RSS Feed

… Mircea Vulcanescu, inedit : Despre raul veacului si « vracii pamantului »

vezi toate articolele de
03 Jun 2011 la 17:23 17 comentarii 874 vizualizari.

… am primit de la Razboi Intru Cuvant (www.razboiintrucuvant.ro) un text inedit, cules din arhiva pastrata de doamna Mariuca Vulcanescu.  Din cate am inteles, vor urma si altele. Tot inedite. Nu mai are rost sa explic de ce cred ca popularizarea unor astfel de epistole (asa se scriau scrisorile, despre asta isi scriau unii altora !)   e mai mult decat benefica. Pentru cine n-ar intelege de ce astfel de explicatii nu-si au rostul, nici un fel de explicatii nu si-ar afla rostul. Ei sunt deja convinsi de propriul adevar. Ei sunt, in formularea lui Vulcanescu, vracii pamantului.

O ultima recomandare : Cititi textul pana la sfarsit, credinciosi si necredinciosi deopotriva. Merita si pentru unii, si pentru ceilalti.

(Extras dintr-o scrisoare a lui Mircea Vulcanescu pentru Jeni Axente, text inedit din Arhiva fam. Vulcanescu)

Din Paris, in zilele dintai ale lui Maiu 1926

“… Incep prin a-ti raspunde: ai dreptate. Dreptate in ceea ce priveste lipsa de timp. Dar iarasi nu o spun ca o scuza ci numai pentru a constata ca viata de azi e asa facuta incat suntem robi (in sensul adevarat al vorbei) specialitatilor noastre. Fac eu insumi (de cand sunt la Paris) experienta. Imi dau seama si cat e de ucigatoare robia asta pentru suflet. E curios, crestinismul de la inceput a fost pentru mine o chemare adresata sufletului intreg contra specializarii. Vezi cele ce am scris odata in aspiratia catre crestinism si intelesul ei actual, concis, despre viata integrala. (De atunci am evoluat mult, mult de tot!).

Ce e mai ciudat in robia asta, e ca avem de-a face cu o robie benevola, chiar dorita pe care, de obicei, o numim vocatie. Intelepciunea trece in toate astea pe langa suflet. Devenim enciclopedii ambulante. Iar intelepciunea nu incape in Enciclopedie… Ce pacat!

Zici ca aceasta lipsa de timp de care-mi scrii nu e aceia de care ti-am vorbit eu. Ba… e tocmai cea de care am vorbit. si vorbesc din experienta. Probabil ca am intrebuintat termeni straini de dta. La intrebarea trei sute nu stiu cat din chestionarul anexat programului de organizare a vietii universitare intocmit de seminarul de sociologie (…), in 1923, sub conducerea Prof. Gusti, care suna: de ce lipsuri te-ai intalnit mai des? Eu am raspuns: lipsa de timp. Iar la intrebarea ce propuneri ai avea de facut pentru a remedia aceasta am scris cu ironie: ziua de 26 de ore. (…)

In ceea ce priveste spontaneitatea, cu rezervele facute in ultima mea scrisoare sunt de parerea dtale. Crestinismul nu e un drum cu stalpi pe care scrie, cum bine spune Sergiu, ”la stanga”, ”la dreapta”. El se impaca cu libertatea launtrica. Dar aici e diferenta pe care o face Sf. Pavel intre Lege si har. Sf. Augustin zicea: Iubeste pe Dumnezeu si… fa ce vrei. Dar accentul trebuie pus pe prima propozitie. Fa ce vrei, da. Dar cand ai ajuns sa iubesti pe Dumnezeu nu mai poti sa vrei unele lucruri. Ceea ce se realizeaza aici e impacarea perfecta a faptelor omului cu gandul lui, trairea in deplina armonie sufleteasca fara violentarea sufletului propriu. Dar asta nu sta in puterea omului fara harul lui Dumnezeu si Ajutorul Lui.

