Trec repede-n revista piesele

Suie Paparude Soundcheck

Parazitii Arde

Electroputere Dupa 20 de ani ft Artanu asculta aici

Fanfarlo Fire Escape

Leddra Chapman Summer Song

Mystery Jets Dreaming of Another World

Paul Weller Aim High

Cam asta a iesit pentru saptamana asta:
A Silent Film You Will Leave A Mark. Un disc vechi, piesa este de un an, insa a fost relansata.

Persona Dependency. Sambata isi lanseaza albumul in bucuresti. Cu un concert.

Morcheeba Even Though. Skye s-a intors. Totusi intregul album este destul de lesinat si stors de vlaga

Kate Nash Kiss That Grrrl

The Temper Trap Love Lost. Un album extreme de egal, cu piese senzationale, refrene cutremuratoare, productie impecabila.

Shukar Collective Oh Girl. Gasca nebuna. Realmente combinatia asta suna nebuneste. Intr-o prima faza pare o chestie contra naturii.

Amanda Jenssen a explodat in 2007 cand a participat la varianta scandinava a pop idol. A iesit pe 2, dar se vede treaba ca a fost cu noroc.

Si pentru albumul trei de la Arcade Fire, asteptarea a fost mare. Fierberea a fost oprita saptamana trecuta. Usoara dezamagire dupa ascultarea primelor 2 piese, pop-ul baroc la care ne asteptam, lipseste.

Darwin Deez este o traznaie de grup indie, pop, folk, ma rog, undeva pe acolo. Noul single, Up In The Clouds

Foals a mers in Suedia special pentru inregistrarea noului disc, Total Life Forever. Miami este al treilea single.

Gorillaz, membrii reali si virtuali au venit in primavara asta cu albumul 3, Plastic Beach. On melancholy hill.

Graffiti 6 canta pop, in ansamblu. Insa influentele se pot vedea liber, soul si putin funk. Annie You Save Me

The Chagrins, o surpriza totala. Primul proiect autohton care canta indie pop. Din pacate, pana la ora actuala este doar un proiect de studio.

The Cinematics, indie rock extrem de clar. Ii vedem la Liveland

Cortez Through The Stars. Dream pop, plananta, usor asemanatoare cu o Directia 5 din vremuri mai bune.

Florence And The Machine Cosmic Love. Un prim album teribil de bun care inca mai are resurse pentru piese single.

Korallreven The Truest Faith. Solar balearica

Please Do Not Fight Up Up Up

Stornoway Zorbing. Nu va lasati inselati de inceput. O dezvoltare frumoasa dupa primul minut.

The Courteeners Take Over The World. O trupa prea putin exploatata.

The Ghost City Lights

Travka E Cineva In Orasul Acesta. Concertul de revenire ne-a pus serios pe ganduri… In sensul bun.

Pendulum Watercolour.

Weezer I’m Your Daddy

Byron I Don’t Want To Entertain You

Fyfe Dangerfield She’s Always A Woman. Fyfe a intregistrat cover-ul dupa Billy Joel pentru o reclama tv, a magazinelor John Spencer. Reclama a avut un succes fantastic pe youtube, aproape un milion de vizite, asa ca era normal ca piesa sa apara si pe single. Mai mult, pana si versiunea originala a lui Joel s-a reinstalat in topuri.

Karen Elson The Ghost Who Walk.

Muse Neutron Star Collision. Un Muse croit special pentru o coloana sonora. Destul de fortat.

Phoenix Lasso. In cea mai pura linie brit, cu toate ca-s francezi.

Scissor Sisters Fire With Fire.

Sub Focus ft Coco Splash

The Knocks Blackout

Unkle Fallow Me Down

UNKLE – FOLLOW ME DOWN from Velizar in the mix on Vimeo.

B.U.G. Mafia (Piesa de revolta) radio Guerrilla edit

Biffy Clyro Bubbles.

Codeine Velvet Club Vanity Kills. Trupa de deschidere a concertului Noisettes din 29 mai.

Delphic Counterpoint. Este primul extras pe single din albumul Acolyte. Acum asistam practic la un re release. Acelasi tratament il va avea si This Momentary

Fenech-Soler Stop And Stare. Electro wonder kids group, dupa Guardian. Vin in Romania la Liveland

Hurts Better than Love. Filmat in Romania

Vampire Weekend Holiday

Balkan Beat Box War Again. Un soi de familiarism cu care ne-am obisnuit de ceva vreme. Simpatica.

Grimus Insanity. In asteptarea noului album, care va aparea in vara asta.

Pearl Jam Amongst The Wave. Poate cea mai reusita piesa de pe Backspacer.

Robyn Dancing On My Own. Reteta nordica functioneza perfect, melancolie suprapusa peste o productie impecabila. “Infectioasa”

The Drums Forever And Ever, Amen. O reinterpretare extrem de iscusita a surf rock-ului din anii ‘60 si ducerea lui intr-o zona de pop total.

Tracey Thorn Why Does The Wind. Inclasabila, atemporala.

Villagers Becoming A Jackal. “Melancolic si fierbinte si curat”

Chew Lips Karen. Pop dansant, trio britanic. Influente autodeclarate, LCD Soundsystem, Prince si clasic pop.

Editors Last Day. Culegem ce a semanat Record Store Day. Piesa inregistrata in plin turneu, chitara apare din nou, desigur intr-o mare de sintetizatoare.

Faithless Not Going Home. Clasic, refren putin cam cautat, devine “infectioasa” (Bogdan Serban copyright) dupa cateva ascultari.

Paramore The Only Exception. Destul de emo, insa cursiva, in ritm de vals.

Gossip Pop Goes The World. Beth Ditto, the chubby diva, irezistila…

The Amsterdams Laika. Pentru radio au facut un edit (slava domnului), piesa imbina corect elemente de reggae cu indie. Extrem de reusita.

