Romania, te iubesc! Despre televiziune si cinism.

Vazut strict din perspectiva unui consumator serios de stiri, PRO TV nu conteaza. Cel putin la o prima vedere. Majoritatea discutiilor despre productiile postului din bulevardul Pache se invart in jurul acelorasi locuri comune: stirile de la ora 5, violenta gratuita, fapt divers ridicat la rang de eveniment national, salariul Andreei Esca, informatii sportive selectate si ierarhizate dupa criterii aiuristice etc

Recent, cineva isi amintea ca la Stirile ProTv informatia privind caderea guvernului Boc in urma unei motiuni de cenzura (o premiera in in istoria ultimilor 20 de ani) a fost doar doar pe locul cinci sau sase in ierarhia principalului jurnal al serii. Omul era revoltat si jura ca nu mai urmareste de atunci respectivul jurnal.

Un exercitiu simplu  si un calcul cinic

Parerea mea este ca PRO TV face lucrurile astea intr-un mod calculat si cinic si nu pentru ca nu are resurse sau pentru ca editorii de acolo au luat-o razna. Ci pentru ca incearca un compromis intre frivolul aducator de rating si jurnalismul de calitate.

Si daca nu ma credeti, va invit sa faceti urmatorul exercitiu (ideea nu imi apartine, dar este revelatoare): ignorati primele 5-10 minute din jurnalul de la ora 7, apoi vedeti ce ramane. O sa aveti surpriza sa descoperiti unul dintre cele mai bune jurnale de stiri existente pe piata in momentul asta. Subiecte corect alese, stiri scurte si relevante, tratate corect si neutru de cele mai multe ori, unghiuri de abordare interesante sau macar originale. Pe scurt, o imagine coerenta a zilei aflate la final.

Sentiment si statistica

Mai mult, rupeti-va o ora in seara asta si urmariti “Romania, te iubesc”. Eu unul nu imi aduc aminte de niciun program de televiziune romanesc care sa fi incercat vreodata o abordare atat de exhaustiva a unor subiecte majore si, in aceeasi masura ignorate, de media traditionale. Este vorba de reportaje muncite, se vede asta cu ochiul liber, documentate indelung si produse cu migala.

Folosindu-se de multa, foarte multa informatie, contextualizare si o doza decenta de patetism, “Romania, te iubesc” este o incursiune improbabila in Romania profunda cu mijloace jurnalistice oneste.  Asta lipseste cel mai mult din jurnalismul romanesc:  privirea onesta in jur, evitarea demagogiei comode si a excesului de empatie nedocumentata. Da, stim, pensiile sunt mici, oamenii mor de cancer, statul e ineficient si corupt. Nu e nimic nou aici.  Insa pentru a produce valoare adaugata, e nevoie de diagnostice puse dupa contactul cu pacientul nu de teorii facile extrase din locuri comune si stiri de agentie. Si daca admitem ca  jurnalismul este un mix de sentiment si statistica, atunci cel care sa gaseasca dozajul corect pentru a construi o poveste nu numai  emotionanta dar si utila a castigat.  “Romania, te iubesc” a reusit exact lucrul asta.

PS Am scris randurile de mai sus incercand sa arat ca exista totusi  in Romania  programe tv care pot fi urmarite. La fel ca multi altii, si pe mine ma exaspereaza multe lucruri de la tv.  Cred ca de multe ori asta este rezultatul unui calcul prost facut si nu al relei-vointe. Pe de alta parte, la fel de mult ma exaspereaza lamentarile cu privire la calitatea indoielnica a publicului.  Publicul consuma ce i se ofera iar daca “Romania, te iubesc” supravietuieste intr-o televiziune celebra pentru stirile de la ora cinci, atunci lucrurile nu-s chiar atat de grave.