Asa pusa problema, libertatea este spontaneitate, dar nu in acelasi sens cu acel al spontaneitatii obicinuite ”fa ce vrei” (lipsind astfel prima parte). Primejdia acestei spontaneitati confundata cu cea de-a doua este: Qui veut faire l’ange fait la bete (Pascal). [Cine vrea sa faca pe ingerul ajunge sa fie o bestie - n.n.]

Partea cea mai interesanta a scrisorii dtale este aceia unde imi arati contradictia intre necesitatea unei explicari rationale pentru lamurirea spiritului si necesitatea unei credinte mistice pentru linistea lui, una contrazicand pe cealalta. Imi spui ca e cazul tuturor celor de la stiinte. E cazul tuturor celor atinsi de “raul veacului” sau mai bine zis de “raul sufletului” evului modern. Suntem toti prinsi in aceasta dilema. (Toti cei care gandesc si refuza sa se mutileze).

Aceasta formeaza pentru mine unul din nenumaratele “paradoxuri” ale crestinismului, care pentru unii sunt contradictii, dar care imi par a fi tainele lui pe care nu le-au inteles “vracii pamantului“. Citeste de pilda Acatistul Buneivestiri. Ce ma uimeste pe mine acolo, cetind Icosul 2 sau mai bine Icosul 9, de pilda, e ca zice:

Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, că-ti stau înainte ca niste pesti fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip si fecioară ai rămas si ai putut naste. Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne, cu credintă cântăm.

Asta este complect rasturnarea felului de a pune problema in felul in care o puneam noi de obicei la inceput si poate o punem inca! Ti-aduci aminte: existenta unei minuni, existenta a ceva imposibil de explicat era pentru noi un motiv de a lepada ca nevalabil lucrul. Icosul amintit procedeaza invers. Constiinta unui lucru ramas neexplicat se vede limpede. Dar neexplicarea, departe de a fi piatra de scandal, e un motiv de intarire a credintei: care om poate cu mintea lui, gandeste Icosarul, sa explice taina ascunsa’n dogma intruparii? Care om vede pe Dumnezeu fata catre fata?

Acolo unde mintea noastra a modernilor inclina catre scepticism, catre negare, acolo tocmai cantaretul Icosului scoate un motiv de mai tare adorare intru Bucurie. Nu ti se pare tocmai ca aici are compozitorul icosului ceva ce ne lipseste noua, cand ne apropiem de text? Cum ar fi altfel explicabila atitudinea lui?

Are, socotesc eu, faptul ca e infipt in adevarurile credintei, are evidenta acestor credinte, le traieste, le vede, iluminate mistic, admisibile si admirabile, si neputinta explicarii lor nu numai ca nu le distruge, dar nici nu le atinge in sufletul lui pentru ca niciodata un argument (care poate inlatura un alt argument) nu poate nimic impotriva unui fapt. Ceea ce rezista in aceest icos atacului pe carel da scepticismul metodic al sufletului modern este faptul viu, e faptul trait al credintei. Or aici mi se pare ca sta primejdia pentru trairea religioasa (si la mine, si la dta, si la toti cei care au, cum zici, “pasiunea de a cunoaste”). Pasiunea de a cunoaste cu unealta si cu “spiritul critic” face un dumnezeu (tinde sa faca) din cunostinta si infiltrandu-ne “curiozitate” ne rapeste si “sancta simplicitas” si “evlavia” din suflet…

In ceea ce priveste convingerile dtale despre crestinism, iti multumesc ca mi le scrii. Rezerva precisa – mai bine zis o amplificare – adaug ca o intrebare la ideea dtale ca numai Hristos reprezinta crestinismul. Si Biserica adaug. Biserica inteleasa ca adunarea mistica a tuturor celor care de la inceputul timpurilor, legati de fagaduiala de mantuire data Evei, au adormit in nadejdea venirii lui Hristos, a tuturor acelor dintre sfinti care au putut spune, ca Sf. Pavel: “nu mai sunt eu cel ce traiesc, ci Hristos traieste in mine” si toti acei pacatosi care in mijlocul nostru Il cauta cu nadejde amantuirii, cred in El si traiesc in dragostea lui Dumnezeu. Noi, ortodocsii, obisnuim sa zicem in acest sens ca Biserica e trupul mistic sau tainic al lui Hristos.