Rolling Stones Plundered My Soul. Tot pentru Record Store Day. Varinata originala, din 72, suna mult mai rock si culmea, in tendintele actuale. Productia actualei duce mai mult catre pop. Aici, sunetul original:

Blur Fool’s Day. Vad ca Record Store Day incepe sa dea roade. In fiecare a treia sambata din aprilie, industria muzicala celebreaza cateva mii de magazine independente, la ideea lui Chris Brown.  Tipul era angajatul unui astfel de magazinas de acest gen din SUA. Ceea ce este curios si interesant in acelasi timp, e faptul ca desi sunt multi artisti care au “cotizat” cu piese pentru RSD, Blur a starnit o isterie generala. Piesa a fost pusa pe site-ul oficial Blur, la download, pentru ca aparuse la o calitate slaba pe o gramada de bloguri muzicale. Este prima reuniune Albarn/Coxon/James/Rowntree dupa 7 ani.

Goldfrapp Alive. Alison devine din ce in ce mai roz. Pop clasic, dansant…

James Crazy. Parcurs de 24 de ani, cu o pauza de 7, intre 2001 si 2008. Senzationali in concerte.

Les Elephants Bizarres Hello! (Says The Devil). Piesa nu-i noua. Fanii o stiu de vreo 2 ani. Am avut ocazia sa ascultam si prima varianta, mult mai bruta, rugoasa, mai garage. Pentru FM au propus o varianta noua, produsa de Bogdan Popoiag, extrem de radio friendly.

Mumford & Sons Roll Away Your Stone. “Turbo Folk” din Uk, un singur album pana acum. Colosala activitatea de concert afisata pe pagina de myspace.

Paul Weller No Tears To Cry. Un sunet clasic de ani ‘60, furia The Jam si chiar Style Council. Weller are in luna mai, nu mai putin de 5 concerte consecutice la Royal Albert Hall.

Two Door Cinema Club Something Good Can Work. Un trio ajutat de multa electronica, dar si de multa imaginatie. Sound proaspat, curat, extrem de radio friendly.

Vama Cantec de gasit. Refrenul este bine gasit, Chirila reuseste sa ajunga la o mare categorie de public.

vama cantec de gasit

We Are Scientists Rules Don’t Stop. Indie rock cu putin alternativ ii care si-a bagat coada si punk-ul.

Doves Andalucia. Respecta moda de a pune si piese noi pe compilatiile de tip best of. The Places Between: The Best Of Doves pargurge, asa cum e si normal, toata cariera trupei, incepand cu anul 2000.

Gaetan Roussel Help Myself. Roussel a fost liderul grupului Louise Attaque. 3 discuri toate platinate in Franta. In 2010 vine cu primul album solo, Ginger.

Gogol Bordello Pala Tute. Revista Rolling Stone ii numeste… trupa favorita a Madonnei. Usor nedrept. Pala Tute este primul single de pe noul album Transcontinental Hustle.

Gorillaz Superfast Jellyfish. O piesa salvata de refren si de vocea lui Gruff Rhys.

Hot Chip I Feel Better. Multe sintetizatoare si drum machines, pentru un stil greu de incadrat, pop, dance, electronica. Clipul mi se pare senzational.

Kate Nash Do Wah Doo. Din pacate nu la nivelul lui Foundations. Insa placuta, cu refren si extrem de radio friendly.

Massive Attack Girl I love You. “Horatiu” este in mare forma. Cred ca nici nu are sens fara el, in concert. Concert, pe care-l asteptam cu sufletul la gura pe 27 iunie.

Plan B She Said. Direct pe 3 la britanici, combinatia de muzica este din nou, una greu de definit.

The MOOod Back In The Shop. Un bun exemplu despre evolutia muzicii indie de la noi. Sunt “dans l’air du temp”.

“Dupa show-ul indelung aplaudat si apreciat din 2008, maestrii muzicii electronice ambientale, MASSIVE ATTACK, revin la Bucuresti pe data de 27 iunie pentru un nou concert incendiar. Evenimentul va avea loc la Zone Arena din cartierul Floreasca, Blvd. Barbu Vacarescu, cea mai noua si moderna locatie de concerte din tara. 

Recunoscuti ca pionerii initiatori ai stilului trip-hop si ca una dintre cele mai inovatoare si mai influente trupe ale generatiei lor, MASSIVE ATTACK au lansat in cei 20 de ani de cariera 5 albume de studio, 2 EP-uri, 16 single-uri, o compilatie si 2 coloane sonore, vandute in mai mult de 10 milioane de exemplare in toata lumea. 

De-a lungul timpului trupa a avut colaborari cu nume de marca ale industriei muzicale printre care Madonna, David Bowie, Tracey Thorn, Elizabeth Fraser (Cocteau Twins), Sinead O’Connor, Damon Albarn (Blur), Horace Andy, Tricky, Shara Nelson, Neneh Cherry sau Martina Topley-Bird. 

Duo-ul compus din Robert “3D” Del Naja si Grant “Daddy G” Marshall  (membri fondatori ai grupului), va prezenta in premiera la Bucuresti noul lor album, ‘Heligoland’, aparut pe piata in luna februarie, dupa o pauza de aproape 7 ani de la precedentul album de studio, ‘100^th Window’. Muzica pe care o creaza MASSIVE ATTACK poate fi cel mai bine descrisa ca, lunga noapte a muzicii soul, o unire a muzicii funk cu dub, cu o pregnanta tenta a atitudinii ce a creat punkul la mijlocul anilor ’70. Au adunat toate sunetele cool, le-au reprocesat si mestesugit creand un nou sound, fara a fi virtuozi ai vreunui instrument, lucrand doar cu imensa banca de sunete pe care si-au construit-o singuri de-a lungul timpului. 

Combinatia dintre muzica lor hipnotica, show-ul exploziv si vizualurile cinematice ce incorporeaza mesaje cu referiri la persecutii politice si drepturi civile reuseste sa impresioneze intotdeauna un public dornic de experiente noi si puternice. 

