13-15 iunie – Mărturii ale victimelor

Sunt fara cuvinte.

Si Iliescu scoate carti la Bookfest , mama lui de criminal comunist

Domnisoara Simona , am participat in fiecare seara la fenomenul Pietii Universitatii , in medie cam 3-4 pe seara , am asitat si la venirea minerilor si nici acum nu uit cum diversi bucuresteni ii aplaudau si ma simteam neputincios , dar imi permit sa te intreb :
Tu ai participat ?
Anul trecut ai scris un asemenea articol in memoria acelor zile ?
Si sa nu uit , azi suntem in 11 iunie , nu e un pic cam devreme ?

@lehman25: nu am participat, ca eram in liceu, eram clasa a X-a si locuiam cu parintii, care nu m-ar fi lasat sa ma duc acolo. am fost la mitingurile antimineriada in ‘99, cand cu batalia de la costesti si alte d-astea, brrr…
anul trecut am pus acest post: simonatache.ro/../
nu e prea devreme, maine incepe deja expozitia de care vorbeam in post.
dar ce e asta, un rechizitoriu?:)

Nu este un rechizitoriu , am fost doar curios si iti multumesc pentru raspunsuri .

@lehman25: cu mare placere:)

in sfarsit, ceva interesant pe platforma asta.
bravo, simona!

@Simona Tache: felicitari!……….mai ales ca ati pus acest articol pe siteul realitatii.un loc in care dreptatea alearga cu capul spart.cu fiecare zi care trece realitatea tv si antenele devin niste televiziuni de tip ceausist…locuri in care cine nu e cu noi e impotriva noastra.foarte trist si o spun cu toata sinceritatea.poate il rugati pe ct popescu sa explice romanilor de ce a felicitat minerii in 90?

sincere felicitari, doamna simona tache!….marturiile supravietuitorilor sunt cutremuratoare.batranul asasin kgbist iliescu isi batjocoreste in fiecare zi victimele…dar asta numai pana intr-o zi…cand va plati cu varf indesat.

ohanesian.wordp../

@lucaman – Domnisoara trateaza alt subiect , incearca sa-ti ti departe dejectiile portocalii .
Mari diferente fata de anul 1990 nu sunt , atunci ne injurau fesenisti , acum pedelisti , atunci era Iliescu , acum e Basescu .
Istoria care nu iarta ,va consemna ca amandoi au fost niste , primul a chemat minerii si ce au facut poti sa afli , iar cel de-al doilea condamna la moarte pensionarii prin mizeria care se va vota MARTI , spre dezamagirea voastra .
Asa incat nu te mai agita , imbecilismul nu moare cu Iliescu sau cu Basescu si daca te uiti in oglinda imi vei da dreptate , in plus si dupa disparitia lui BASE sunt convins ca gasiti alt dos sa-l pupati , doar asta e meseria voastra!

#niste criminali

@lehman25: ai putea sa te abtii cu tehnicile astea de somer sri-sie.in curand o sa afle si sustinatorii lui iliescu, printre care azi se numara si liberalii lui patriciu, noutati legate de revolutie si mineriade.asa ca retorica fostilor securisti aflati in solda mogulilor nu o sa mai ajute….deh!niste ciori vopsite.

asa ca ….@Simona Tache: felicitari!……….mai ales ca ati pus acest articol pe siteul realitatii.un loc in care dreptatea alearga cu capul spart.cu fiecare zi care trece realitatea tv si antenele devin niste televiziuni de tip ceausist…locuri in care cine nu e cu noi e impotriva noastra.foarte trist si o spun cu toata sinceritatea.poate il rugati pe ct popescu sa explice romanilor de ce a felicitat minerii in 90?

sincere felicitari, doamna simona tache!….marturiile supravietuitorilor sunt cutremuratoare.batranul asasin kgbist iliescu isi batjocoreste in fiecare zi victimele…dar asta numai pana intr-o zi…cand va plati cu varf indesat.