Am zis “ca o intrebare” pentru ca acest adaos am facut intr-o faza de experienta religioasa putin deosebita si poate prematura pentru toti aseceristii. De aceea poate ca si dta sa nu impartasesti credinta asta. In momentele de individualism imi ziceam adesea cu Paul Sterian (a scris el chiar o poezie despre asta) dupa ce gasiseram Taina Intruparii, dar nu inteleseseram pe cea a Bisericii (a comuniunii sfintilor): Hristos a fost om perfect pentru ca a fost Dumnezeu. Noi, oamenii, nu putem fi ca Dansul. Hristos “s-a pogorat din cer si s-a intrupat din Fecioara Maria si S-a facut om”. Noi trebuie, spre a fi perfecti, sa urcam. Si nu e tot aia. Adevarul e ca nu putem urca. De cate ori urcam noi insine… cadem.

Adevarul pe care l-am aflat pe urma este ca “Domnul este cu noi pana la sfarsitul veacului“, ca se intrupeaza necontenit in Taina Euharistiei si printr-insa Harul lui Dumnezeu (ca si prin celelalte Taine) coboara asupra noastra si implineste strigarea aceluiasi acatist de care am vorbit:

S-a facut Om ca noi, “ca sa traga la inaltime pe cei ce-I canta aliluia”.

Iti spun inca odata, toate lucrurile acestea pot parea acum simpla insiruire de cuvinte. Odata poate ca vor dobandi, ca si pentru mine azi, sens. …

Post scriptum: (…) Scrii ca ASCR-ului i-ar trebui mai multa intelectualitate. Intr-un sens, din ce stiu eu, cred ca da. Dar ceia ce ii trebuie mai ales este sensul activitatii lui, pe care nu stim daca-l mai are. Primesc scrisori de la aseceristi destul de des. Toti se vaita si nu face nimeni nimic. unii stiu ca i-au cantat Prohodul, unii s-au blazat si nu mai dau deloc pe-acolo. Imi vine greu sa dau sfaturi. As indrazni insa sa fac un apel catre cei care stiu sa se roage: rugati-va. Nu pentru voi ci pentru cei care au plecat. Mult. Mult.

Activitatea intelectuala ati putea-o face cum am sugerat-o mai demult organizand un cerc de studii literare, care sa cerceteze cateva din cartile ce apar in librarii referitor la probleme sufletesti. …Tot ce capatam de prin carti e un dar pe care l-am putea darui altora. Fiecare citeste cate ceva, fiecare gandeste ceva. Toti ar putea darui din ce au cetit, din ce au gandit dincolo de cercul restrans de prieteni intimi. Si dar din dar se face raiul. (…)”.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

17 comments
  • 1

    felicitari pentru articol! am avut si avem multi oameni de valoare, dar nu stim sa ii cinstim. mircea vulcanescu ,alaturi de ceilalti sfinti ai inchisorilor, este exemplu viu de intelectual marturisitor al credintei in Hristos, cu curaj si sacrificiu pana la moarte.ar mai fi de adaugat Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Ioan Ianolide, etc.
    avem nevoie si de hrana sufleteasca, caci criza prin care trecem nu e financiara, ci MORALA!
    Doamne-ajuta!

    moromete
    2011-06-03 18:25:40 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 2

