OPINIOMETRU Andrei Pleşu dă cu televizorul de pământ. Televizorul de campanie

Dat fiind că e campanie, gripa porcină primeşte mai multă atenţie din partea editorialiştilor decât ar fi meritat în condiţii normale, mai ales că demisia lui Streinu Cercel este suficient de suspectă încât să fie legată de alegeri. Altfel, Andrei Pleşu are un apel savuros către moderatorii dezbaterilor de campanie.

Silviu Sergiu are o observaţie bună în Evenimentul Zilei: de pe urma gripei porcine câştigă animalele politice.

Isteria de zilele acestea, din jurul virusului gripei noi A/H1N1, este nejustificată, sus pectă şi cu adânci rădăcini politice. Foarte mulţi au de câştigat de pe urma acesteia. Nu doar producătorii de medicamente. Panica naţională, indusă artificial, îi poate ajuta pe unii să câştige alegerile. Pe alţii îi poate face să le piardă. Teama afectează scorul electoral al celor de la putere şi îl alimentează pe cel al opozanţilor. Gripa de tip nou este o temă cu un potenţial fantastic în campania electorală. PSD a ştiut acest lucru de la bun început şi era de aşteptat să-l folosească din plin. Citeşte aici

Andrei Pleşu dă cu televizorul de pământ, cu tot ce conţine el, moderatori, invitaţi, dezbateri.

În timpul campaniilor electorale, nevrozele (nu numai cele legate de televiziune) se amplifică. În ce mă priveşte, sufăr acut de nevroza numărul trei: nevroza telespectatorului. Mă uit mai mult decât e cazul la televizor fie pentru că nutresc speranţa nesăbuită a unei dezbateri reuşite, fie pentru că vreau să văd, masochist, până unde poate merge prostul gust, reaua-credinţă, bădărănia, prostia. Simt nevoia, de pildă, să lansez un apel patetic către moderatori.
Ar suna aproximativ aşa: „Stimaţi moderatori! Înainte de a intra în emisiune, amintiţi-vă de limitele exacte ale rolului dumneavoastră. Nu sunteţi nici experţi în domeniiile invitaţilor dumneavoastră, nici procurori, nici înţelepţii cetăţii, nici copiii ei minune. În general, nu v-aţi distins nici prin mari fapte, nici prin mari texte, care să legitimeze aroganţa, postura de diriginţi ai neamului, stilul casant, nerăbdarea partizană. Sunteţi gazde. Adică nişte domni binevoitori şi nişte doamne gentile, atenţi la bunele maniere şi preocupaţi să întreţină conversaţia, colocvialitatea, atmosfera de symposion destins şi fertil. De asemenea, sunteţi, prin vocaţie, intermediari şi moaşe. Treaba dumneavoastră e să mediaţi între invitaţi, opinii şi temperamente diverse şi să conduceţi discuţia în aşa fel încât, în cele din urmă, telespectatorul să vadă născându-se un adevăr, o idee, o temă de meditaţie. Nu tenebrosul Marte ar trebui să fie patronul dumneavoastră, ci Socrate. Citeşte aici

Un pic de febră pentru Lelia Munteanu, în Gândul.

Acu să-i văd pe candidaţii la preşedinţie cum bagă mitingurile în carantină. Cum vorbesc la lume cu masca pe figură. Dacă ar fi să mă iau după ce-am auzit la Moguli TV, o să fie şi mai rău. (Fac o pauză. Am frisoane…). Cât a fost epidemie (boleşniţă, zi să-i zic), încă se putea rezolva cu un discurs mai acid al lui Crin. O mai aburea Geoană, o mai pansa Doctorul. La pandemie nu te joci. Specialiştii avertizează că poate dura şi doi ani. Şi pe urmă nu mai ştim, dacă murim. (Mă iertaţi, m-a apucat din senin o tuse seacă…). Citşte aici

Din paginile Jurnalului Naţional, Adrian Năstase face ce a învăţat mai bine ]n ultimii cinci ani: mârâie la Băsescu.

De-a lungul celor cinci ani de mandat, Traian Băsescu şi-a schimbat adeseori ideile şi partenerii de drum, dar a fost constant sub un aspect foarte important: partizanatul total. Imediat după alegere, a încercat să creeze impresia că preşedinţia sa e rezultatul unei revoluţii, şi nu al unui proces democratic firesc. Un preşedinte portocaliu, pentru o Românie din ce în ce mai portocalie. Băsescu nici măcar nu s-a străduit vreodată să se afişeze ca preşedinte şi pentru cei de alte culori sau de nici o culoare. Citeşte aici