Imi e o scarba profunda cand va tot vad postand diverse imbecilitati , dar scapam si de voi , si Ceausescu se visa nemuritor si ai vazut cum a incheiat socotelile , urmeaza Base si va mai calmati si voi , ca doar de , se termina banutii !

replicahd.ro/re../

Simona
Esti intr-o eroare profunda. Ai ascultat numai o parte adica pe blandiana,liiceanu, si scursura maries. Vezi ca istoria nu se face pe parcele ci in intregul ei.Cei care ti-au povestit ti-au povestit doar partea lor.Toti cei care ti-au povestit tie de te-au impresionat este doar o parte si nici nu au fost ingeri nevinovati fiind”intimplator” pe acolo.Si daca pornesti la o analiza lucida si corecta analizeaza evenimentele in tot contextul lor. Au fost alegeri libere s-a votat un parlament. Poporul s-a exprimat. Cei care erau in piata daca erau democrati cum se pretindeau trebuiau sa-si ia jucariile si sa plece.Asa era democratic. Dar ei intelegeau democratia ca fiind ce le place lor. Ei nu este asa.Democratic este ce iese din urna nu ce vrem unii dintre noi.Ei asta nu au inteles si au primit corectia binemeritata.Au fost invatati minte dur,foarte adevarat dar de atunci nu au mai facut deci a fost bine ce au patit.Cit despre evenimentele din 13-15 iunie inainte de a se da pe spate de ce au facut minerii in 14-15 iunie cauta adevarul despre ce s-a intimplat in 13 iunie cind “ochelaristii” si” pletosii” au facut vandalisme de neimaginat statul fiind aproape de disolutie daca nu se intervenea energic.Asa ca nu-l asculta pe scursura -obsedata maries ca acest personaj este un derbedeu de derbedeu.Ce a facut si ce face acest specimen nu a avut si nu are nici cea mai mica legatura cu democratia. El il uraste pe iliescu ca i-a dejucat toate magariile.Toate asta ti le spune un om care nu este membru al niciunui partid, nu a votat niciodata,si nu sint nici securistul care a batut “studentii”.Eram un om la peste 30 ani atunci si ce am vazut cu ochii mei nu-mi ia nimeni.Vagabondul acela de ieri de la tirgul de carte poate nici nu era nascut sau se juca cu galetusa in 90 si a venit sa protesteze pentru ce a facut iliescu in 90 a fost de tot ridicolul, si bascalei.Asta este un urmas demn in adevaratul sens al cuvintului golan.Ieri organizatorul lansarii a facut o intelegere cu “protestantul”. Organizatorul i-a zis ca daca ii raspunde la o intrebare il lasa acolo sa protesteze daca nu sa plece. ce l-a intrebat pe “protestant”. L- a intebat cine a fost g. topirceanu. Nu a stiut sa raspunda si tot nu a vrut sa plece si atunci i-a pus pe badiguarzi sa-l dea afara.Astia sint “studentii” si “Protestantii” de azi care vor sa ne apare pe noi de iliescu si de comunisti asta intr-o tara membra a UE si NATO.Asta-i generatia de mine? Vai de staua lor. Ce am spus cu topirceanu este absolut autentic, te rog verifica la la televiziuni si daca mint sa nu ma mai primesti pe blogul tau niciodata.

Lui Nae i se cam vad epoletii. Dar asta e problema lui. Ce nu spune nimeni e ca si minerii sufereau de sindromul ciorii vopsite. Nu stiu citi din ei lucrau efectiv in mina, multe lucruri ramin de verificat.Ori cum imaginea publica a evenimentului e oribila.Iar Ion Iliescu nu prea mai convinge pe nimeni cu minciunile lui. Asa cum nici Milosevici nu a convins tribunalul de la Haga de nevinovatia lui.Chiar daca au trecut 20 de ani, cautarea si prezentarea adevarului sunt o datorie fata de victimele nevinovate de atinci.O zi buna!

