România defilează în Europa cu Eminescu în maghiară şi Brâncuşi susţinut de francezi

Lansată recent de Uniunea Europeană, biblioteca virtuală a continentului numără 11.000 de exponate româneşti, aproximativ 1% din totalul european. Pentru a fi integraţi digital cum se cuvine în patrimoniul cultural european, România ar trebui să investească anual 1 milion de euro.

O căutare după Mihai Eminescu pe Europeana.eu, platforma web culturală îndelung aşteptată de toată suflarea continentală, ne lasă cu un gust oarecum amar: doar două texte, şi alea în maghiară şi vreo 50 de imagini, multe fără nici o legătură cu poetul naţional. Nici un search după Constantin Brâncuşi nu ar trebui să ne dea prea multe motive de mândrie: cele mai multe schiţe ale sculptorului provin de la Muzeul Naţional de Artă al României, însă sunt furnizate de portalul culture.fr, deţinut de Ministerul Culturii din Franţa.

La nivel european, România nu stă tocmai rău cu patrimoniul cultural digitalizat şi împărtăşit peste hotare. Cele 11.000 de imagini, 120 de texte şi 29 de filme care rezultă la o căutare după România reprezintă 1% din totalul conţinutului de pe Europeana.eu, însă ţara noastră ocupă poziţia 7-8 între statele europene, declară pentru REALITATEA.NET Dan Mihai Matei, director al Institutului de Memorie Culturală. Instituţia pe care o conduce este subordonată Ministerului Culturii şi este singurul furnizor de conţinut din România pentru proiectul digital european. Matei este mândru de informaţii semnificative despre Brâncuşi, Nicolae Grigorescu sau obiecte de tezaur precum Cloşca cu puii de aur, dar este dezamăgit de lipsa masivă a unor nume precum Ion Luca Caragiale, “pus de unguri, în schimb”, a istoricilor importanţi, a autorilor clasici de secol 19, a filmelor, a muzicii.

Comparativ cu Franţa, de exemplu, entry-urile din România sunt cantitate neglijabilă: Hexagonul a contribuit cu 350.000 de texte, aproape un milion de imagini şi 23.000 de filme. Bulgaria, dimpotrivă, are statistici mai proaste decât cele româneşti: doar 72 texte, 64 imagini şi 3 fişiere video.

Selecţia făcută pentru obiectele expuse pe platforma europeană comună a ţinut, în primul rând, seama de calitatea imaginilor furnizate de muzeele şi instituţiile culturale cu care colaborează CIMEC, explică Matei. “Nu am primit nici un fel de finanţare pentru derularea acestui proces de europenizare“, mai spune directorul CIMEC. În ritmul de creştere al entry-urilor de pe Europeana.eu, se estimează că peste doi ani volumul acestora va creşte de la 4,6 milioane de obiecte, la 10 milioane. Pentru a ne păstra relevanţa naţională, Matei este de părere că ar trebui să contibuim în viitor cu 400.000 de obiecte româneşti: “Ar urma o perioadă cruntă pentru că trebuie să facem un efort masiv pe plan naţional”.

Suma pe care România ar trebui să o investească an de an pentru a face faţă volumului imens de informaţii de pe Europeana.eu este de 500.000 – 1 milion de euro anual, spune Dan Mihai Matei. “Avem nevoie în primul rând de doi roboţi scanatori de carte, al căror preţ este de 200.000 de euro pe bucată”, face acesta un inventar al urgenţelor. “În momentul de faţă primim lunar din ţară 500 de obiecte culturale fotografiate sau scanate. Un astfel de robot poate, în schimb, scana între 1.000 şi 2.500 de pagini pe oră”, continuă şeful CIMEC, instituţie care numără 35 de angajaţi.

Până la o infuzie de bani publici pentru astfel de vise, Matei spune că trebuie învinse şi mentalităţile celor din muzee: “Ideea că o colecţie publică digitalizată trebuie să fie văzută de către public este destul de străină pentru mulţi. Tot ceea ce e însă digitalizat cu banii publici trebuie arătat publicului”, spune Matei, care este de acord că Wikipedia digitalizează mai mult conţinut cultural românesc decât o fac la un loc toate muzeele ţării.