Ministerul de Externe aduce, de regula, in Romania beneficii de imagine serioase, cu efort minim din partea ocupantului. Avem, sper ca nu ma insel, doar un singur exemplu de ministru de externe care infirma regula pe care am rezumat-o mai sus: Adrian Cioroianu (acum, coordonator, intre altele, al unui foarte interesant proiect despre istorie contemporana a Estului Europei).
Ministrul de Finante e, intr-un fel, opusul Externelor in privinta acumularilor de materie de imagine si de credibilitate pentru ocupantii acestui portofoliu. [ citeste mai departe ]