@nae: cu drag de la simona tache/////// * Din câte am aflat noi, locuitorii Bucureştiului vroiau să spargă, să fure; iar în faţa Parlamentului, sau mă rog nu ştiu exact locul unde eram fiindcă nu cunosc prea bine Bucureştiul, a venit Iliescu şi ne-a mulţumit. De fapt noi am fost de la întreprindere trimişi. Şi ni s-a zis că trebuie să mergem la Bucureşti. (B.V. – miner, fost vagonetar la E. M. Paroşeni)

* În după-amiaza zilei de 15 iunie, minerii au fost împărţiţi în două tabere: unii la Sala Polivalentă iar alţii la Casa Scânteii. Eu am fost în tabăra de la Polivalentă. Acolo ne-am uitat la televizor la meciuri şi dimineaţa au venit maşinile cu alimente. Eu, ca lider, am împărţit hrana tăind pâine, salam, şuncă şi ce mai era. Suplimentele erau venite de la Bucureşti, nu ştiu de pe unde exact, cu maşini speciale, furgonete de transport alimente (N. C. – miner, lider la E.M. Vulcan)

* Atunci i-am întrebat ce fac şi unde se duc. Şi atunci şoferul mi-a zis: “Lasă, că-i duc în Ferentari!” Şi mai era un civil cu şoferul în cabină. Şi atunci le-am zis la ortacii mei: “Băi, dacă la voi acasă ar veni cineva să intre peste voi în casă voi cum v-aţi simţi? V-ar cădea bine?” (N. C. – miner, lider la E.M. Vulcan)

* Veneau tot felul de civili care ziceau: „Acela-i drogat, sau acela-i golan”, şi minerii tăbărau imediat cu bâtele pe el. Nu mai stăteau să verifice. Deci erau manipulaţi, se vedea clar. În plus, am văzut mineri îmbrăcaţi în salopete curate, curate, ceea ce nu prea se poate. Minerul e vai şi amar de el: cu cizmele sparte, cu cojocul rupt. Deci se cunoştea imediat care era miner şi care era fals miner. (I.M., subinginer la mina Paroşeni)

* Pe unii dintre ei îi cunoşteam, erau securişti aruncaţi (infiltraţi în urma grevei minerilor din 1977, n.n.) în Vale, pe care îi cunoşteam noi toţi şi care cunoşteau Bucureştiul. Şi ei ne arătau (securiştii şi bucureştenii; dar cine erau aceşti bucureşteni nu pot să spun), astea sunt sediile partidelor, astea sunt sediile redacţiilor de ziare, aici îl găsiţi pe Băcanu, aici îl găsiţi pe Raţiu etc. (V.C. – fost maistru minier, Martor anii 90)

* La mină e la fel ca la armată, trebuie să executi ordinul. Eu dacă am primit ordin de la director să plec la Bucuresti, nu am avut ce face! Directorul este răspunzător de mine, eu sunt răspunzător de oamenii din subordinea mea. De aceea am luat cu mine carte de pontaj si am facut pontajul la Bucuresti. (V.C. – fost maistru minier)

* Noi eram ca un fel de gardă de corp a FSN-ului. Ne-a dat poliţia şi de băut…

lucaman
1.Astept sa zici ceva si despre 13 iunie vad ca tot dai exemple din 15 iunie.
2. daca nu ai fost in bucuresti sau nu esti din bucuresti poti sa cinti laalta masa.Stiu ca adevarurile va supara si mai sint oameni care au vazut si altceva decit ce ati vazut voi. Si tie iti spun ca istori pe parcele nu este istori este partizanat.

@lehman25 #3
lehmane tata niciodata nu-i prea devreme sa-ti amintesti trecutul.si sa-nveti din greselile trecutului.un tzigan dastept a zis ca daca nu-nveti din greseli risti sa le repeti.

@nae: cum sa nu draga nae……uite aici 13 iunie 90….hi!hi!hi!

revista22.ro/13../

Ministrul de Interne, generalul Mihai Chitac, potrivit propriei declaratii, a primit ordin de la presedintele ales, Ion Iliescu, ca pana a doua zi sa intocmeasca un “Plan de Actiune” pentru “eliberarea” Pietei Universitatii, la aceasta operatiune urmand sa participe, pe langa fortele Ministerului de Interne, si trupe (politie militara) ale Ministerului Apararii, dar si forte antitero apartinand SRI ori altor structuri.

