simplu. Dar pentru Academia Catavencu aveam o adevarata slabiciune iar faptul ca noul ziar urma sa apara sub garantia sa, mi s-a parut suficient.

Despre colegii pe care aveam sa-i coordonez nu stiam nimic, cu exceptia lui Lucian Gheorghiu, care fusese la un moment dat si corespondent pe Bucuresti al ziarului la care lucram. Omul, o panorama simpatica daca nu te scoate din pepeni, mi-a susotit chiar din prima zi: “Sa stii, Pavel, ca eu trebuia sa fiu in locul tau, dar am refuzat (  :) – nota mea)”. Eram oricum luat ca din oala. Am intrat in prima sedinta cu conducerea ziarului la vreo trei ore dupa ce coborisem din trenul Iasi-Bucuresti, cu miinile in buzunare. Pina la urma nu eram sigur de nimic, ci doar curios sa vad ce urmeaza. Atitudinea mea, cum aveam s-o aflu mai tirziu, a fost ok. Ceea ce s-a intimplat la Cotidianul in urmatorii cinci ani a fost atit de neprevazut incit orice proiectie mi-as fi construit ar fi esuat in ridicol. Singura mea ambitie era sa demonstrez ca presa politica se poate face si altfel. M-am format ca ziarist in cea mai buna echipa de cotidian din presa romaneasca (cum cred si acum) si voiam sa le arat asta si celor din Bucuresti. In fine.

M-am cazat in aceeasi zi, spre seara, intr-un apartament undeva prin cartierul Brancoveanu. Mi-l gasise in citeva ore Vlad Macovei, actualul redactor sef al Evenimentului Zilei, pe atunci seful departamentului economic la Cotidianul si, cindva, fost coleg la Ziarul de Iasi. Dupa vreo doua luni m-am mutat in Piata Kogalniceanu, intr-o garsoniera de 18 metri patrati, dar cu un balcon de 7 ce dadea spre Cismigiu. Fain tare . Mi-l gasise Marius Cosmeanu, tot sef de departament la Cotidianul, la Sinteze-Documentare cu care ma imprietenisem din primele zile si cu care am ramas mereu amic. Il gasiti aici.

Din prima saptamina nu mai retin insa mare lucru care sa merite atentie. Doar ca la un moment dat m-am intilnit cu Cristi Mungiu (ne stiam din Iasi, de la Opinia Studenteasca) care o filma undeva in zona biroului meu pe Alexandra Badicioiu pentru unul dintre clipurile de promovare a noului ziar. Il mai stiti probabil, unii dintre voi, pe cel cu Robert Turcescu (cu sloganul “Ne-am antrenat pentru sinceritate”) in care “recunostea” ca la nu stiu ce virsta fura rulmenti si conducea fara permis prin Bulgaria. Sau pe cel cu Marius Cosmeanu si Sancho.

Intrasem, de fapt, intr-o morisca infernala: sedinta de sumar de la ora 10- sedinta cu departamentul- telefoane – sedinta de sumar- telefoane- discutii cu reporterii- sedinta de pagina unu – telefoane- editare de texte-editare de pagini-inchidere de ziar- somn- sedinta de sumar de la ora 10….. Ziarul trebuia sa apara pe piata in doua-trei  saptamini, in buza campaniei electorale care avea sa-l aduca pe Traian Basescu la Cotroceni. Aproape toti din redactie ni-l doream, dar prioritatea noastra era sa facem cun ziar bun si nu sa ajutam un politician sa cistige. Eu, cel putin, aveam o singura obsesie. Pe domeniul politic, Cotidianul sa nu faca politica nici unui partid si nici unui candidat. A fost al naibii de greu. Dar despre asta, si multe altele, miine.

Povestea lui insa merita spusa. Incep azi, aici, pe acest blog, s-o spun asa cum o stiu eu din interior. Va fi o poveste sincera. Nu voi incerca sa platesc polite (n-am nici un motiv si nici vreun interes) dar nici nu voi lauda nemeritat.Voi fi insa total necomplezent, inclusiv cu mine cind va fi cazul. Nu ma voi ascunde dupa deget, fara a avea, totusi, pretentia ca detin adevarul. Mi-as dori, dar n-am cum. De aceea, dar nu doar din acest motiv, ii rog pe fostii mei colegi, daca au placerea s-o faca, sa ma completeze, sa ma contrazica sau nuanteze, ori de cite ori simt nevoia. Poate ne iese de-o “Istorie a Cotidianului la n-spe degete”

Din motive pur tehnice, scrierile lor vor aparea mai intii la comentarii iar pe masura ce le receptez le voi trasporta in corpul textului postat de mine, cu precizarile de rigoare. Ii rog totodata sa respecte trei conditii: sa evite orice injurie, sa-si asume identitatea si sa foloseasca numele reale ale celor despre care vor vorbi.

Pe cititorii “externi” ii rog doar atit. Sa fie de buna credinta asa cum promit sa ramin si eu. Gata, ca nu-mi plac introducerile lungi. De miine incep cu primul episod: “Din tren in sedinta. Nas in nas cu Robert Turcescu”. Voi scrie cit ma va tine blogul:)