… Mircea Vulcanescu, inedit : Despre raul veacului si « vracii pamantului »

felicitari pentru articol! am avut si avem multi oameni de valoare, dar nu stim sa ii cinstim. mircea vulcanescu ,alaturi de ceilalti sfinti ai inchisorilor, este exemplu viu de intelectual marturisitor al credintei in Hristos, cu curaj si sacrificiu pana la moarte.ar mai fi de adaugat Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Ioan Ianolide, etc.
avem nevoie si de hrana sufleteasca, caci criza prin care trecem nu e financiara, ci MORALA!
Doamne-ajuta!

1 curiozitatea NU PARE patima.
2 nici discutiile care nu se mai termina (cu ateii/ cei ce nu zic ca noi) NU PAR daunatoare.
3 vrei tu sa-l convingi pe ateu ca e gresit ce zice, sa-l lovesti definitiv, sa-l umilesti tu pe el mai tare decat te-ar putea el umili pe tine, sa vada toti, sa faci puncte.
4 problema e ca mintea usor se curata, usor se murdareste, cu argumente contraargumente imagini contraimagini. ideile in general sunt overrated.
5 deci: de ce sa cobori adevarul de credinta la nivel de argument si de blabla? nu pare greseala, nu? expunerea repetata a adevarului de credinta la modul asta, sfidator, certaret, marturisirea oarba, datul peste nas, nu fac nimanui nici un bine.
6 ii zici o data, intelege, bine, nu intelege, il lasi in pace. greu…
7 repet: discutiile CARE NU SE MAI TERMINA (cu ateii/ cei ce nu zic ca noi) NU PAR daunatoare.

Legat de mister, de restul de necunoaştere presupus de acesta, aş aminti de C.G. Jung. În psihologia sa, el punea accent pe trăirea conştientă a misterului, trăire care însemna, printre altele, şi înţelegere a misterului. Nu există înţelegere perfectă a misterului, ci una pe măsura epocii: a trăi şi înţelege misterul, sacrul atât de mult cât se poate într-o epocă anume. Într-o logică dialectică, de tip Jung sau Hegel, poate fi acceptată contradicţia naşterii din fecioară. Numai că Jung milita pentru o trăire în prezent a misterului, adică pentru o aducere la zi a dogmei, o traducere a ei în termeni moderni. Asta înseamnă inclusiv discutarea raportului dintre modernitate şi tradiţie, de ex. a modului cum apare modernitatea din tradiţie, a felului cum tradiţia se schimbă în sine pentru a naşte ceva nou. După Jung, misterul e piatră de poticnire pentru că el, misterul, se schimbă, aşa cum Dumnezeu, sursa misterului, se schimbă, iar păstrătorii dogmei se concentrează pe Dumnezeu cel vechi, pe forma veche a misterului, adică îşi strică şansele de a percepe şi înţelege Dumnezeul cel nou, forma nouă a misterului. Din păcate, Vulcănescu e un tradiţionalist, un păstrător al dogmei, e opac la chipul nou al misterului. Poate de aceea a şi avut el înclinaţii către mişcarea legionară: n-a înţeles misterul modernităţii şi a încercat să dea înapoi timpul, să trăiască în trecutul unei tradiţii neaduse la zi.

Am cunoscut in anii 90 pe ultima asecerista: Doamna Eugenia Deleanu – sotzia lui Paul Costin-Deleanu si, evident, prietena foarte buna cu cele doua fiice ale lui Mircea Vulcanescu – “parizianca” si “bucuresteanca”. Uluitoare generatzie. Doamna Jenica nu a reusit in timpul vietzii sa-i retipareasca scrierile filosofico-teologice (toate de dinainte de 1938) ale sotzului sau, dar au facut-o executorii sai testamentari intr-un tiraj foarte redus care a trecut neobservat. Din carte realizezi cat de incredibil era nivelul intelectual la care se discuta in anii 30.
Cruda realitate necesitatea azi a alegerii specializare – Credintza adevarata. Orgoliul inteligentzei noastre “ratzionale” ne tzine departe de Dumnezeu, dar din pacate nu ne putem impotrivi eficient ispitirii la care suntem supusi ci ne complacem din pur orgoliu intelectual in ea.
Cat despre ideea lui Jung a “Dumnezeului schimbator” mentzionata de @Toma este o de o prostie crasa. “Iata Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor”. E acelasi de doua mii de ani incoace, nu se va “schimba” pana la istovirea timpului. Doar “cel Rau” ne induce in “minte” ideea “schimbarii” spre o mai eficienta ispitire.