A doua zi, 12 iunie 1990, in jurul orelor 10.00, la sediul Ministerului de Interne, invinuitul Chitac Mihai s-a intalnit cu seful IGP – generalul Diamandescu Corneliu si cu prim-vicepresedintele FSN, profesorul N.S. Dumitru, impreuna punand la punct planul de evacuare a Pietei Universitatii. Generalul Diamandescu a prezentat planul de actiune al politiei, iar N.S. Dumitru s-a angajat ca va aduce muncitorii de pe platformele industriale Pipera, 23 August, IMGB etc.

La orele 12.00, invinuitul, general Mihai Chitac, s-a prezentat la primul-ministru Petre Roman, care a fost de acord cu “Planul de Actiune” pentru evacuarea pietei, precum si cu efectivele preconizate sa participe la operatiune (peste 1.600 de politisti si 18 autobuze, precum si efective ale politiei militare si ale SRI). Potrivit declaratiei invinuitului Chitac Mihai, premierul Petre Roman a avut o discutie telefonica cu Ion Iliescu, dupa care i-a cerut ca, in cursul serii, sa organizeze o noua sedinta cu sefii militari desemnati sa participe la actiune, urmand sa prezinte in detaliu masurile de “eliberare” a pietei. Tot atunci invinuitul, generalul Chitac Mihai, a redactat “Planul de Actiune” care, pentru a nu fi deconspirat, la cererea lui Petre Roman, nu a fost dactilografiat. Potrivit mentiunii inscrise de invinuitul Chitac Mihai “Planul de Actiune” a fost “intocmit pe baza Ordinului verbal al Presedintelui ales al Romaniei Dl. Ion Iliescu, dat in sedinta din 11.06.90 ora 16.00. Discutat si aprobat verbal de Prim-ministrul Guvernului Provizoriu – Dl. Petre Roman in sedinta din 12.06.90 ora 12.00″.

Deosebit de cele mai sus aratate s-a stabilit ca in seara zilei de 12 iunie 1990, din partea fostei Procuraturi Generale a Romaniei, sa se prezinte pe postul national de televiziune un “Comunicat” prin care sa se ceara politiei sa “restabileasca ordinea” in zona Pietei Universitatii, comunicat care a fost transmis in aceeasi seara, in numele procurorului general al Romaniei, de catre procurorul Olteanu Ionel.

In cursul serii de 12 iunie 1990, incepand cu orele 22.00 pana la orele 24.00, la sediul Politiei Capitalei a avut loc sedinta ordonata de premier, la care au participat sefii sectiilor si sectoarelor de politie, precum si reprezentanti ai autoritatilor civile implicate in evacuarea Pietei Universitatii. La acea sedinta s-au facut precizari in detaliu privind misiunile ce reveneau fiecarei formatiuni si categorii de participanti. Concomitent, au fost convocati la sedii politistii si ceilalti militari desemnati pentru a participa la evacuare.

Evacuarea pietei. Principalele evenimente din 13 iunie 1990

Potrivit celor anterior hotarate si a planului de actiune, in dimineata zilei de 13 iunie 1990, la orele 04.00, Piata Universitatii era inconjurata de fortele de ordine dupa cum urmeaza: 1.400 militari din MI (650 cadre de politie, 500 militari in termen si 250 elevi), precum si 3 masini de pompieri; efective din SRI (in numar neprecizat); 80 militari din Batalionul de Politie Militara a MApN; 10 autosanitare cu personalul medical necesar de la Ministerul Sanatatii.

Efectivele MI au fost dotate cu scuturi din material plastic, casti metalice, bastoane de cauciuc, iar cadrele de politie aveau asupra lor si armamentul din dotare cu munitia aferenta.