    1 curiozitatea NU PARE patima.
    2 nici discutiile care nu se mai termina (cu ateii/ cei ce nu zic ca noi) NU PAR daunatoare.
    3 vrei tu sa-l convingi pe ateu ca e gresit ce zice, sa-l lovesti definitiv, sa-l umilesti tu pe el mai tare decat te-ar putea el umili pe tine, sa vada toti, sa faci puncte.
    4 problema e ca mintea usor se curata, usor se murdareste, cu argumente contraargumente imagini contraimagini. ideile in general sunt overrated.
    5 deci: de ce sa cobori adevarul de credinta la nivel de argument si de blabla? nu pare greseala, nu? expunerea repetata a adevarului de credinta la modul asta, sfidator, certaret, marturisirea oarba, datul peste nas, nu fac nimanui nici un bine.
    6 ii zici o data, intelege, bine, nu intelege, il lasi in pace. greu…
    7 repet: discutiile CARE NU SE MAI TERMINA (cu ateii/ cei ce nu zic ca noi) NU PAR daunatoare.

  • 3

    Legat de mister, de restul de necunoaştere presupus de acesta, aş aminti de C.G. Jung. În psihologia sa, el punea accent pe trăirea conştientă a misterului, trăire care însemna, printre altele, şi înţelegere a misterului. Nu există înţelegere perfectă a misterului, ci una pe măsura epocii: a trăi şi înţelege misterul, sacrul atât de mult cât se poate într-o epocă anume. Într-o logică dialectică, de tip Jung sau Hegel, poate fi acceptată contradicţia naşterii din fecioară. Numai că Jung milita pentru o trăire în prezent a misterului, adică pentru o aducere la zi a dogmei, o traducere a ei în termeni moderni. Asta înseamnă inclusiv discutarea raportului dintre modernitate şi tradiţie, de ex. a modului cum apare modernitatea din tradiţie, a felului cum tradiţia se schimbă în sine pentru a naşte ceva nou. După Jung, misterul e piatră de poticnire pentru că el, misterul, se schimbă, aşa cum Dumnezeu, sursa misterului, se schimbă, iar păstrătorii dogmei se concentrează pe Dumnezeu cel vechi, pe forma veche a misterului, adică îşi strică şansele de a percepe şi înţelege Dumnezeul cel nou, forma nouă a misterului. Din păcate, Vulcănescu e un tradiţionalist, un păstrător al dogmei, e opac la chipul nou al misterului. Poate de aceea a şi avut el înclinaţii către mişcarea legionară: n-a înţeles misterul modernităţii şi a încercat să dea înapoi timpul, să trăiască în trecutul unei tradiţii neaduse la zi.

  • 4

    Am cunoscut in anii 90 pe ultima asecerista: Doamna Eugenia Deleanu – sotzia lui Paul Costin-Deleanu si, evident, prietena foarte buna cu cele doua fiice ale lui Mircea Vulcanescu – “parizianca” si “bucuresteanca”. Uluitoare generatzie. Doamna Jenica nu a reusit in timpul vietzii sa-i retipareasca scrierile filosofico-teologice (toate de dinainte de 1938) ale sotzului sau, dar au facut-o executorii sai testamentari intr-un tiraj foarte redus care a trecut neobservat. Din carte realizezi cat de incredibil era nivelul intelectual la care se discuta in anii 30.
    Cruda realitate necesitatea azi a alegerii specializare – Credintza adevarata. Orgoliul inteligentzei noastre “ratzionale” ne tzine departe de Dumnezeu, dar din pacate nu ne putem impotrivi eficient ispitirii la care suntem supusi ci ne complacem din pur orgoliu intelectual in ea.
    Cat despre ideea lui Jung a “Dumnezeului schimbator” mentzionata de @Toma este o de o prostie crasa. “Iata Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor”. E acelasi de doua mii de ani incoace, nu se va “schimba” pana la istovirea timpului. Doar “cel Rau” ne induce in “minte” ideea “schimbarii” spre o mai eficienta ispitire.