@ all – Multumesc din suflet! De mult nu mi-a mai fost dat sa vad comentarii atat de preapline de bunsimt! (in fine, trecem peste expresia “prostie crasa”, caci nu este om care sa nu fi gresit).
@ moromote – multzam, dar nu e meritul meu, e al celor de la RazboiIntruCuvant.
@ tx2 – bine-ai venit inapoi acasa! Acasa, la tine, mai intai de toate. Asa te stiam pe vremuri: critic, in limitele decentei. De aici incolo, putem discuta. Si chiar mi-as dori-o.
@ Toma – Pentru un site de genul asta e deja prea mult. Ti-am scris, cat de cat amanuntit, pe Contributors, la penultima poastare. Sincer, nu am timp, desi, la fel de sincer, ar merita. Si mie Jung imi pare muuuult mai bun decat Freud.
@ lucid – mai ca as folosi aceleasi vorbea ca la tx2: sunteti, inclin sa cred, oameni destepti amandoi. Amandurora “va pasa”. Dar cand vine vorba despre “politica”, va lasati tarati de val. Si sfarsiti, ca toate valurile, undeva, intr-o mocirla.
Cu simpatie.

nea fumu – mersi. acuma depinde ce vrei…

superanalizele, intoarcerea lucrurilor pe toate partile,discutiile interminabile in contraargumente, se pot dovedi o mare pacaleala, te aprind aiurea, te complici= pierzi simplitatea,ai murit si n-ai stiut . si asa o viata intreaga .

( “prin îndeletnicirea cu subţirimile şi cu meşteşugul foarte complicat al ideilor nu poţi cunoaşte altceva afară de idei”, Sf Isaac Sirul. o fi bine, o fi rau? )

@ tx2 – nea tx2 – cu placere, eu nici macar nu vreau mare lucru. Ma multumesc cu putin – un schimb de replici precum cele de mai sus. Hai, ca – dupa cum se vede – nu e cu totul totului imposibil. Nici la tine, nici la “lucid”.
Revenind la fondul discutiei, am de ales intre doua variante: cea lunga sau cea scurta. Cum pe aici sunt ore tarzii din noapte, o aleg pe cea scurta: “Crestinismul nu e un drum cu stalpi pe care scrie, cum bine spune Sergiu, ”la stanga”, ”la dreapta”. El se impaca cu libertatea launtrica.”
Nadajduiesc ca ne-am inteles.

“cel Rau” ne induce in “minte”

Face si el tot voia Domnului , tot raul spre bine.

Nu aş vrea să vă deranjez, numai că simt nevoia să spun ceva despre “prostia crasă” a lui Jung. “Dumnezeu e strict acelaşi cu sine de 2000 de ani” e o afirmaţie care nu poate avea legătură cu un Dumnezeu viu. Un Dumnezeu viu nu se poate supune constrângerilor unor texte, fie ele şi sacre, fie ele Biblia sau testele dogmatice. Dumnezeu e mai mult de atât. O experienţă vie a lui Dumnezeu nu poate respecta cu stricteţe nişte tipare. Dumnezeu nu e literă şi atât, nu e tipar şi atât. Ca să putem vorbi despre Dumnezeu mai cu rost, ar trebui să folosim expresii paradoxale de genul: Dumnezeu e identic cu sine şi diferit de sine, e totodată neschimbător şi schimbător, e fiinţă şi devenire etc.

Mai mult, dacă el e static, nu puteţi înţelege legătura sa cu istoria, cu modernitatea în particular. Asta înseamnă să-l trimiteţi în bezna sacră, în transcendenţă, istoria fiind lăsată pe seama omului şi, eventual, a Diavolului. Iarăşi i-ar fi puse limite arbitrare lui Dumnezeu.

E adevarat, nivelul de pe contributors este mult sub cel de aici. Revelatia este Mihnea Vasilache, care sustine niste absurditati preluate din filmele lui Sergiu Nicolaescu, unde si-a desavarsit cultura si a avut revelatia istoriei interbelice. Citez integral:

“Atfel de gandiri mistice, in contextul unui personaj care din pacate a cazut in aceeasi capcana a nationalismului legionar ortiodox propovaduit (cu stralucire ce-i drept) de Nae Ionescu, sunt in cel mai bun caz desuete. Singurele contributii cu adevara valoroase a lui Mircea Vulcanescu sunt in etnologie.”