Conform planului, la orele 04.00 s-a realizat blocarea pietei cu 21 autovehicule grele si cordoane din cadre de politie. Concomitent cu blocarea s-a realizat patrunderea a doua detasamente formate din 300 militari in termen si 100 subofiteri de politie care au efectuat ridicarea baricadelor si a materialelor ce blocau carosabilul. De asemenea, subofiterii de politie au retinut persoanele care se aflau in corturi sau in jurul baricadelor ori dormeau pe spatiul verde. Pentru protectia lucrarilor de degajare, dispozitivul initial a fost intarit cu militari in termen si cu studenti de la Scoala Militara Superioara de Ofiteri a MI.

Activitatea propriu-zisa de degajare a pietei nu a durat decat cateva minute (cel mult 30 min.) si a constat practic in demontarea si ridicarea corturilor si in unele actiuni de curatenie. (…)

Din cercetarile efectuate si documentele aflate la dosarul cauzei rezulta ca, pana la orele 07.00, au fost retinute 263 de persoane care au fost conduse pentru cercetare, initial la arestul Serviciului Independent de Politie Transporturi Bucuresti, iar ulterior la cazarma UM 0575 – Magurele, unde urmau sa fie cercetate. Decizia de a fi dusi la unitatea militara din Magurele (total ilegala) era cuprinsa in “Planul de Actiune” intocmit si semnat de invinuitul Chitac Mihai si aprobat de fostul premier Petre Roman. Din cercetari a rezultat ca nu a existat vreun temei legal in baza caruia aceste persoane au fost retinute. (…)

Se impune a sublinia faptul ca in cladirile unde se aflau studentii au patruns in acea dimineata, in forta, mai multi politisti care le-au adus acestora reprosuri ca sunt simpatizanti si sprijinitori ai manifestatiei maraton din Piata Universitatii, motiv pentru care cativa dintre studenti au si fost retinuti si transportati la cazarma de la Magurele.

Aflandu-se de actiunea in forta a politiei, incepand cu orele 9.00 in piata au inceput sa se adune grupuri de persoane (inclusiv studenti de la Universitate si Institutul de Arhitectura) care protestau fata de retinerea nejustificata a colegilor de facultate sau a participantilor la manifestatie.

Impotriva acestora, dar si pentru a ocupa Piata Universitatii, asa cum s-a stabilit initial, au fost adusi cateva sute de muncitori de la IMGB, care au sosit in Piata in jurul orei 10.00-11.00, scandand lozincile “IMGB face ordine” si “Noi muncim, nu gandim!”. Intre acesti muncitori si studenti a existat la intrarea in Institutul de Arhitectura o adevarata confruntare, intrucat unii dintre muncitori au incercat sa patrunda in incinta cladirii, dar studentii au opus rezistenta. Prima consecinta a acestei confruntari a fost spargerea geamurilor cladirii din zona usii de acces spre interior.

Aducerea in piata a acestor muncitori in numar relativ mic (doar cateva sute) fata de ceea ce se planuise anterior este consecinta esecului profesorului N.S. Dumitru si a conducerilor FSN din intreprinderile nominalizate, inclusiv a unor lideri sindicali, de a aduce in piata 4.000-5.000 de oameni. (…)

Dupa orele 12.00 la unitatea militara din Magurele s-a deplasat o echipa de procurori impreuna cu seful IGP – generalul Diamandescu Corneliu, care i-au gasit pe cei retinuti in timp ce erau obligati sa dea declaratii scrise. Constatandu-se ca nu se poate retine in sarcina celor retinuti comiterea unor infractiuni si ca nu pot fi emise mandate de arestare, generalul Diamandescu i-a raportat ministrului Chitac Mihai, iar acesta a decis sa fie eliberati.

Potrivit declaratiei invinuitului Chitac Mihai, dupa aproximativ 2 ore de la punerea in libertate a celor ilegal retinuti, presedintele Ion Iliescu i-a telefonat intrebandu-l unde se afla cei retinuti in cursul zilei. Ministrul i-a raportat ca au fost eliberati in jurul orelor 12.00 din ordinul sau, insa acesta i-a reprosat faptul ca a decis sa-i elibereze fara aprobarea lui. I-a raspuns ca nu a considerat ca este necesar, “deoarece asta era treaba ministrului si era legala”. Cei retinuti si pusi in libertate au venit marea majoritate in oras si s-au alaturat grupurilor de protestatari deja formate, starea de tensiune continuand sa creasca.