  • 5

    @ all – Multumesc din suflet! De mult nu mi-a mai fost dat sa vad comentarii atat de preapline de bunsimt! (in fine, trecem peste expresia “prostie crasa”, caci nu este om care sa nu fi gresit).
    @ moromote – multzam, dar nu e meritul meu, e al celor de la RazboiIntruCuvant.
    @ tx2 – bine-ai venit inapoi acasa! :) Acasa, la tine, mai intai de toate. Asa te stiam pe vremuri: critic, in limitele decentei. De aici incolo, putem discuta. Si chiar mi-as dori-o.
    @ Toma – Pentru un site de genul asta e deja prea mult. Ti-am scris, cat de cat amanuntit, pe Contributors, la penultima poastare. Sincer, nu am timp, desi, la fel de sincer, ar merita. Si mie Jung imi pare muuuult mai bun decat Freud.
    @ lucid – mai ca as folosi aceleasi vorbea ca la tx2: sunteti, inclin sa cred, oameni destepti amandoi. Amandurora “va pasa”. Dar cand vine vorba despre “politica”, va lasati tarati de val. Si sfarsiti, ca toate valurile, undeva, intr-o mocirla.
    Cu simpatie.

  • 6

    nea fumu :) – mersi. acuma depinde ce vrei…

    superanalizele, intoarcerea lucrurilor pe toate partile,discutiile interminabile in contraargumente, se pot dovedi o mare pacaleala, te aprind aiurea, te complici= pierzi simplitatea,ai murit si n-ai stiut :) . si asa o viata intreaga .

    ( “prin îndeletnicirea cu subţirimile şi cu meşteşugul foarte complicat al ideilor nu poţi cunoaşte altceva afară de idei”, Sf Isaac Sirul. o fi bine, o fi rau? :) )

  • 7

    @ tx2 – nea tx2 :) – cu placere, eu nici macar nu vreau mare lucru. Ma multumesc cu putin :) – un schimb de replici precum cele de mai sus. Hai, ca – dupa cum se vede – nu e cu totul totului imposibil. Nici la tine, nici la “lucid”.
    Revenind la fondul discutiei, am de ales intre doua variante: cea lunga sau cea scurta. Cum pe aici sunt ore tarzii din noapte, o aleg pe cea scurta: “Crestinismul nu e un drum cu stalpi pe care scrie, cum bine spune Sergiu, ”la stanga”, ”la dreapta”. El se impaca cu libertatea launtrica.”
    Nadajduiesc ca ne-am inteles.

  • 8

    “cel Rau” ne induce in “minte”

    Face si el tot voia Domnului , tot raul spre bine.

    despre Dumnezeu a facut lucrurile iar omul le-a pus nume
    2011-06-04 10:33:56 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 9

    Nu aş vrea să vă deranjez, numai că simt nevoia să spun ceva despre “prostia crasă” a lui Jung. “Dumnezeu e strict acelaşi cu sine de 2000 de ani” e o afirmaţie care nu poate avea legătură cu un Dumnezeu viu. Un Dumnezeu viu nu se poate supune constrângerilor unor texte, fie ele şi sacre, fie ele Biblia sau testele dogmatice. Dumnezeu e mai mult de atât. O experienţă vie a lui Dumnezeu nu poate respecta cu stricteţe nişte tipare. Dumnezeu nu e literă şi atât, nu e tipar şi atât. Ca să putem vorbi despre Dumnezeu mai cu rost, ar trebui să folosim expresii paradoxale de genul: Dumnezeu e identic cu sine şi diferit de sine, e totodată neschimbător şi schimbător, e fiinţă şi devenire etc.

    Mai mult, dacă el e static, nu puteţi înţelege legătura sa cu istoria, cu modernitatea în particular. Asta înseamnă să-l trimiteţi în bezna sacră, în transcendenţă, istoria fiind lăsată pe seama omului şi, eventual, a Diavolului. Iarăşi i-ar fi puse limite arbitrare lui Dumnezeu.

  • 10

    E adevarat, nivelul de pe contributors este mult sub cel de aici. Revelatia este Mihnea Vasilache, care sustine niste absurditati preluate din filmele lui Sergiu Nicolaescu, unde si-a desavarsit cultura si a avut revelatia istoriei interbelice. Citez integral:

    “Atfel de gandiri mistice, in contextul unui personaj care din pacate a cazut in aceeasi capcana a nationalismului legionar ortiodox propovaduit (cu stralucire ce-i drept) de Nae Ionescu, sunt in cel mai bun caz desuete. Singurele contributii cu adevara valoroase a lui Mircea Vulcanescu sunt in etnologie.”

