The Independent, “the viewspaper” sub Lebedev. Mic tablou de familie cu ziarele englezeşti

Marţi, 20 aprilie, se va lansa noua formula The Independent. Noul şef, Kelner, a dat deja cîteva indicii şi a ameninţat că va fi un redesign complet revoluţionar. Conceptul de “viewspaper” va fi întărit se pare. Şi mai multă opinie, părere, analiză.

Contextul: înainte de alegerile din Anglia, kgbistul Lebedev cumpără unul dintre cele mai tari ziare quality. Preţul: o liră sterlină. The Independent nu se mai descurca în ultimul timp, produce datorii de aproximativ 10 milioane de lire sterline pe an. Vinde cu vreo 10000 in medie mai putin decit anul trecut – cam 180 000 de exemplare.

Dar dincolo de speculatii intemeiate despre cum va juca Independent de alegeri cu Lebedev in spate, as vrea să reamintim puţin ce a însemnat the Independent şi mai ales mă bucur că strategia aleasă este tocmai aceea de “Views paper”. Şi eu cred că opinia bine argumentată, dublată de documentare şi de o bună alegere a panelului de “opiniomani” poate fi extrem de valoroasă. De cealaltă parte, mi-e greu să cred că un ziar englezesc cu aşa tradiţie va putea fi sucit aşa de uşor de un patron oricare ar fi el.

Netul aduce o inflaţie de opinie, dar şi o penurie de opinie bună, de interpretări cu adevărat argumentate. Îi urez succes ziarului. Face de departe cel mai interesant pariu cu trecerea declarată de la “news” la”views”. Independent a fost încă de la început ziarul cu prima pagina ca o interpretare asumată. Un singur  subiect mare, restul trimiteri foarte mici. Ce va însemna viewspaperul? Aşteptăm şi revenim.

Ziare englezeşti

Julian Barnes are un articol memorabil despre ziarele englezeşti, articol din 1990. E vechi, dar plin de învăţăminte utile. despre Times-ul lui Murdoch scrie:

Ca nici un alt ziar, The Times, desigur, a căpătat porecle şi a trezit mereu mari aşteptări: de la Turnătorul din epoca victoriană la Ziarul de referinţă, Avizierul guvernului, Ziarul celor sus-puşi etc. Există, desigur, şi o opinie contrarie: The Times este ziarul care a încercat să promoveze o politică împăciuitoristă faţă de Hitler în a doua jumătate a anilor 30, iar un deceniu mai tîrziu făcea reverenţe în faţa lui Stalin.

Despre cartelul Guardian (stînga), The times (centru dreapta), The Daily Telegraph (dreapta). Şi ce a însemnat apariţia The Independent:

În 1986, acest cartel letargic a fost spart prin apariţia ziarului The Independent, un  cotidian  cu chip proaspăt, care nu era la îndemîna niciunui magnat, nealiniat, adresîndu-se unui public educat, produs cu tehnologie de ultimă oră.

The iNdependent a revoluţionat formatul ziarului, recurgînd cu mult mai mult curaj la fotografii (idee preluată de Guardian; a apelat la reputaţi corespondenţi străini într-o perioadă în care informaţiile tindeau să devină tot mai anglocentrice şi, înainte rivalilor săi, a relatat pe prima pagina evenimentele care aveau să ducă la schimbări epocale în europa Răsăriteană.

Simon Jenkins, redactor-şef al The Times (ofertat acum 20 de ani de The Independent, dar care a preferat banii mai mulţi ai lui Murdoch) declara în 90 că The Independent “ne-a invadat cu tancurile pajiştea”. Liniştea mediatică a anilor 80 fusese tulburată definitiv. Graham Greene şi-a mutat scrisorile din Times în The Independent – iar tirajul s-a apropiat rapid de cel al “tradiţionalelor”.

Ăsta era Independent atunci. Intrarea sub Lebedev e mai nocivă pentru imaginea de ziar în afara jocurilor de orice fel decît pentru orice altă publicaţie englezească, dacă ştii istoria presei din insulă. Repet însă, provocarea Independent rămîne şi aşa cea mai interesantă din ultimul timp.