In acest context, in jurul orelor 15.30, intregul dispozitiv politienesc a fost retras in mod nejustificat si astfel Piata Universitatii a fost treptat reocupata de catre manifestanti.

Concomitent, o parte dintre cei aflati in piata, la care s-au alaturat si alte persoane, s-au dus la sediul Politiei Capitalei, SRI si MI, unde banuiau ca s-ar afla cele 263 de persoane retinute in cursul diminetii, pentru a cere eliberarea acestora, precum si la sediul TVR, pentru a solicita sa se transmita corect si nepartinitor pe post evenimentele petrecute. (…)

Cercetarile care s-au efectuat imediat dupa producerea evenimentelor s-au limitat numai la cateva aspecte si ele nu au fost extinse asa cum se impunea, din cauze de cele mai multe ori subiective, la toate faptele penale savarsite in timpul mineriadei din iunie 1990.

Potrivit acestei opinii care s-a conturat tot mai clar o data cu inceperea efectiva a cercetarilor (in perioada 1998-2000) si s-a cristalizat dupa reluarea acestora, in ultima perioada de timp s-a avut in vedere faptul ca pentru cele peste 1.000 de victime, persoane retinute in conditii ilegale la UM 0575 – Magurele si la Scoala Militara Superioara de Politie a MI, pentru sutele de persoane agresate grav si foarte grav incepand cu dimineata de 14 iunie 1990, pentru cele 4 persoane impuscate mortal de fortele de ordine apartinand MI si MApN in noaptea de 13/14 iunie 1990 si pentru ranirea prin impuscare a mai multor persoane, pentru devastarea sediilor unor partide politice, asociatii neguvernamentale, redactii de ziare ori institutii de invatamant superior, nu s-au efectuat la timpul potrivit cercetarile ce se impuneau si, prin urmare, nu s-a aplicat legea penala impotriva celor raspunzatori de comiterea acestor fapte.

In economia cercetarilor efectuate un loc aparte apartine elucidarii imprejurarilor in care au fost ucise prin impuscare cele 4 persoane si au fost ranite tot prin impuscare alte 3. Astfel, a fost format prezentul dosar penal finalizat prin Rechizitoriul din 18 mai 2000, cand au fost trimisi in judecata un numar de 5 inculpati.

Prin Sentinta nr. 69 din data de 30 iunie 2003 a Curtii Supreme de Justitie – Sectia Penala, ramasa definitiva prin Decizia nr. 69 din 16 februarie 2004 in dosarul nr. 544/2003, a completului de 9 judecatori din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a dispus restituirea cauzei la Sectia Parchetelor Militare in vederea completarii urmaririi penale.

Evenimentele care au avut loc la sediul Ministerului de Interne

In dupa-amiaza zilei de 13 iunie 1990, in jurul sediului MI s-a adunat un grup de cateva zeci de persoane, numarul acestora crescand la aproxiativ 200. Acestia la inceput s-au manifestat pasnic si scandau lozinci prin care cereau punerea in libertate a celor retinuti in cursul diminetii, fara sa cunoasca faptul ca acest lucru se produsese deja, manifestantii banuind ca persoanele respective se afla in arestul politiei. De asemenea, cereau demisia ministrului de Interne, generalul Mihai Chitac.

Neluandu-se masuri deosebite pentru paza si apararea sediului MI, in exterior nu existau decat 4 posturi de santinela, militari in termen, care in momentul sosirii demonstrantilor, au fost retrasi in interior, astfel la fel ca la sediul Politiei Capitalei, din acel moment in afara cladirii nu se mai afla nici un dispozitiv de paza si aparare, a carui existenta ar fi fost absolut necesara tinand seama de modalitatea in care s-au derulat evenimentele in cursul zilei. (…)