Biletele pentru concertul MASSIVE ATTACK sunt disponibile online la Eventim.ro, in retelele Germanos, librariile Carturesti si Humanitas, magazinele Vodafone, Sala Palatului la urmatoarele categorii de pret in functie de pozitia in arena: Gazon A – 130 lei, Gazon B – 80 lei, Tribuna (pe scaune) – 160 lei, pana la data de 29 aprilie.

Dupa aceasta data preturile vor fi urmatoarele: Gazon A – 145 lei, Gazon B – 95 lei, Tribuna (pe scaune) – 175 lei.  ”

Si o mostra de concert cu aceeasi piesa.

Darwin Deez Radar Detector

Das Racist You Oughta Know

Fyfe Dangerfield Faster Than The Setting Sun

The Black Keys Tighten Up

The National Bloodbuzz Ohio

The Raveonettes Heart Of Stone

Persona Head On The Door

Ellie Goulding este o tinerica din Marea Britanie. A avut ceva noroc chiar de la debut, a semnat din prima cu Polydor. Are deja 2 premii, BBC Sound Of 2010 si Brit Awards Critic’s Choice. Varianta Guns And Horses ajunsa pe disc este destul de diferita fata de versiunea demo. Producatorul discului a dus-o intr-o zona mult mai dance, in opinia lui, mult mai potrivita ca deschidere de album.

Ellie Goulding Guns And horses

Jamie T Emily’s Heart single numarul 4 de pe Kings and Queens. Versiunea asta de single este reinregistrata si a fost difuzata in premiera in ianuarie la emisiunea lui Zane Lowe.

LCD Soundsystem este una dintre cele mai asteptate reveniri ale lui 2010. Prima piesa pentru promovarea lui, Drunk Girls. Refrenul seama izbitor de mult cu Parklife de la Blur. Cu toate astea piesa are carlig.

O.Children cea mai dark aparitie de saptamana asta. Se autodescriu ca trupa de post punl, psychedelic si pop.

Paul Van Haver aka Stromae combina hip-hop-ul cu electronica. Combinatia din Alors On Dance se pare ca este una castigatoare.

Primul single de la The Mono Jacks, Maria. O inregistare de concert.

Trec acum la noul album Brendan Perry, Ark, facut intr-o puternica atmosfera de DCD. Lipseste doar vocea Lisei (Gerrard). Tonul este extrem de calm si cald, productia este aerisita, totul este cursiv.

Prestatia lui Perry este absolut magnifica in concert. Iata doua mostre, pe youtube gasiti mai mult (concertul de la Braga este tras complet).

Iata si set list-ul din seara asta:

01. The Arcane
02. Love on the Vine
03. The Carnival Is Over
04. The Golden Rule
05. A Passage in Time
06. Dream Letter (Tribute to Tim Buckley”, 2000)
07. This Boy
08. You Never Loved This City (PIANO MAGIC: “Ovations”, 2009)
09. Wintersun
10. Medusa
11. Eros
12. Utopia
—
13. Voyage of Bran
14. Spirit
—
15. Severance

Merita fiecare secunda…

Bastila, englezi, cu inluente diverse, tot de pe acolo din insula. The Verve, The Stone Roses.

Caribou ne-a chinuit destul de tare. Piesa ne-a placut mult, insa pentru radio, o varianta de 5 minute este mortala. Cu toate astea… ne-a prins tare.

Keane ( ”the piano rock band”) revine in mai cu un ep. Piesa este extrem de muzicala, pastreaza aerul cu care trupa ne-a obisnuit, insa directia este alta. Cred ca este un compromis pe care l-am facut. Astept reactii. Am lasat intentionat comentariul de la Radio 1. Poate va inspira.

Kisses este un duo american. Bermuda este o reinterpretare a stilului disco ‘70 marca Cerrone.

The Temper Trap, tot o descoperire Guerrilla (in Romania)… single numarul trei Science Of Fear. Ca si pentru Empire Of The Sun (tot australieni) drumul pana-n Europa este ceva mai lung.

Scouting For Girls, This Ain’t A Love Song, un pop slagaros, care chiar are pretentie de hit.

Si tot de maine in rotatie OK Go cu This Too Shall Pass si Owl City cu The Technicolor Phases (Almost Alice OST).

Audio Bullys, One Man, primul extras pe single din albumul Higher Than The Eiffel. Albumul se lanseaza la sfarsitul acestei luni, pe 29.

Band Of  Skulls practica un soi de amestec, un amalgam de alternative cu blues si garage. Piesa I Know What I Am se relanseaza pe 20 martie.

Fot I Hose de la Casiokids pare genul de piesa bricolata-n baie. Norvegienii par a avea un stil infantil, folosesc clape vechi, iar influentele sunt dintrev cele mai bizare. Afro beat, pop, tehno. Fot I Hose este mica glumita muzicala.

Azi nu… Grasu XXL feat Guess Who… un soi de varianta hip hop (ca idee) la Nu Am Chef Azi

Tunng Hustle, o combinatie draguta si vesela de folk cu electronica

Au mai intrat in difuzare Lake Heartbeat cu Pipedram si New Young Pony Club cu Chaos.

Gotan Project continua sa fascineze. Chiar daca ce a urmat dupa La Revancha Del Tango, este putin copy/paste. Oricum combinatia tango electro a fost geniala. La Gloria este piesa cu care isi fac cunoscut noul album. Umbla zvonurile ca se pregateste o noua debarcare la Bucuresti.

Classic Fantastic aduce cu un nume de manelist.Trecand peste prejudecata, descoperim o piesa proaspata. Un clasic Fun Lovin’ Criminals.

We Have Band vechi cunostiinte. Revin in Bucuresti pe 15 aprilie. Lucratura draguta la clip si exclusivitate pentru Guerrilla la noua piesa.