    De ce este stupid acest domn? In primul rand Vulcanescu nu a aderat niciodata la Miscarea Legionara (si bine spunea cineva pe acolo ca ar trebui discutata la lumina aceasta miscare, tocmai ca sa se rezolve odata cu toate aceste informatii “precise”). O minima lectura din Vulcanescu ar fi rezolvat problema, precum – de ex- citirea celui mai complex portret care a fost facut vreodata acestui dascal de geniu: Nae Ionescu. Toate accentele critice ale lui Vulcanescu in ceea ce-l priveste pe maestrul generatiei sale stau pe subiectul Miscarea legionara si o anume discrepanta intre gandul si fapta crestina a lui Nae.
    Sa spui ca Vulcanescu a fost doar un etnolog, cand tu insuti esti economist (avem economistii pe care-i meritam!), sa nu fi citit apararea lui Vulcanescu din procesul intentat de comunisti ca Director in Ministerul de Finante. Sa nu stii ca toate tratatele economice cu Germania au fost concepute de M.V., spre disperarea nemtilor care vedeau, dupa ce semnau, conditiile teribile pe care marele nostru economist le impunea? Sa nu stii ca a introdus in tratate ca platirea petrolului si granelor Romaniei sa se faca nu in marci, ci in aur: “Faptul ca au fost trimise 13 vagoane de aur in tara este in mare parte meritul tatei, dar cu siguranta ca nu numai al lui. Mai avea tata o calitate – sa nu isi atribuie numai siesi niste lucruri pe care, de fapt, le facea el.” (Mariuca Vulcanescu- dar datele se pot gasi in cartea ce contine apararea in proces, publicata si la Humanitas). Ignaritatea “personalitatilor” care polueaza spatiul public ma face melancolic. Teolog, filosof si un excelent sociolog, iata cam care sunt fatetele acestui “legionar” (ce usor se pun etichete de catre “elitele” inculte ale tarii, de parca suntem in zorii stalinismului). Mircea Vulcanescu si-a dat viata pentru un tanar in inchisoare, iar aceasta il introduce intr-o zona in care Mihnea Vasilache se simte evident inconfortabil (de aici cred ca vine si stampila de “legionar”)- aceea a martiriului crestin. Deci avem mai mult decat un simplu carturar patriot, iar noi il stigmatizam indolent, nu mai simpatizam cu prostiile “desuete” care inseamna patriotism, cultura, civilizatie si, mai ales, jertfa…

    Anghel
    2011-06-04 22:03:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 11

    @Toma: Dumnezeu nu poate “evolua” pentru ca el este PERFECTZIUNEA, evident eterna. Noi, pe drumul spre intalnirea finala cu El, il vedem din unghiuri “istorice” diferite. Problema este daca il vedem mai clar sau mai in ceatza – “clasicele” orodoxia si catolicismul, Luther&Calvin, sectele neo-protestante si ce o sa mai fie, ne apropiem sau ne departam de El? Sau miscarea e oarecum “sinusoidala”? In mod sigur “ratziunea” nu e “unghiul” cel mai potrivit pentru “vederea” Lui.

  • 12

    Nu mai insist cu argumente din Jung, probabil c-o să-l trimiteţi la plimbare din nou. V-aş întreba însă: aţi citit “Evanghelia după Iisus Christos” de Saramago? Dar “Ultima ispită” de Kazantzakis? Sau poate aţi văzut filmul lui Scorsese. Pentru mine acestea sunt mărturii moderne ale experienţei lui Dumnezeu, experienţă sufletească autentică. Dacă pentru dvs. nu sunt decât texte literare, n-o să vă explic eu raportul dintre literatură, dogmă, filozofie şi psihologie. De ce? Pentru că oricum o să consideraţi că discuţia n-are de a face cu un Dumnezeu perfect. Dacă asemenea autori nu vă spun nimic, eu mă voi opri.

