De ce este pe moarte presa sportiva din Romania?

Ti s-a parut ca am jucat ceva aseara?

Problema noastra nu e lipsa lui Mutu ci faptul ca nu ne pricem la fotbal, ca nu intelegem ca principalul scop al fugii este sa bagi mingea in ate.

Intotdeauna alergam mult si degeaba, indiferent de adversar…

[...] Articolul complet il puteti citi aici. [...]

Presa sportiva depinde mult si de sportul din tara respectiva, or, la noi e subpamint srl. Totusi, anul trecut, in plina criya economica, din toata presa tiparita, un ZIAR DE SPORT a iesit pe profit. Mic, dar profit, deci sa nu fim asa de pesimisti:) chiar daca il vedem des pe Gigi Becali pe prima pagina.

[...] Articolul complet il puteti citi aici. [...]

@ Viorel Dobran – nu pot sa pun egal intre performanta jurnalistica si profit. stiu ca aproape totul depinde de segmentul financiar, nu sunt naiv. dar asta nu inseamna ca trebuie sa-ti abandonezi principiile
@ Cris – asta ne e valoarea

@Daniel Marton:

“@ Cris – asta ne e valoarea”

Nu neaparat. E doar un meci amical. Dar in general alergam mult si prost, tip Banel Nicolita, asa…

De multe ori, dupa cate un meci ca cel de aseara, am un imbold de a-l suna pe Razvan, sa-l rog sa-mi explice si mie, ce au vrut sa faca jucatorii nostri pe teren de au plimbat mingea atata, degeaba…

Acelasi imbold il simt si la Steaua si Dinamo…
Nu inteleg deloc ce vor de fapt sa faca in modul in care joaca.

Cred ca un antrenor ar trebui sa se concentreze puternic ca echipa sa exprime clar, prin joc, “ce vrea sa faca” intr-un meci, indiferent de rezultatul acestuia.

La noi se vede foarte, foarte greu… ce intentii de joc avem. Nu intelege omul nimik, cand se uita…

E posibil sa avem multe meciuri in care sa nu vrem sa facem nimik. Mutu era maestru in astfel de meciuri.

@ Cris – raman la parerea ca avem in fata o generatie slaba care poate iesi din mediocritate doar printr-un efort care, din pacate, nu e caracteristic sportivului roman… asta nu inseamna ca e imposibil. doar ca e foarte greu

Tinere domn, acest text este antireclamă. Freelancer este şi avocatul, este şi asasinul plătit, cum şi detectivul particular. Fostul procuror, combatant în Afganistan ori poliţist. Fostul ziarist devine freelancer numai după ce-l ştie lumea, ca pe CTP – la noi. Altfel, este doar şomer.
Eu nu te-aş angaja, după lecturarea acestui text. Ai prea multe principii, prea puţine ocazii de a fi luptat pentru ele. N-ai nici o urmă a acelor lupte – afară de realitatea că n-ai un job, care poate fi consecinţa altei realităţi – una care să nu aibă atingere cu principiile pe care le clamezi. Una economică – să spunem, care numai de idealism nu poate fi suspectată.
Dar nici cu Jurnalistica la bază, nu arăţi grozav: Buna mea credinta in oameni si in puterea lor de a se schimba e erodata dar inca mai sper – aşa scrii singur şi nesilit de nimeni.
N-ai vrea să afli, mai întîi, ce este buna-credinţă? Pornind de la expresia consacrată, de pildă – om de bună-credinţă. Ai avea surpriza să constaţi că buna-credinţă poate fi înşelată dar nu erodată. Că poate dispărea, odată cu încrederea ta în oameni (abia aceea ar puta fi erodată) caz în care buna-credinţă lasă locul relei-credinţe, ticăloşiei – cum ar veni.
Nu cred că asta ai fi vrut să scrii dar cred că nu te prea serveşte condeiul – fie că nu prea te ascultă, fie că nu ştii ce să-i ceri, căci nu ţi-ai format un stil. Iar dacă n-ai stil, nu eşti freelancer nici cît un cizmar la care merge omul necăjit fiindcă pune flecuri mai trainice decît alţi cîrpaci.

@ Inima-Rea – nu cred ca cineva care alege sa scrie cu nick-ul Inima-Rea are “calitatea” sa-si dea cu parerea despre munca mea de pana acum. Pot doar sa te asigur ca acesta e drumul ales de mine… cat despre sensurile unor expresii din limba romana, s-ar putea sa ai dreptate. nu pretind ca sunt profesor de gramatica, ma straduiesc insa sa fiu cat mai aproape de adevar. cred insa ca ai inteles mesajul meu.

