1.5% din PIB in 60 de zile

Dupa manifestatiile din ianuarie, autoritatile, in loc sa genereze si sa implementeze  idei pentru cresterea bunastarii, au ramas cu impresia existentei unor carente doar la nivelul comunicarii. Masurile economice din ultimii ani sunt considerate bune dar comunicarea lor deficienta.

Noul apel de a genera 1.5% din PIB in 60 zile prin actiuni impotriva evaziunii, poate fi incadrat in mod serios doar la categoria exercitii de imagine.

Evaziunea poate fi adresata in mod serios doar prin actionarea simultana pe 3 paliere:

1) reducerea taxelor si impozitelor si simplificarea fiscalitatii;

2) cresterea penalizarilor pentru diferitele fapte si activitati din economia gri;

3) compensarea diferitelor segmente din aparatul de stat in functie de performanta si proportional cu sumele generate ( sporeste probabilitatea ca penalizarile sa se materializeze ).

Exista numeroase estimari privind economia gri. Sumele sunt impresionante si in crestere.

Economia gri nu poate creste fara a fi cautionata.

Pot fi generate explicatii alternative pentru dezvoltarea economiei gri, una fiind asigurarea unei supape de presiune pentru ca populatia sa nu rabufneasca in conditiile actuale de austeritate prelungita. O alta explicatie sugereaza existenta in portofoliul de afaceri a asa numitilor “king makers”, atat a afacerilor curate precum si a unora mai putin licite.

Evaziunea fiscala se realizeaza atat in conditiile existentei produsului ori a prestarii serviciilor, precum si in lipsa acestora (cum este cazul anumitor rambursari de TVA).

Lupta cu evaziunea este sus pe agenda publica si prin urmare aceste actiuni tactice au menirea de a relansa increderea in demersul autoritatilor. In trecut au mai fost lansate astfel de actiuni care au vizat cartusele de tigari, evitandu-se marile focare, de la porturi la vami interne, de la alcool la panificatie si produse petroliere.

1.5% din PIB este probabil dedus prin inginerie inversa.  Este suma necesara pentru a introduce in primavara cresteri salariale si de pensii, in conditiile in care estimarile din decembrie privind mersul economiei si a incasarilor au fost prea optimiste. In lipsa viziunii economice si in criza de timp orice miscare tactica si de marketing urca pe agenda decidentilor.

Acest apel poate fi considerat inclusiv inceputul sezonului cotizatiilor pentru alegerile din 2012.

Evaziunea este un proces “discret”, atat din perspectiva manierei ascunse in care se desfasoara dar si din cea a frecventei. Prin urmare, pentru a alinia 1.5% din PIB in 60 de zile se presupune existenta indiciilor de mai multa vreme si a fazelor avansate ale investigatiilor. Aceasta concluzie, pune intr-o lumina defavorabila prestatia diferitelor segmente ale statului Roman in masura in care aceleasi entitati realizau controalele si acum 60 de zile si peste 60 de zile.

Din redimensionarea arhitecturii pe cele 3 paliere mentionate in introducere, nu toate sumele estimate pot fi colectate or introduse in economia licita. O parte din activitati dispar pentru ca nu mai sunt rentabile ori noua distributie a  riscurilor (impact si probabilitate de materializare a penalizarii) depaseste beneficiile.

1) Primul palier pe care statul trebuie sa activeze este reducerea taxelor si a impozitelor precum si simplificarea fiscalitatii. La nivel global pentru a “evaziona” cam orice suma te costa intre 7 si 10%. Acest nivel de 7%-10% este foarte apropiat de propunerea de reducere a TVA la piine, masura ce ar putea sa scoata la lumina sume interesante.

Unele structuri de evazionare sunt mai primitive, altele implica multiple jurisdictii si scheme complicate. In masura in care fiscalitatea este diminuata, beneficiile din evaziune versus costurile de implementare scad semnificativ. Micsorarea fiscalitatii este benefica si din considerente de genul “curbei Laffer”.

Una din marile greseli ale diferitilor decidenti actuali este aceea ca pentru a scadea taxele si impozitele se asteapta imbunatatirea rezultatelor economice. In realitate, aceste masuri de micsorare si simplificare a fiscalitatii ar trebui implementate in prezent pentru ca in viitor economia sa poata genera rezultate mai bune. O aplicare a reducerii de fiscalitate dupa materializarea cresterii, nu ar ajuta economia sa iasa din groapa de potential ci ar fi pur si simplu una pro-ciclica, inflamand cresterea cand deja aceasta exista.

2) Pentru a crea o asimetrie in decizia agentilor economici cu inclinatii spre evaziune, penalitatile trebuie crescute. Prin cresterea penalitatilor, diferenta intre taxarea normala, ideal scazuta, costul legat de evaziune si penalitate reverseaza asimetria actuala in decizie. Momentan asimetria functioneaza invers in sensul in care dupa includerea costului si penalitatii (ponderata cu probabilitatea de fi prins) agentul economic realizeaza un beneficiu semnificativ fata de taxarea oficiala.

3) Pe langa reducerea taxarii si cresterea penalitatilor este importanta si sporirea probabilitatii ca penalizarea sa se materializeze. Aceasta probabilitate de a identifica si penaliza evaziunea este porportionala cu motivatia segmentelor din aparatul de stat cu responsabilitati in acest domeniu. In masura in care acesti functionari publici din diferite domenii primesc o cointeresare semnificativa si proportionala cu suma identificata se poate vorbi de o crestere a probabilitatii de micsorare a evaziunii si de reversarea asimetriei in decizia agentilor economici. In conditiile unor plati modeste si limitate la un numar de salarii nu se pot urmari in mod plauzibil marile evaziuni. De exemplu, este dificil de imaginat ca o echipa de control de 5 functionari a caror venituri anuale cumulate sa fie maxim de 240 000 euro sa incrimineze un tichet de evaziune de 100 milioane de euro.

Pentru a realiza un cadru propice cresterii economice sunt necesare noi strategii economice si nu doar miscari tactice cu tenta de relatii publice. Cei trei piloni necesari a fi realizati sunt scaderea taxelor si a impozitelor si simplicarea fiscalitatii, cresterea penalitatilor pentru evazionisti precum si introducerea beneficiilor proportionale pentru diferitele segmente din aparatul de stat. Beneficiile personale proportionale nu ar trebui restrictionate doar la corpul de control ori garda financiara ci extinse la toate elementele care pot monetiza in favoarea statului parte din economia gri.

Reversarea asimetriei in decizia actorilor economici, necesara pentru o crestere economica sustenabila si o economie asanata nu se poate realiza decat prin actionarea simultana pe cele trei directii si nu doar cu amenintari si masuri abrazive.