De ce este stupid acest domn? In primul rand Vulcanescu nu a aderat niciodata la Miscarea Legionara (si bine spunea cineva pe acolo ca ar trebui discutata la lumina aceasta miscare, tocmai ca sa se rezolve odata cu toate aceste informatii “precise”). O minima lectura din Vulcanescu ar fi rezolvat problema, precum – de ex- citirea celui mai complex portret care a fost facut vreodata acestui dascal de geniu: Nae Ionescu. Toate accentele critice ale lui Vulcanescu in ceea ce-l priveste pe maestrul generatiei sale stau pe subiectul Miscarea legionara si o anume discrepanta intre gandul si fapta crestina a lui Nae.
Sa spui ca Vulcanescu a fost doar un etnolog, cand tu insuti esti economist (avem economistii pe care-i meritam!), sa nu fi citit apararea lui Vulcanescu din procesul intentat de comunisti ca Director in Ministerul de Finante. Sa nu stii ca toate tratatele economice cu Germania au fost concepute de M.V., spre disperarea nemtilor care vedeau, dupa ce semnau, conditiile teribile pe care marele nostru economist le impunea? Sa nu stii ca a introdus in tratate ca platirea petrolului si granelor Romaniei sa se faca nu in marci, ci in aur: “Faptul ca au fost trimise 13 vagoane de aur in tara este in mare parte meritul tatei, dar cu siguranta ca nu numai al lui. Mai avea tata o calitate – sa nu isi atribuie numai siesi niste lucruri pe care, de fapt, le facea el.” (Mariuca Vulcanescu- dar datele se pot gasi in cartea ce contine apararea in proces, publicata si la Humanitas). Ignaritatea “personalitatilor” care polueaza spatiul public ma face melancolic. Teolog, filosof si un excelent sociolog, iata cam care sunt fatetele acestui “legionar” (ce usor se pun etichete de catre “elitele” inculte ale tarii, de parca suntem in zorii stalinismului). Mircea Vulcanescu si-a dat viata pentru un tanar in inchisoare, iar aceasta il introduce intr-o zona in care Mihnea Vasilache se simte evident inconfortabil (de aici cred ca vine si stampila de “legionar”)- aceea a martiriului crestin. Deci avem mai mult decat un simplu carturar patriot, iar noi il stigmatizam indolent, nu mai simpatizam cu prostiile “desuete” care inseamna patriotism, cultura, civilizatie si, mai ales, jertfa…

@Toma: Dumnezeu nu poate “evolua” pentru ca el este PERFECTZIUNEA, evident eterna. Noi, pe drumul spre intalnirea finala cu El, il vedem din unghiuri “istorice” diferite. Problema este daca il vedem mai clar sau mai in ceatza – “clasicele” orodoxia si catolicismul, Luther&Calvin, sectele neo-protestante si ce o sa mai fie, ne apropiem sau ne departam de El? Sau miscarea e oarecum “sinusoidala”? In mod sigur “ratziunea” nu e “unghiul” cel mai potrivit pentru “vederea” Lui.

Nu mai insist cu argumente din Jung, probabil c-o să-l trimiteţi la plimbare din nou. V-aş întreba însă: aţi citit “Evanghelia după Iisus Christos” de Saramago? Dar “Ultima ispită” de Kazantzakis? Sau poate aţi văzut filmul lui Scorsese. Pentru mine acestea sunt mărturii moderne ale experienţei lui Dumnezeu, experienţă sufletească autentică. Dacă pentru dvs. nu sunt decât texte literare, n-o să vă explic eu raportul dintre literatură, dogmă, filozofie şi psihologie. De ce? Pentru că oricum o să consideraţi că discuţia n-are de a face cu un Dumnezeu perfect. Dacă asemenea autori nu vă spun nimic, eu mă voi opri.