Oricine-ţi poate scrie orice, domnule – de vreme ce te dai pe blog. Ai şi un rău înţeles al valorii – de-ţi imaginezi că Inima-Rea îşi ia nasul la purtare.
Eu te-am avertizat bărbăteşte că textul te deserveşte. Nu m-am gîndit că te vrei mîngîiat pe creştet.
Pentru mine, e egal dacă iei de bun ori de rău ceea ce-am scris. Cu ţîfna asta de publicist, m-am mai lovit şi nu s-a-ntîmplat nici măcar să ţin minte a cui era.

@ Inima-Rea – aici e problema: din postura de Inima-Rea poti scrie orice, poti denigra orice fara sa-ti pese si fara sa ai prea multe informatii despre cel asupra caruia arunci cuvinte goale. din postura mea insa ma simt responsabil sa ascult, sa cantaresc si apoi sa raspund conform unui set de reguli care imi ordoneaza viata. cum ti-am zis, sunt de acord in ceea ce priveste sensurile acelei expresii, dar nu pot fi de acord atunci cand imi iei munca in deradere. asa mica, obscura, cum o consideri tu… e a mea!

Îmi pare rău că s-a-nţeles că aş denigra ceva. Mi se pare cam complicat să denigrez prin vorbe goale dar ce nu poate IT, azi?
Probabil că nu poţi înţelege că nick-ul şi numele din buletin presupun aceeaşi răspundere personală. Poate că te crezi avantajat de statutul de publicist, îţi închipui că ţi-ar permite să tratezi de sus anonimii.
Totuşi, pentru cine scrii, atunci?
Gîndeşte-te – dacă vrei – la asta, nu e cazul să-mi răspunzi fiindcă mie-mi ajunge atîta conversaţie de înalt nivel intelectual. Mai multă de-atît mi-ar putea dăuna, la anii mei.

@ Inima-Rea – imi pare rau ca nu intelegi ce inseamna sa fii profesionist (sau macar sa incerci) intr-un domeniu asa cum e online-ul. dar te inteleg, probabil nu ai intalnit multe exemple pozitive si atunci nu ai cum sa inveti. lucrurile stau asa: eu iti raspund nu pentru ca as vrea sa am ultimul cuvant sau pentru orice alt motiv obscur. eu iti raspund pentru ca asta e (ar trebui sa fie) o obligatie a fiecarui ziarist de online. acesta e avantajul fata de print: comunicarea cu cititorul. pot sa nu fiu de acord cu tine insa sunt capabil sa-ti respect opinia, atat timp cat nu jignesti. cat despre nick, am si aici un raspuns: e vorba despre responsabilitate. 99% dintre cei care comenteaza pe bloguri ar inceta sa o faca daca ar fi obligati sa scrie cu numele lor. tocmai de aceea te contrazic si iti spun ca numele si nick-ul nu au nici cea mai mica legatura cu raspunderea personala. din pacate. ps: o zi buna, nu vreau sa profit de timpul nimanui.

@Daniel Marton: Nu sunt de acord cu tine cand spui ca asta ne e valoarea!!! Problema nu e neaparat valoarea ci mentalitatea plus utilizarea (fortata de anumiti impresari) a unor petarde de genul Banel, Codrea, Nesu. In schimb sunt de acord cu tine referitor la jurnalistii de sport, de fapt unii dintre ei gen Udrea &co. Insa nu va opreste nimeni ca voi cei care sunteti bunis si curati sa faceti un fel de SPORT-VOXPUBLICA!!!!!! Un astfel de domeniu costa foarte putin iar daca o sa aveti cititori (si va garantez eu ca o sa aveti daca scrieti corect despre sport) o sa obtineti chiar profit!!! Referitor la vorba ta cu speranta sa speram ca nu o sa moara!!!

@ vasile_00 – cand ziceam de lipsa valorii includeam atat jucatorii cat si oamenii care formeaza “familia” echipei nationale. valoarea este data, printre altele si de mentalitate, inspiratia selectionerului etc. cat despre sport – voxpublica , eu sunt aici un simplu colaborator dar cine stie, poate ca iti citeste si altcineva comentariul

Fara nici o ironie, mie presa sportiva nu-mi lasa catusi de putin impresia ca ar fi pe moarte. Dimpotriva, cred ca s-a ajuns la un soi de “chimie” intre ea si audienta: tabloidele de sport servesc laturi cu care cititorii lor sunt bucurosi sa se hraneasca. Da, jurnalismul practicat e infect, dar asta nu pare sa fie o problema pentru majoritatea cititorilor. Ca in fotbal, echipa castigatoare nu se schimba.

Problema, zic eu, e ce se intampla cu publicul care nu se regaseste in felul actual de a face presa sportiva. Acest public e ignorat in Romania. Ce-i ramane de facut? Sa-si ia informatia de pe un blog, de pe un ziar din afara, dintr-un podcast.

In mod normal aici intervin ziarele quality, cu suplimente sportive facute cu cap, cu reportaje si interviuri ca la carte. Nu se intampla asta, si abia aici cred ca e greseala.

