Iluminismul de la TVR. Mungiu-Pippidi crede că secretul stă în Consiliul de Administraţie

Aşa cum intuiam ieri, votul din Parlament pentru raportul TVR pe 2008 (mai e putin, vreo 2 luni, si iese si ala pe 2009) a fost amînat. Pesediştii şi peneliştii au ieşit din sală, simplu. Nici măcar nu s-a stabilit o dată viitoare de şedinţă a ambelor camere în care să se discute şi să se voteze… soarta lui Alexandru Sassu.

Dar problema e în altă parte. Îl dai pe Sassu jos şi pui altul. Ce rezolvi? Alina Mungiu-Pippidi are o propunere ceva mai concretă, desprinsă de peisajul isteric al discuţiilor obişnuite despre TVR. Ea crede că o elită în Consiliul de Administraţie al TVR ar putea regla activitatea instituţiei. Citez din România Liberă:

A face din TVR din nou un organ de informare şi educaţie de calitate e însă foarte greu. Mai ales că partidele sunt întotdeauna pregătite să dea ce au mai rău, nu ce au mai bun pentru Consiliul de Administraţie: liberalii în 2005 l-au pus pe Tudor Barbu, omul care proslăvea minerii în 1990. Propunerile pentru o nouă lege nu ar schimba mai nimic: reprezentanţii societăţii civile s-ar alege tot politic, cum s-a întâmplat şi cu cei din CSM şi alte locuri. Straturile de politizare şi corupţie
şi-au lăsat amprenta asupra TVR. Salariaţii au ales-o pe faţă pe Dona Tudor, promotoare în România a lui Radovan Karadzici, un criminal de război, sau pe Sorin Burtea, omul cu pistolul, să-i repre­zinte în Consiliu. Voinţa politică se poate manifesta prin numiri de oameni decenţi şi care să nu se considere simpli reprezentanţi ai interesului de partid, nu e nevoie să schimbăm legi. În loc să scoatem locurile la vânzare sau la cerşeală, hai să punem umărul să facem un Consiliu de calitate! Ar fi PDL sau instituţiile puterii prost reprezentate de oameni precum Cătălin Tolontan, Robert Turcescu, Ioana Lupea, Rodica Palade, Mircea Marian (ca să nu dau nume de la România liberă), care ar fi chiar o garanţie de obiectivitate? Ar fi libe­ralii prost reprezentaţi de cineva ca Adrian Cioroianu?

Pasajul ăsta are o idee esenţială. Că nu poţi cere depolitizare completă. Şi că poate e şi asta o tîmpenie. De aia facem politică, pentru că e utilă, pentru că poţi regla mersul lumii cu ea. Aşa că de ce partidele politice nu nominalizează în Consiliul de Administraţie oameni de încredere, tipi greu de contestat profesional, aşa cum sînt cei nominalizaţi de Mungiu-Pippidi.

Bun, poate nu aş fi făcut aceeaşi listă de nominalizaţi. Dar am un reproş: o fi o soluţie să introduci jurnalişti adevăraţi pe uşa politică în TVR? Ei nu vor putea face direct buletinul de ştiri. Răspunderile CA sînt limitate. E aici o mică problemă.

Viziunea Alinei Mungiu-Pippidi ţine de un soi de iluminism de tip nou pe care îl susţin şi eu:

Această abordare tradiţional iluministă, că presa există ca să facă din oameni cetăţeni, care i-a inspirat pe cei care au creat BBC, necesită însă o elită luminată de editori similari unor profesori de universitate. Această elită s-a subţiat, dacă nu s-a dus de tot la noi, şi presa scrisă e ade­sea la fel de puţin verificată şi editată ca şi blogurile, care ar trebui să fie o alternativă doar la piaţa de opinii şi în situaţii de cenzură. Poate că modelul paternalist s-a dus fără întoarcere şi azi toată lumea se exprimă, că ştie să o facă sau nu: dar nimeni nu are de ce să dea bani pe aşa ceva. În plus, în societatea noastră nevoia de presă ca şcoală cetăţeanească, aşa cum o vedea Iorga, mi se pare încă enormă: vorba aceea, şi demnitarii noştri când nu se controlează scapă o bulă rasistă pe zi.

Numai că un astfel de “iluminism” se susţine cu bani publici. Şi aşa cum mă întrebam şi ieri: sîntem dispuşi să gîndim aşa? să gîndim că e important să mizăm pe termen lung cu postul public, să dăm bani şi încredere TVR-ului. Îmi place mult să compar situaţia cu aceea a CFR-ului.

Am crezut că stimulînd piaţa liberă în media o să ne umplem de calitate (aşa cum am crezut că dacă împînzim CFR-ul de căpuşe privatizate o să mergem cu 300 la oră). Rezultatele se ştiu. Concurenţa în audienţe şi bani nu prea ne rezolvă nimic din latura “serioasă” a vieţii. Putem renunţa la ea, nimeni nu zice că e obligatorie. Aşa cum putem merge cu microbuzul în loc de tren. Dar parcă aş fi preferat trenul rapid şi sigur acum…

Propunerea este binevenită, deşi rolul consiliului de administraţie este foarte de “administraţie” şi nu ştiu exact cum poţi face iluminism votînd parteneriate şi achiziţii-investiţii. Cert e că lista doamnei Mungiu-Pippidi e mult mai bună decît cea a actualilor membri:

Dida DrăganRadu Toma

Stanik Istvan

Răzvan Barbato

Raico Cornea

Sorin Burtea

Marian Voicu

Vlad Velcu

Anne Jugănaru