Shout Out Louds vin in difuzare dupa ceva stationare in board-ul muzical. Indie pur, din Suedia. Energie pozitiva, sunet bun si identitate muzicala.

Dupa 2 albume gotice (cel de al doilea la limita), Editors au revenit anul trecu cu un album fara chitari.

Pentru diferenta de noutati va fac o invitatie pe radio Guerrilla.

“Recoil “Seleted” Events 2010 – A Strage Hour With Alan Wilder & Paul Kendall” va developa un evenimet unde muzica electro va fi samplată cu voci gospel, iar atmosfera cinematografică suprapusă peste ambiental. Alan Wilder este unul dintre oamenii care l-au influenţat profund pe Moby. Colaborarile acestuia cu Wilder l-au marcat, iar urmele se vad cel mai bine pe Play.

Biletele pentru “Recoil Selected Events 2010″ sunt in vânzare de azi, online la MyTicket.ro, TicketPoint.ro şi în reţeau Diverta, magazinele Muzica, Off The Record, The Kitchen şi la clubul Front/The Ark, la preţul de 75 de lei.

Evenimentul din 2 aprilie este produs de One Event.

Gorillaz – Stylo Feat Bobby Womac and Mos Def

Iata aici si lista intreaga a pieselor, plus colaborarile:

1. Orchestral Intro
2. Welcome To The World Of The Plastic Beach (feat. Snoop Dogg and Hypnotic Brass Ensemble)
3. White Flag (feat. Kano & Bashy)
4. Rhinestone Eyes
5. Stylo (feat. Bobby Womack and Mos Def)
6. Superfast Jellyfish (feat. Gruff Rhys and De La Soul)
7. Empire Ants (feat. Little Dragon)
8. Glitter Freeze (feat. Mark E Smith)
9. Some Kind Of Nature  (feat. Lou Reed)
10. On Melancholy Hill
11. Broken
12. Sweepstakes (feat. Mos Def & Hypnotic Brass Ensemble)
13. Plastic Beach (feat. Mick Jones & Paul Simonon)
14. To Binge (feat. Little Dragon)
15. Cloud Of Unknowing (feat. Bobby Womack)
16. Pirate Jet

The United Nations Of Sound – Are You Ready

Distanta luminică între Bitter Sweet Symphony şi Are You Ready. Piesa este produsă de No I.D., tip care este foarte apreciat pe linia de r’n'b şi hip hop, lucrând cu Jay-Z, Nas, Usher, Kanye West sau Janet Jackson.

Albumul 5, in aproximativ 20 de ani de activitate. Primele 4 grupate, 2 câte 2. Reprezentând câte o etapă. Colecţia aparută in 2006, anunţa incă de pe atunci, inchiderea unei perioade. Privit de la distanţă, Heligoland apare ca o culegere. Participarile sunt numeroase şi notabile. Tunde Abedimpe (TV On The Radio) deschide discul cu o piesă lentă, mortală, care dupa prima jumatate are un soi de zbucium care o scoate din amorţeală. Martina Topley Bird (Babel), vioaie, dar destul de plata piesa. Splitting The Atom loveşte cu tripleta Horace Andy, 3D, Daddy G (senzational şi din păcate puţin folosit). Vechiul colaborator “Horatiu” ofera din nou un falseto de zile mari. Acelaşi lucru se intamplă şi pe Girl I Love You. Guy Harvey (Elbow) pune voce pe mult prea sintetica Bulletproof Love, rebotezată Flat Of The Blade. Hope Sandoval (Mazzy Star) este extrem de senzuala pe Paradise Circus. Senzational clipul cenzurat. Colaborarile se termină cu versatilul Damon Albarn , pe o piesa mai mult acustica, Saturday Come Slow. Nu pot trece cu vederea cele doua piese cu vocea lui 3D, Rush Minute si Alas Air, reci, insă impecabile. Gusturile lui Del Naja pentru toată era post punk, new wave se simt din plin. Inertia Creeps imi vine imediat in minte.

Preferatele mele:

massive attack pray for rain

Massive Attack – Girl I Love You

Massive Attack – Atlas Air
Desigur ca lista de colaboratori este impresionanta. Si mai impresionanta este lista celor ramasi “pe afara”:Liz Fraser, Stephanie Dosen, Dot Allison, Mike Patton, Beth Orton, Terry Callier.

Atractia Massive Attack ramane.

Vic Chesnutt era la ora aceea în comă. Intr-un spital din Georgia. Nu a supravieţuit. Vic nu era la prima tentativă. Mai încercase. Insă tristeţea în care naviga se instalase de ceva vreme. La vârsta de 18 ani suferise un accident de maşină, care l-a condamnat să umble într-un scaun cu rotile.

Primul disc apare in ‘90, este descoperit ceva mai târziu de liderul R.E.M., Michael Stipe, care-i şi produce câteva albume. Saltul lui Chesnutt s-a produs în ‘96 cu albumul de coveruri Sweet Relief II: Gravity Of The Situation. O gramada de artişti indie şi alternativi au preluat atunci cântecele lui Vic. Scopul acestui album a fost străngerea de fonduri pentru ajutorarea artiştilor cu nevoi.

2009 aduce 2 albume ale lui Chesnutt: At The Cut si Skitter On Take-Off. Cufundate în tristeţe şi într-un negru absolut. Aici puteti descarca 6 piese ale lui Vic.

Lorelei imi pare ca butoi sub presiune. care se acumuleaza pe parcursul a 3 trei minute jumate. vocea lui liz este tocmai supapa, ce face ca explozia sa nu aiba loc.

Ebtg No Difference mi se pare la polul opus. Tracy are o usurinta, o lejeritate, un fel de arunca cuvintele. contrasteaza perfect cu Liz.

Ebtg – No Difference

Rhesus Sad Disco nu-i deloc disco, dar este sad. O tristete melancolica, de toamna tarzie. Poate pentru ca atunci cand am descoperit piesa, era toamna, era soare si mirosea puternic a zapada.