In conditiile aratate anterior, s-a petrecut un fapt deosebit de important si cu efecte negative in derularea ulterioara a evenimentelor, si anume parasirea nejustificata a cladirii MI de catre generalul Mihai Chitac, ministrul in functie. Acesta a sustinut ca, dupa convorbirea telefonica avuta cu Ion Iliescu, in care i s-a reprosat ca a dispus eliberarea persoanelor retinute in cursul diminetii, practic i s-au intrerupt legaturile telefonice si prin statia de emisie-receptie cu IGP si, ca atare, a decis sa se deplaseze acolo. Intrand in biroul sefului IGP, l-a gasit pe generalul Diamandescu Corneliu avand o atitudine relaxata, fiind “imbracat lejer, in papuci, cu o sticla de whisky si urmarind meciul la televizor”. De acolo, ministrul de Interne, invinuitul Mihai Chitac, a “coordonat” activitatea subalternilor sai prin telefon si statiile radio, transmitand ordine si aprobari, inclusiv pentru deschiderea focului cu munitie de razboi, impotriva manifestantilor care, de mai mult timp, strigau lozinci impotriva lui si ii cereau demisia. In momentul in care generalul Mihai Chitac a parasit cladirea ministerului, dispozitivul de paza aflat in interiorul cladirii era format din 55 cadre militare, salariati ai ministerului, 12 cadre si 6 militari in termen din sectia paza si control acces, condusi de seful sectiei, col. Calin Traian Stefan, 75 de militari in termen, 4 ofiteri si un maistru militar, din cadrul Batalionului de Trupe de Paza si Ordine Ploiesti, aflat sub comanda invinuitului colonel rez. Costea Dumitru, 74 de militari in termen si 2 ofiteri din cadrul Batalionului 89 Transmisiuni, comandat de locotenent-colonelul Cristea Dumitru, 2 plutoane de militari in termen, din cadrul UM 0456 Bucuresti, comandate de locotenentii Stoica Cristian si Berechet Tiberiu.

In situatia in care ministerul a fost parasit de catre generalul Mihai Chitac, cel mai mare in grad si functie, prezent atunci in sediu era adjunctul ministrului, invinuitul general rez. Andrita Gheorghe, sub comanda caruia s-au desfasurat activitatile din cladire. (…)

Militarii adusi pentru apararea ministerului nu aveau asupra lor munitie de razboi. Singurii detinatori de armament si munitie erau cei 55 militari salariati ai ministerului, care aveau pistoalele si munitia aferenta in fisetele din birouri, precum si cei 18 militari din sectia paza si control acces, care erau dotati atat cu pistolete, cat si cu pistoale mitraliera, calibru 7,62 mm, cu munitia aferenta.

Militarii din cadrul Batalionului de Trupe de Paza si Ordine Ploiesti, comandati de invinuitul colonel rez. Costea Dumitru, au ajuns la sediul ministerului in jurul orelor 17.00. (…)

Dupa intrarea in cladirea MI, invinuitul colonel rez. Costea Dumitru a luat legatura cu seful sectiei paza si control acces, col. Calin Traian Stefan, care atunci conducea operativ activitatea de paza si aparare. (…)

Invinuitul, col. Costea Dumitru, dupa discutia avuta cu col. Calin Traian, a luat initiativa de a baricada portile, folosind in acest scop fisete, mese si alte obiecte mai voluminoase. (…)

La sediul ministerului a sosit in jurul orelor 19.00 un numar de 10 TAB-uri in care se aflau 40 de militari in termen si cadre care insa nu erau dotati cu munitie. Acest detasament era comandat de mr. Serb Ioan. TAB-urile au format un dispozitiv in jurul cladirii MI si aveau misiunea sa ii sprijine pe cei aflati in interior.