Relevanţa discuţiei în contextul acestui articol despre Mircea Vulcănescu: Un păstrător strict al dogmei, ca Vulcănescu, nu poate înţelege cum şi de ce a apărut modernitatea, decât eventual ca rătăcire a oamenilor, ca ruptură a lor de Dumnezeu. Asta înseamnă dare afară a problemelor din Dumnezeu şi aruncarea lor către om, cel din urmă fiind transformat într-un ţap ispăşitor. Refulare a problemelor din Dumnezeu şi proiectare a lor în om. E o mişcare în care, de dragul purităţii lui Dumnezeu, i se pune în cârcă omului tot ce e neconvenabil. Despre cum să nu faci aşa ceva ne învaţă nu doar Jung, ci şi scriitori precum Saramago sau Kazantzakis.

Toma – imi place ca insisti se vede ca esti un om care gandeste, a citit, isi pune intrebari. am citit romanul lui Saramago si am vazut filmul lui Scorsese de care zici. chestiunile pe care le ridica ei, prin mijloacele artei lor, sunt de natura sa tulbure o minte tanara, dar nu si sa o opreasca din cautari.

ceea ce cauti tu acum, mi se pare, e o definire corecta a relatiei intre om si Dumnezeu, a omului si a lui Dumnezeu, inainte de a cauta in continuare.

dincolo de romane si fime, ai putea totusi sa citesti si biografiile unor oameni care au facut tot ce a tinut de ei, TOATA viata lor, ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu. rugaciunea nu va deveni anacronica niciodata.

vezi biografia lui Iosif isihastul de la Athos , care a trait in secolul trecut.o viata simpla,umila, lucida,dar forta, incapatanarea unui maratonist. biografia lui e scrisa pe bune, si e si tradusa in romaneste.

vezi si Patericul egiptean, vezi cum traiau si se rugau primii calugari crestini.

vezi cum se rugau ai nostri si prin ce au trecut in inchisorile comuniste.

ce e trait e mult mai impactant decat ce e doar imaginat.

@tx2

Cred ca mai aproape de asteptarile lui Toma ar fi “Jurnalul fericirii” al lui N. Steinhardt. Cel putin asa sper. Este o carte care a schimbat multe destine.

Toma(2)-INAINTE DE TOATE sa ai un SCOP CLAR in minte(vezi unde vrei sa ajungi), sa-ti amintesti tot timpul de el, altfel o sa abandonezi cautarea dupa doua trei cinci lecturi/discutii/incercari. scopul le face pe toate sa fie mai usor de suportat, fara el ajungi sa te prajesti ca intr-o tigaie

de ce e atat de important sa ai un scop ultim? pentru ca scopul pe care ti-l fixezi si il urmaresti orienteaza in timp toate schimbarile mintii tale. (fara un scop clar, te bate vantul in ce directie vrea el ). legea vietii e schimbarea. mintea trece din cunostinta in cunostinta toata viata.

deci daca ai un scop, sa nu te descurajezi. gresesti–rectifici sau repari, dar mergi inainte. sa faci lucrurile cu cap. ia exemplu de la oamenii cei mai puternici din sport, afaceri, de la animale chiar( dar fara sa te opresti la exemple. iei ce iti e de folos si mergi ma departe ai inceput cu Saramago,Jung, poti continua cu Steinhardt, Iosif isihastul, Arsenie Papacioc. dar ai exemple de oameni tari si in sport, vezi Nadal, sau in afaceri, vezi pe google exemple de level 5 CEO, printre animale- honey badger( vezi pe youtube ).

deci ia exemplu de la cei care duc cursa pana la capat.victoria e a celor care nu se lasa, care nu abandoneaza, indiferent de necazurile/ greutatile prin care trec.

in momentul in care ai un scop clar in minte, sa fii sigur ca ai intotdeauna ceva de invatat despre tine din necazuri /greutati, tot raul e spre bine.

Sincer sa fiu, mie mi se pare un text confuz (confuziile intre religie si credinta, or fi voite?) cu citate din mistici si din Biblie, pe alocuri hilare (Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, că-ti stau înainte ca niste pesti fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip si fecioară ai rămas si ai putut naste. Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne, cu credintă cântăm.)

Deci, D-l Fumurescu, dumneata vezi vreo diferenta intre credinta si religiozitate?

Sunt placut surprins sa vad un asemenea articol pe acest blog. Bravo Domnule Fumurescu – nu ma asteptam – mai ales dupa poza aia de smecheras cu pipa in coltul gurii

Cand aveti timp puteti citi si Valeriu Gafencu” Sfantul Inchisorilor sau Ioan Ianolide “Intoarcerea la Hristos”

Mai exista sperante Doamne ajuta! TLC