Rhesus – Sad Disco

Stereophonics dakota imi da tot timpul o energie fabuloasa. Este scrisa intr-o camera de hotel din Paris in timpul unui turneu. Cand Jones ajunge la you made me feel like the one ma simt de parca am degetele bagate-n priza. Un fior ingrozitor ma strabate.

The Cardigans You’re The Storm am cules-o dintr-o perioada ciudata. Cu schimbari profesionale majore. Era chiar furtuna.

…but life is both a major and a minor key spune totul in… 10 cuvinte.

Richard Hawley The Ocean are o perversitate nebanuita in ea. te ia prin surprindere. vocea are o caldura incredibila si construieste un intreg vartej care te prinde relaxat.

Time goes by
People come and go
But we remain
The way we used to be
Well, I saw you
Walk away from love
I need you so
In every way you are
You don’t have to change
In every way you are… tristete recurenta. Asta-mi sugereaza piesa. Vocea calda si extrem de melancolica imprima aceasta tristete.

ANNELI DRECKER – You Don’t Have To Change

The Delays Nearer Than Heaven, o piesa in care gasesc de toate. Are refren, este calda, vocea este catifelata. Mix-ul perfect intre euforie si tristete.

Eskobar Someone New senzualitate impinsa la extrem. Nordicii astia se pricep de minune la asta.

Enjoy life…

Post preluat de pe http://md.fourhooks.com

Dreams este o minune pop de 4 minute, situată la graniţa aia extrem de fragilă, şi de ce nu, extrem de vagă, între underground şi mainstream. Intr-o ţară cu muzică normală, era mainstream. Aşa rămane într-o zonă gri, nedefinită, greu frecventabilă de radiouri.

Până una alta, Dreams ramâne un soi de dorinţa şi poate o promisiune.

I blame Coco este proiectul unei puştoaice. Eliot Pauline Sumner are vreo 19 ani şi este cântăreaţă, actriţă şi model. In momentul de faţă, îşi “trage” discul, undeva prin Suedia. Combinaţia practicată este interesantă. Puţin reggae, dance, punk şi mult pop.

I Blame Coco – Never Be

Piesa single de debut se numeţte Caesar şi este o colaborare cu solista suedeza Robyn. Pe pagina ei de myspace gasiţi şi un remix facut de Miike Snow.

Este un pariu pe care-l fac pe 2010, că fetiţa asta o să fie mare fiţă.

Apropos… este fata lui Sting.

Despre Hurts se ştiu destul de puţine. Pe pagina lor de myspace cam multă zgârcenie. Este totuşi lipită o etichetă: disco lento doloroso. Destul de greu de descifrat, aceste trei cuvinte dintr-un singur clip. Dacă mergem pe pagina pe lastfm, avem mai multe şanse. De departe se desprinde Wonderful Life…

La prima vedere poate trece neobservat, dar remixul făcut de Arthur Baker este senzaţional. Baker este un tip care în anii ‘80 a lucrat şi prelucrat pentru mulţi artisti. Bruce Sprigsteen, Bob Dylan dar mai ales New Order. Confusion a fost un hit major de dans în America şi datorită lui Baker.

Remixul pentru Hurts te duce direct în anii ‘80 şi este făcut în spiritul New Order.

Şi varianta Confusion de la New Order

În seara asta clăparul va pune un set de vreo 90 de minute, eclectic, adică indie, elctro, disco, pop.

PS în august Foals a început înregistrarea noului album. Au ales să meargă-n Suedia la Svenska Gramofon. O serie de piese de pe noul album sunt testate deja în concerte.

Discul asta mi-a schimbat percepţia despre heavy metal. L-am luat dintr-o păcăleală, de la un “traficant” de discuri din faţa magazinului Muzica. Omul vroia să scape de el, îl spălase şi îl dăduse cu cremă de ghete, să lucească. Nu am regretat.Versurile vorbesc despre lucru diverse, de la războaie simple sau nucleare (War Pigs, Electric Funeral) la stigmatul pe care-l pune o boală mentală (Paranoid) până la mesaje care critică consumul de heroină ( Hand Of Doom).

Piese de titlu este uţor atipică pentru Black Sabbath, extrem de rapidă, scurtă şi simplistă. Asta este şi motivul pentru care, casa de discuri a ales-o în detrimentul War Pigs, pentru promovarea albumului, considerand-o cu un potenţial mult mai mare.

Paranoid este unul dintre albumele care au definit, poate cel mai bine, sound-ul heavy metal.

black sabbath paranoid

Sfinx – Albumul Albastru

Puriştii îl consideră a fi cel mai slab album Sfinx. Eu spun doar, că el este neobisnuit pentru acea perioada în Romania. New wave-ul nu era un lucru comun în prima jumătate a decadei 80.

8 piese, dintre care cel putin 3 mari hit-uri. Sound curajos şi destul de mult schimbat faţă de o perioadă Aldea mult mai progresivă. Piese concrete cu refren cantabil şi versuri extrem de inspirate, au deschis un drum, din păcate continuat doar de Chifiriuc cu Roata. In spatele acestor mici detalii tehnice se ascund câteva linii muzicale infinit de interesante, suprapuse peste versuri cu verb şi metaforă. Patru anotimpuri cu tine şi Carul mare sunt actuale si-n clipa de faţă.

Albumul Albastru este un disc la care tinerii alternativi şi indie ar trebui să se întoarcă din când în când.

Patru anotimpuri cu tine – Sfinx (1984)

sfinx – carul mare

Se stiu destul de putine despre muzica. Cu toate astea pe youtube se gaseste cate ceva. Filmul este o continuare a celui din ’82, tot cu Jeff Bridges in rolul principal. Multele efecte speciale, foarte speciale, se lipesc perfect cu spatialitatea muzicii celor de la Daft Punk.