@ Alex Enasescu – pentru mine, aceasta chimie despre care vorbesti (cu toate sensurile ei) este egala cu moartea

Eu nu prea cred ca e moarta presa sportiva Romaneasca !
Din contra daca in Roamania nu se scrie si povesteste prostii si miciuni despre sport si alte domenii atunci nicaieri in lume nu se povesteste !
Salutari cu respect all !

Daniele nu le mai raspunde la toti neavenitii care in asteptarea pensiei se mai benocleaza si ei pe un site.

@Daniel

eu sunt de acord cu Alex. cine vrea altceva isi gaseste surse alternative – de exemplu blog-ul lui Alex imi da informatii relevante despre fotbalul englez fara sa imi comunice daca lui JT ii place pozitia 69 sau mai stiu eu ce aberatii. la fel apreciez si proiectul tau sau blog-ul lui adrian georgescu (cand vreau un editorial scris bine si ca sa ii folosesc cuvintele ‘piperat’).

am si eu o idee – de ce nu incercati un proiect comun (ma gandesc la cei cativa care faceti jurnalism sportiv si nu cancan pe teme de sport) – evident in prima faza in online. apoi ….

oricum va citesc cu mare placere; atata mi-a ramas ca si sursa de informare pe teme sportive localizate in .ro (nu sunt ipocrit sa zic ca vreau presa sportiva dar sa dau o geana dupa ultimul scandal pe gsp sau prosport, respectivele publicatii nu mai exista pentru mine de doi ani)

cu respect,
Tudor

@ paul – incerc si eu sa mai salvez pe cine mai pot
@ Tudor – de acord. in ceea ce priveste proiectul comun, sa stii ca nu esti departe de adevar, usor-usor se strang randurile

Draga Daniel,
cum se intampla de obicei, adevarul e pe la mijloc. Adica pe alocuri ai dreptate, exista jurnalisti aserviti care le fac viata grea celor cinstiti. Dar in locul tau nu mi-as lua nasul la purtare. Doamna Jalea, Topescu sau vreun prieten de nadejde ar fi trebuit sa iti spuna pana acum ca ai o scriitura de o calitate nu tocmai fericita (ca sa fiu cat se poate de elegant), un usor egocentrism risipit prin texte, care ar deveni digerabil numai daca te-ar chema Tolontan, si o mare, iremediabila, stare de beligeranta cu virgulele. A, si iti place sa pui …, dar nu ai observat cand Ioan T. Morar te-a tras discret de urechi taman aici, pe acest blog colectiv. Poate daca nu ai citit altceva in afara ziarelor de sport, ar trebui sa o faci de acum inainte. Tie poate nu ti-ar fi de mare folos, dar cititorilor nimeriti cu/fara intentie pe textele tale, cu siguranta

@ george – bun. referitor la ideea din text ai ceva de zis?

Pe mine ma bucura ca mai sunt ziaristi ca tine care au curajul sa scrie despre aceste probleme .

am scris si eu un articol, chiar despre aceasta tema, era pt faculta.. as vrea sa stiu parerea ta Dani eattila.blogspo../

@ romania inedit – merci
@ bad_boy – cred ca trebuia sa fii mai direct, esenta vine mult prea pe final

@Inima-Rea:
Domnule Inima-Rea,

Pentru ca vorbim de buna-credinta voi lua ca reper ceva ce a subliniat Isus Cristos. El ne arata ca ne grabim sa punem pietre de poticnire in fata celor ce incearca sa faca lucruri bune si in fata celor care incearca sa fie drepti in fata adevarului. Dumneavoastra, sunt sigur ca fara a avea acesta intentie, ati pus o piatra de poticnire in fata lui Daniel Marton. Omul plange dupa repere corecte, dupa cinste… Dumneavoastra il criticati pentru forma in care s-a exprimat. Eu nu vad ceva gresit in exprimarea sa. Am inteles ce a vrut sa spuna. Sa critici un om care striga dupa adevar nu imi pare o atitudine de buna-credinta… doar o rautate gratuita… sper ca neintentionata. In plus il cunosc pe Daniel si ca o ironie a sortii, ati decis sa va luati de unul din cei mai buni jurnalisti tineri pe care ii mai are Romania. CV-ul lui darama usor multe CV-uri, dar chiar si asa, el nu exprima nici pe zecime valoarea lui Daniel. Spuneti ca nu l-ati angaja… ce ironic:)) Sunt nume mari din presa sportiva romaneasca care nu si-l permit si prefera in loc sa lucreze cu el … sa plateasca 2-3 oameni si sa creasca numarul de stiri in detrimentul calitatii. Eu, daca as avea posibilitatea nu ca l-as angaja… i-as face contract pe viata.

@ george P – merci pentru cuvintele frumoase, de abia astept sa ai posibilitatea sa ma angajezi

[...] la subsolurile articolelor până la comentarii venite din breaslă, s-au înmulţit vocile care sancţionează felul în care a ajuns să se facă presă sportivă [...]