    Relevanţa discuţiei în contextul acestui articol despre Mircea Vulcănescu: Un păstrător strict al dogmei, ca Vulcănescu, nu poate înţelege cum şi de ce a apărut modernitatea, decât eventual ca rătăcire a oamenilor, ca ruptură a lor de Dumnezeu. Asta înseamnă dare afară a problemelor din Dumnezeu şi aruncarea lor către om, cel din urmă fiind transformat într-un ţap ispăşitor. Refulare a problemelor din Dumnezeu şi proiectare a lor în om. E o mişcare în care, de dragul purităţii lui Dumnezeu, i se pune în cârcă omului tot ce e neconvenabil. Despre cum să nu faci aşa ceva ne învaţă nu doar Jung, ci şi scriitori precum Saramago sau Kazantzakis.

  • 13

    Toma – imi place ca insisti :) se vede ca esti un om care gandeste, a citit, isi pune intrebari. am citit romanul lui Saramago si am vazut filmul lui Scorsese de care zici. chestiunile pe care le ridica ei, prin mijloacele artei lor, sunt de natura sa tulbure o minte tanara, dar nu si sa o opreasca din cautari.

    ceea ce cauti tu acum, mi se pare, e o definire corecta a relatiei intre om si Dumnezeu, a omului si a lui Dumnezeu, inainte de a cauta in continuare.

    dincolo de romane si fime, ai putea totusi sa citesti si biografiile unor oameni care au facut tot ce a tinut de ei, TOATA viata lor, ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu. rugaciunea nu va deveni anacronica niciodata.

    vezi biografia lui Iosif isihastul de la Athos , care a trait in secolul trecut.o viata simpla,umila, lucida,dar forta, incapatanarea unui maratonist. biografia lui e scrisa pe bune, si e si tradusa in romaneste.

    vezi si Patericul egiptean, vezi cum traiau si se rugau primii calugari crestini.

    vezi cum se rugau ai nostri si prin ce au trecut in inchisorile comuniste.

    ce e trait e mult mai impactant decat ce e doar imaginat.

  • 14

    @tx2

    Cred ca mai aproape de asteptarile lui Toma ar fi “Jurnalul fericirii” al lui N. Steinhardt. Cel putin asa sper. Este o carte care a schimbat multe destine.

    Anghel
    2011-06-06 01:30:35 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 15

    Toma(2)-INAINTE DE TOATE sa ai un SCOP CLAR in minte(vezi unde vrei sa ajungi), sa-ti amintesti tot timpul de el, altfel o sa abandonezi cautarea dupa doua trei cinci lecturi/discutii/incercari. scopul le face pe toate sa fie mai usor de suportat, fara el ajungi sa te prajesti ca intr-o tigaie :)

    de ce e atat de important sa ai un scop ultim? pentru ca scopul pe care ti-l fixezi si il urmaresti orienteaza in timp toate schimbarile mintii tale. (fara un scop clar, te bate vantul in ce directie vrea el ). legea vietii e schimbarea. mintea trece din cunostinta in cunostinta toata viata.

    deci daca ai un scop, sa nu te descurajezi. gresesti–rectifici sau repari, dar mergi inainte. sa faci lucrurile cu cap. ia exemplu de la oamenii cei mai puternici din sport, afaceri, de la animale chiar( dar fara sa te opresti la exemple. iei ce iti e de folos si mergi ma departe :) ai inceput cu Saramago,Jung, poti continua cu Steinhardt, Iosif isihastul, Arsenie Papacioc. dar ai exemple de oameni tari si in sport, vezi Nadal, sau in afaceri, vezi pe google exemple de level 5 CEO, printre animale- honey badger( vezi pe youtube :) ).

    deci ia exemplu de la cei care duc cursa pana la capat.victoria e a celor care nu se lasa, care nu abandoneaza, indiferent de necazurile/ greutatile prin care trec.

    in momentul in care ai un scop clar in minte, sa fii sigur ca ai intotdeauna ceva de invatat despre tine din necazuri /greutati, tot raul e spre bine.