Delphic – Acolyte

Comentariile despre ei se leaga si de New Order. Ambele trupe vin din Manchester iar Delphic este socotita un soi de New Order modernist. Emotie si fragilitate amestecate cu mostre cinetice. Clipul piesei This Momentary a primit 3 nominalizari la UK Music Video Awards.

Two Door Cinema Club – Two Door Cinema Club

Infuzii de chitara, ritmuri electro. Evident se merge in directia electro/pop. Vocea este melodica, foarte bine infiltrata printre gadgeturile electronice. Two Door Cinema Club este un grup care va exploda cu siguranta in 2010.

Midlake – The Courage Of Others

Dupa comparatiile cu Fleetwood Mac si dupa senzationalul prim album The Trials Of Van Occupanther, Midlake propune o noua abordare. De data asta din sertarase este scos la iveala folk-ul de inspiratie britanica. Un unghi schimbat fata de primul album, atmosfera este ceva mai trista, noir pe alocuri. Compozitia ramane insa punctul forte al acestui album.

Rachid Taha – Bonjour

Acest “oriental dezorientat”, acest “salbatic tandru”, revine cu cel mai sentimental album al sau. Taha a fost printre cei care au initiat socul cultural din Franta anilor ’80, preluand de la Charles Trenet piesa Douce France. Noul album, Bonjour, vorbeste despre sentimentele lui Taha, despre iesirea dintr-un tunel, cu influente din cele mai diverse, Johnny Cash sau Marvin Gaye.

A doua seară, fără surprize. Singur pe scenă, Jose a reusit să umple sala cu sunete. Voce putin smirgheluită, chitară clară, dantelării sonore. Public mai extaziat ca la Jay-Jay.Două tipe în faţa mea îşi dădeau ochii peste cap, recitau versuri, erau într-o stare… aşa, mai specială. Publicul a bisat de 2 ori, nu era în program să dea 2 bisuri, dar insistenţa oamenilor l-a făcut să iasă şi să mai cânte. O atmosferă minunată.

In 2000 trupa avea să câştige un premiu, Descoperiri Electronice RFI şi cu ocazia asta să dea 2 concerte, unul la Paris şi altul la Lisabona. Albumul lansat în 2000, Trebuie Să Dansăm, împlineşte peste putin timp 10 ani. Eu cred că N.S.K. ar merita o relansare a acestuia. o editie aniversara. L-am ascultat zilele trecute şi îmi place la fel de tare. Insă e groaznic de trist, faptul că e genul de act artistic ratat. Discul are un potenţial imens (vorbesc la prezent), cel putin 4 piese de difuzat la radio, Dumnezeu e cu noi, Trebuie sa dansam, We don’t like dub şi desigur magnifica Totul vine de la sine (feat. Mara).

Un momento por favor este o înregistrare din 2000, din unul dintre concertele la care mă refeream. Pur şi simplu minunată.

NSK – Un Momento Por Favor

P.S. pe 19 decembrie la The Ark, Aievea îşi lansează noul album. Se lasă cu cântare.

Fuck Buttons este un duo britanic, stilul imi este destul de neclar, multă electronica ăn orice caz.

Yeasayer combină indie cu psychedelic iar asemănarea cu MGMT nu-i doar o vorbă.

Delphic cântă tot o combinaţie de indie cu electro. Piesa This Momentary a fost nominalizată la 3 categorii ale UK Music Video Awards.

Casiokids este alta combinatie ciudatica. “The Norwegian band Casiokids is not just an electronic act, but also include a shadow puppet group. The instrumentation includes cassette-recorder, cello, melodica, guitar, congas and of course lots of electronic quarks,quirks & whatæs.”

Si termin cu o trăznaie. Flairs.

Daca doriti sa vedeti noul clip Massive Attack click aici. Imagini socante

In materie de setlist, o sa avem parte de peste 20 de piese. Iată ce a cântat pe 23 sptembrie în Montreal:   

Alone Again
Milan Madrid Chicago Paris
Far Away
Wonder Wonders
She Doesn’t Live Here Anymore
Only For You
Escape
It Hurts Me So
Humiliation
Believe In Us
Lightning Strikes
Liar
Kate
Rush
On the Radio
Tomorrow
So Tell the Girls that I am Backk in Town
Rocks In Pockets / Prequiem
I’m Older Now

My Mother’s Grave
Broken Nose
She’s Mine But I’m Not Hers                  

Jose Gonzalez… sau cum poate o reclamă să facă un artist. Fără reclama de la Sony Bravia, Jose rămânea probabil un artist obscur. Asta nu scade nu nimic valoarea lui. Insă el a avut parte de o “oră astrală”. Decizia gigantului Sony de a pune pe o reclamă piesa Heartbeats. Care culmea… nici măcar nu-i a lui Jose. Iată un caz, printre multe altele, în care un artist este descoperit în urma unei reclame. Diferenţele dintre The Knife şi Jose sunt multe. Prima ar fi că una este puternic instrumentată iar cealaltă este acustică. Apoi vocile. Cea a lui Karin, uşor ţipată, puţin isterică. Cea a lui Jose calmă. Aici îl vedem cu o altă preluare, după Joy Division. Love Will Tear Us Apart.

Cei doi cânta în week-end-ul viitor la The Ark. Vineri Jay-Jay şi costa 60 de lei, sâmbătă Jose şi costa 65 de lei. Biletele sunt în vânzare online pe MyTicket.ro, Eventim.ro, TicketPoint.ro, în reţelele Diverta şi Germanos, librariile Carturesti, magazinul Off The Record şi clubul Control.

Evenimentul este produs de One Event.

