OPINIOMETRU: Cum a gripat o ţară întreagă Streinu Cercel? Bonus: Geoană şi Aristotel!

Gripa porcină a înfiorat România mai ales prin gura lui Streinu Cercel care ne-a înfiorat cu nişte probabilistici de deces din cauza gripei. Pe internet a fost unul dintre subiectele de discuţie care au distras puţin atenţia de la febra electorală. Dar numai puţin!

Unul dintre personajele cele mai comentate pe internet în ultima zi a foist Streinu Cercel, secretarul de stat acuzat de exgerare şi panicare a populaţiei. Presa a fost complice, bineînţeles. Iată o mostră de pe jurnalismonline.ro:

Ce ar fi corect să se întâmple, între altele, pentru ca publicul să fie, totuși, informat corect:

- Atunci când un secretar de stat din Ministerul Sănătății declara presei că vom avea cazuri letale de gripă porcină și în România, respectivul să explice — iar presa să consemneze — că gripa obișnuită provoacă și ea cazuri letale din când în când. Că nu e nimic ieșit din comun și că asta nu înseamnă că gripa porcină e mai ucigașă ca alte gripe.

- Când același secretar de stat, în gura căruia se uită toată lumea, spune că “virusul este agresiv”, să explice ce înseamnă asta, dacă asta îl deosebește de alți viruși și dacă asta îl face mai periculos. Dacă nu, să se abțină de la astfel de exprimări. (mai mult)

Sorin Ioniţă face o scurtă descriere a ţării minunilor lui Mircea Geoană. Se încheie totul cu o concluzie uşor de tras:

Un program de guvernare nu se poate face doar luând cele mai populare dorinţe ale eşantionului reprezentativ şi punându-le la un loc, fie ele realiste sau nu, şi repetând oamenilor cu mult aplomb exact ce le-ar plăcea lor să audă.

Sondajele de opinie sunt bune în campanie şi când chibiţezi de pe margine, dar nu se poate guverna cu ele o ţară. Însă în lumea blândă şi utopică a lui Geoană, unde nu e durere, nici întristare, iar mielul şi leul zburdă împreună pe păşuni roz, în sunet de cutiuţă muzicală, se poate. (mai mult)

Adrian Stanciu scrie despre o Românie care trebuie să înceapă să înveţe că lumea civilizatăpoate fi uneori extrem de indiferentă:

De data asta norocul nu ne va mai ajuta. Există o șansă reală ca partenerii noștri de dialog să se sature odată pentru totdeauna de lipsa noastră de coloană vertebrală, de incapacitatea de a livra ce promitem, sau de a duce ceva, orice, la bun sfârșit. Lumea se poate descurca foarte bine și fără noi. Există un clip care circulă pe net despre “o lume fără România”. Înduioșător și foarte auto-suficient. Realitatea e că și noi ca și alte nații minore avem ceva de spus lumii, dar asta nu înseamnă că ea e înnebunită să asculte. Trebuie să ne facem glasul auzit. Oare au mai puține de zis decât alții macedonenii? Sau albanezii? Sau, bunăoară, bosniacii? Dar lumea poate merge bine-mersi înainte și fără să aplece urechea către ei. (mai mult)

Foarte mişto ideea Gramo de a citi Etica nicomahică pe blog, în văzul lumii:). Să ne împărtăşim aşadar din înţelepciunea lui Aristotel şi abia apoi să citim paginile de politică…

Dar cel lipsit de resurse si cel mai putin merituos gandesc contrariul, si anume ca un prieten bun are datoria sa vina in ajutorul prietenilor aflati in nevoie; caci, spun ei, la ce bun sa fii prietenul unui om virtuos sau al unuia investit cu autoritate, daca nu te poti astepta la nici un avantaj de la el?

Se pare insa ca pretentiile ambelor parti sunt la fel de justificate si ca fiecaruia trebuie sa i se acorde mai mult in prietenie, dar nu din acelasi lucru, ci prietenului superior mai multa onoare, iar celui lipsit de resurse avantaje materiale mai mari; caci recompensa virtutii si a binefacerii este onoarea, iar compensarea lipsei este castigul material. (mai mult)