  • 16

    Sincer sa fiu, mie mi se pare un text confuz (confuziile intre religie si credinta, or fi voite?) cu citate din mistici si din Biblie, pe alocuri hilare (Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, că-ti stau înainte ca niste pesti fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip si fecioară ai rămas si ai putut naste. Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne, cu credintă cântăm.)

    Deci, D-l Fumurescu, dumneata vezi vreo diferenta intre credinta si religiozitate?

    Till Eulenspiegel
    2011-06-06 09:03:32 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 17

    Sunt placut surprins sa vad un asemenea articol pe acest blog. Bravo Domnule Fumurescu – nu ma asteptam – mai ales dupa poza aia de smecheras cu pipa in coltul gurii :-)

    Cand aveti timp puteti citi si Valeriu Gafencu” Sfantul Inchisorilor sau Ioan Ianolide “Intoarcerea la Hristos”

    Mai exista sperante :-) Doamne ajuta! TLC

    corneliu
    2011-06-06 14:40:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
VoxPublica este platforma de comentarii, bloguri si opinii sustinuta de REALITATEA.NET dar este, si va ramane, un spatiu public, deschis tuturor celor care au ceva de spus intr-un mod civilizat si inteligent: cititori, bloggeri, profesionisti in orice domeniu, jurnalisti freelanceri sau colaboratori ai oricarui grup media sau institutie independenta.
» citeste biografia

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

  • 1vedeti,doamna Vijulie,pentru astfel de articole unii va considera unul din jurnalistii foarte buni.unii,nu multi,ca multi la noi sunt prostii,dar destui,sper.tineti-o tot asa,succes.si la multi ani pentru...
  • 2@tamara's nephew/sora diesel: ..daca nu stii a te informa nu propaga informatii false!!! ALRO nu a facut niciodata parte din vreun PSAL. ALRO a fost privatizat intr-un mod "banditesc" de catre APAPS,...
  • 3@trolu ce mai faci trol mic si dragut? Comentezi politichie mioritica?Foarte bine,ca si trolii au simtiri. Zici ca te-ai dezis de Geoana si te-ai bagat cu alde Ponta si Hrebenciuc?Sa fie de capu' tau...
    tamara's nephew la Justiţia lui Băsescu
  • 4Sa fie scriitor? Sa fie Ana Pauker? Sau la mijloc sa fie banii plus un hidrant? Stelica, Stelica...! (Remarcati ce apasatoare influenta a avut Vantu asupra acestor oameni!)...
    GAVRILACHE la Justiţia lui Băsescu
  • 5@Loda igen,egyetertek!Da' ce ne facem ca-i ungur si daca ii dam primaria pe mana,parca vad ca o suie in tren si pleaca cu ea la Budapesta!...
  • 6#2,#3-nebotezatu' bai pasarica,si parintii tai au avut probleme in a-ti gasi un nume?Pai de ce mai pasarica,era beat taica popa sau taticu' tau avea orizontul redus?...
alex mazilu Andrei Plesu antonescu aur Becali blaga blog Blogviu interviu Boc Bucuresti calatorie candidatura catalin voicu cercetare cianura cluj concert crin criza CTP Curtea Constitutionala demisie Dinu Patriciu EBA economie Elena Basescu experiment Facebook FMI fotbal humanitas Iliescu instantanee intelectuali internet Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu manipulare Media Mihai Goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza ortodoxie parlament Parlamentul European pd-l PE Plesu Polirom presedintie protest radu duda Realitatea TV reforma riscograma romani romania rosia Roşia Montana salarii securitate Senat sindicate sondaj sorin oprescu steaua SUA Tariceanu tiff TRU TVR UBB uichendist.ro Vanghelie Vasile Blaga

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!