PS: la câtă căldură degajă muzica celor doi, putem spune ca şi ei contribuie la încălzirea globală

Săptamână trecută surfând pe tv, am dat de un promo, la o nouă emisiune… ceva de genul “Muzica e viaţa mea”. Un reality show, cu Dan Bursuc în prim plan. Daca spui Dan Bursic, spui manea. Termenul este atât de bine lipit pe fruntea lui, încât orice încercare de a demostra contrariul, aşa cum cică se doreşte şi emisiunea asta, este lipsită de sens.

“Difuzat in fiecare miercuri, show-ul aduce in prim-plan doua proiecte muzicale ori­gi­na­le, al caror maestru de ceremonii este Dan Bursuc: „Adrian Minune For­ever Symphony Orchestra” si „Tradi­tionalii”. Cele doua proiecte se vor bucura de par­ti­ciparea unor renumiti artisti nationali si internationali: o celebra soprana din Rusia – Natalia Kreslina, Gheorghe Turda, Elena Merisoreanu, CRBL sau Paula Seling, care vor interpreta diferite me­lo­dii alaturi de: Sorin Copilul de Aur,  Adrian Minune sau Adi de la Valcea.”

Asta e prezentarea făcută într-un ziar al trustului lui Voiculescu. Aseară am stat puţin şi l-am văzut pe Bursuc în acţiune. Cum şi-a agăţat ochelarii de soare de gaica unui nasture de la sacou, cum vorbea dintr-un “mercedex” cu Adi Minune, cumătrul său, cum ne explica doct (ce mai… am avut senzaţia că-i vad pe  regretaţii Iosif Sava şi Leonard Berstein la un loc).

Nu-i de mirare ca o astfel de emisiune îşi găseşte loc la Antena 1. E postul,la care în cursul anilor am avut parte de cele mai retarde emisiuni. De la cea cu Mama Natură, până la asta cu blondele. Alăturarea unor nume ca Paula Seling sau Gheorghe Turda, implicarea unei soprane, existenţa clasicului într-un astfel de proiect, sporesc nedumerirea.

Tot aud că televiziunea înseamna show, spectacol. Aşa şi este. Intr-un moment în care extrem de mulţi oameni au tăiat de pe lista ieşitul în oraş, cu tot ce implică el, film, mall, restaurant, concert, televiziunea îi preia. Şi nu cred că oamenii aştia se uita la Mezzo sau NG. Deloc. Ei se uită la cei care vorbesc pe limba lor. Cu suflet.

Incercaţi un mic exercitiu de imaginaţie. Un radio de manele în Bucureşti. Dar nu unul pirat. Unul asumat. Veţi spune că sunt canele tv care difuzează numai manele. Corect. Dar pentru a le vedea trebuie să stai pe loc. Ori lumea se mişca. Maşină, metrou, tramvai. Un radio poate fi recepţionat peste tot. Un astfel de monstru se suprapune pe un nivel editorial extrem de scăzut al radiourilor din Bucuresti. Animatori neinspiraţi, seci, care vorbesc să-şi audă vocea, care transmit… nimic. Mergem mai departe cu imaginaţia. Manele fm (să-i spunem aşa) ar produce sau nu mutaţii la nivelul radiourilor CHR (Zu, Kiss, 21 poate si Pro FM) din Bucuresti? Greu de anticipat, dar perfect plauzibil.

Cum s-a ajuns aici? Prin neimplicare. Prin tăcere. Prin lipsa unor actiuni la nivel de scoală generală. Atunci cred că trebuie să le spui copiilor că există alternativă. Şi că ei trebuie să aleagă. Câţi dintre noi îşi mai amintesc de pick-ul din scoala generală? Era un pick-up banal cu doză de safir, care mai mult zgâria discurile. Dar de profa de muzica? E drept ca am înghitit cu greu Beethoven la vremea aia. Dar am ştiut ca există.

Zic şi eu cu naduf : le doresc “insuccesuri” cu emisiunea lor cu tot.

Clare and The Reasons este la al doilea album, Arrow. O muzică la limită, pop planant sau elegie de cameră. Compoziţii meticuloase, dantelării sonore. Aici cu un cover după un clasic Genesis, That’s All.

Benjamin Biolay a fost etichetat drept noul Gainsbourg. La aproape 8 ani de la lipirea acestei etichete, vedem că nu-i aşa. Nici pe departe. Cu toate astea, Biolay are o undă de Serge. Pe care o exploatează până la limită.

Kings Of Convenience sunt de o simplitate exasperantă. Voci în prim plan, chitări reci cu sunete calde.

Florence And The Machine este la piesa single numarul 5. You Got The Love este un cover dupa Candi Staton. Varianta de concert mi se pare mult mai percutantă, este un soi de killerversion. Mi-a fost greu să aleg între versiunea de Ibiza şi cea de Glastonbury.

Am lăsat la urmă The Temper Trap. In momentul de faţă este trupa mea preferată, albumul te prinde de la prima notă, are cel putin 4 piese de single de cea mai buna calitate. Sweet Disposition este deja în rotatie prin UK iar Fader se va lansa în prima zi de luni a noului an.

Trupa franceză Air vine la Bucuresti. Pe 11 februarie. Umbla zvonul de anul trecut de prin vara, însă de data asta se întamplă cu adevarat la Polivalentă.

Despre Air se poate vorbi mult. Că-s pionieri, că au influente de la Jarre până la Gainsbourg, asta ca să nu-i amintesc decât pe francezi, că-s paradoxali. Primele simptome (Premiers Symptomes) au aparut în ‘97 şi reprezinta o colectie de piese din perioada timpurie.

Explozia se produce cu Moon Safari, considerat deja un clasic. Debut sublim, consemnat şi de critică şi de public. Sexy Boy arată paradoxul acestei trupe. Un ritm coroziv, dur, brutal peste care este asamblată o voce diafană.

Albumele urmatoare arată aceeasi apetenta pentru sunete alambicate, frezate, polisate şi voci deschise şi calde.

Noul disc, Love 2 este considerat de critică ca fiind cel mai aproape de Moon Safari. Simplu, direct, la obiect, o producţie mai mult pop decat electonică, graniţa este extrem de fină.

Biletele pentru concert costă 95 de lei, sunt deja în vânzare online pe MyTicket.ro, Eventim.ro, TicketPoint.ro, in reţelele Diverta şi Germanos, librariile Carturesti, magazinul Off The Record şi clubul Control.

Concertul Air din 11 februarie este produs de One Event.

Intâi de toate The Temper Trap. Tot albumul lor este deosebit, însă Sweet Disposition este pur şi simplu delicioasă. Totul se brodeste minunat, se înlănţuie, se dezlănţuie, curge. Dacă aţi văzut şi 500 Days Of Summer e şi mai bine.

John Me (sau cum spune prezentatorul ion em i) şi Love Is My Drug. Este o piesa pop perfectă. Un refren extrem de cantabil, producţie beton. Incepe atipic, adică cu refrenul, se capteaza atenţia iar când Amanda Jenssen işi face apariţia, magia este deja acolo.

Massive Attack este o una dintre cele mai influente trupe din ultimele 2 decade. Aşteptarea noului album este imensă. Foarte multe nume implicate în rock sunt anunţate ca făcând featuring pe album. Sunet greu, foarte greu, uşor depresiv. Am ales o variantă de concert în care apare şi Damon Albarn.

Royksopp este un duo norvegian. Muzică versatilă, de la downtempo la dance şi synthpop. Albumul Junior are multe voci feminine, toate nordice, adică Robyn, Likke Li, Anneli Drecker sau Karin Andersson. Vision One (voce Anneli Drecker) foloseşte antiteza între vocea caldă şi plăcută, lipicioasă şi o intrumentaţie usor corozivă.

Coldplay a lansat (doar pe site-ul trupei) Left Right Left Right Left. O culegere de cântece din concert. S-a putut lua gratis de pe site. A fost un cadou pentru fani. Impecabil. Aşa se poate caracteriza. Iar Viva La Vida este pur şi simplu… seducătoare.

Şi unul mai nou:

Hope Sandoval este vocea tragică de pe Fade Into You (Mazzy Star). Dupa ruperea Mazzy, Hope a avut diverse colaborări cu Air, Death In Vegas şi este anuntaţă pe noul album Massive Attack, Weather Underground, din 2010. In 2001, Sandoval formează The Warm Inventions, cu care are două albume, unul dintre ele, Through The Devil Softly, aparând în toamna asta.

Bad Lieutenant este un soi de New Order mai light. Trupa a fost pusă pe picioare de Bernard Sumner (chitarist la New Order) în 2007, iar anul asta a apărut albumul de debut, Never Cry Another Tear. Sink Or Swim are alura unui New Order mai puţin inspirat.

Bebel Gilberto a explodat în 2000 cu multi platinatul Tanto Tempo. In august 2009 a lansat albumul All In One. Sun Is Shining este o preluare dupa Bob Marley, o varianta bilingvă, cu o linie muzicala uşor sincopată.

bebel gilberto – sun is shining

Ian Brown este unul dintre cei mai influneţi muzicieni din ultimele două decade. Noul album se numeste My Way, are deja un single în difuzare la radiouri, Stellify, iar Just Like You se va lansa pe 30 noiembrie. Brown este alegerea mea din postarea asta.

Pink Martini cântă luna asta in Bucuresti. A facut-o şi anul trecut când a reuşit să umple la refuz Sala Palatului. Trupa este din SUA, are 4 albume, ultimul Splendor In The Grass apărut acum ceva zile. Piesa de titlu are un pasaj inspirat (inspirat bine de tot) din Concertul nr 1 pentru pian şi orchestra de Ceaikovski. Pink Martini cântă pe 22 noiembrie, de la 8 seara, la Teatrul de Operetă Ion Dacian.

pink martini – splendor in the grass

Este o preluare dupa un clasic algerian, Mohamed Mazouni. Altă preluare. De data asta după The Clash:

Live, cu participarea lui Mick Jones.

Barra, Barra a fost inclusă pe coloana de la Black Hawk Down:

Iar la final ceva dansant, Voila, Voila:

Tot pe usb vor apărea şi coperţile în editiile UK , fotografii rare şi cateva documenare. Ediţia se limiteaza la 30000 de exemplare.

Discul contine cel mai mare succes de până atunci al trupei Pride (In The Name Of Love) dar şi Bad, un cântec despre dependenţa de herionă. O altă versiune (de concert) deschide Wide Awake In America. Piesa din concert “sună” mai bine ca cea de pe disc. Asta este şi cauza pentru care este preferată de cei mai mulţi animatori de radio.

Pe 27 octombrie, la 25 de ani de la lansare, U2 serveşte ediţia aniversară. Complet remasterizată. Cd-ul bonus conţine şi două piese înregistrate în acea perioadă, dar neincluse pe disc.

În afară de asta, documentarul va relansa polemici. Asupra stării de sănătate. În film vedem un artist (chiar dacă era în lumea lui, între două mişcări de dans aruncând un “dumnezeu să vă binecuvanteze”) în plină forţă. Mişcările de dans, deloc alterate de trecerea timpului, se asociau exact cu muzica. Iar Jackson cânta pe bune. Sunt convins câ-n film s-a folosit extrem de mult montajul. Însă rezultatul este impresionant. Totul are logică, fiecare mişcare este studiată pentru un efect maxim. Fiecare respiraţie numărată. Fiecare mişcare de mână este privita de coechipieri pentru că ea declanseaza. Lumină, dans, muzică.

După un astfel de film, frustrarea pluteşte. Şi nu neaparat, cea a fanilor declaraţi. Sunt frustrat pentru că nu am vazut dus până la capăt un spectacol care îmbina atât de bine fantezia cu realul. Că lucrurile au fost “lăsate” neterminate. Lista poate continua.

Şi da. Recunosc. Îmi place Michael Jackson!