In momentul aparitiei blindatelor, manifestantii au inceput sa scandeze bine cunoscuta lozinca “Armata e cu noi!”, cerandu-le militarilor sa li se alature si sa ii ajute sa-i elibereze pe cei care au fost retinuti in cursul diminetii si despre care credeau ca se afla acolo. Lucrurile au inceput sa se precipite, motiv pentru care invinuitul col. rez. Costea Dumitru si col. rez. Calin Traian Stefan au luat decizia sa deschida focul cu armamentul si munitia de razboi, cu scopul de a imprastia manifestantii. In prealabil insa au luat hotararea sa obtina aprobarile necesare pentru aceasta de la invinuitul, general rez. Andrita Gheorghe si de la invinuitul general rez. Chitac Mihai. Cei doi ofiteri s-au deplasat la biroul adjunctului ministrului, general Andrita Gheorghe, caruia, potrivit declaratiei sale, i-au raportat ca situatia impune a se lua o masura urgenta si ferma, si anume sa someze manifestantii prin foc de avertisment de la intrarile numarul 2 si 3, folosind munitie de razboi. Se impune a sublinia faptul ca la postul numarul 2 exista si munitie de manevra, insa cei 2 ofiteri si generalul Andrita Gheorghe au apreciat ca utilizarea munitiei de manevra ar fi ineficienta. (…)

Avand aprobarile ministrului Chitac Mihai si adjunctului acestuia, generalul Andrita Gheorghe, col. Costea Dumitru si col. Calin Traian Stefan au decis ca focul sa fie tras de ofiteri si subofiteri, si nu de militarii in termen, tocmai din motivul ca au acceptat posibilitatea producerii unor incidente grave de tragere, soldate cu victime.

Avand la baza aceasta decizie, cei doi ofiteri au distribuit pistoale mitraliera calibru 7,62 mm si munitie de razboi celor 4 ofiteri de la Batalionul din Ploiesti, ordonandu-le acestora si celor 2 subofiteri de serviciu Ferentz Marian si Axintoaiei Mircea Romica, ambii fiind deja inarmati, sa traga focuri de avertisment in holurile de la intrarile posturilor 2 si 3.

Conform ordinului, acestia au inceput sa execute pe rand si prin rotatie, de la un post spre altul, foc cu munitie de razboi, spre plafoanele si peretii usilor de acces, in serii scurte, foc cu foc. Deschizand focul, in mod firesc, din pereti si plafoane, cartusele au ricosat, iar din acest motiv, pentru a nu crea posibilitatea producerii de victime in propriul dispozitiv, soldatii din apropiere au fost indepartati, tocmai pentru a nu fi impuscati.

Din actele dosarului rezulta ca generalii si ofiterii decidenti au stiut si acceptat ideea ca, urmare a tragerilor cu armamentul din dotare si cu munitie de raboi, pot sa apara ricoseuri si, prin urmare, pot rezulta victime din randul persoanelor aflate in zona.

(…)

Faptul ca in seara zilei de 13 iunie 1990, din cladirea sediului MI s-a executat foc cu munitie de razboi, atat asupra manifestantilor, cat si asupra TAB-urilor si cadrelor de armata, rezulta si din documentele oficiale intocmite la vremea respectiva in cadrul MApN. Astfel, in Jurnalul activitatilor desfasurate de unitatile armatei in garnizoana Bucuresti, in perioada 13-15.06.1990, in care se face referire la scrisoarea ministrului de Interne, nr. S/76941/09.06.1990 (deci rezulta ca actiunile erau mai dinainte pregatite si nu au avut loc spontan, cum s-a incercat a se justifica, ulterior) se arata o serie de activitati care au marcat ziua respectiva, 13 iunie 1990. Spre exemplu, in continutul planului intocmit de catre MI si comunicat la MApN, s-a prevazut pentru evacuarea persoanelor aflate in Piata Universitatii, participarea a 120 cadre si militari in termen, de la Batalionul 265, Politie Militara. Ulterior, pe parcursul zilei, ministerul a fost solicitat si a asigurat participarea de forte si mijloace mult mai numeroase si cu valoare operativa deosebit de importanta.

La orele 15.45, potrivit documentului mai sus mentionat, presedintele Romaniei a cerut telefonic la Marele Stat Major sa se intervina cu 2 detasamente de militari in sprijinul trupelor MI din Piata Universitatii. Generalul Schiopu Nicolae, care il inlocuia pe seful MStM, i-a propus presedintelui ca MApN sa nu intervina in Piata Universitatii, ci sa intareasca paza la guvern si televiziune.

La orele 16.00, ministrul de Interne, general colonel Mihai Chitac, a solocitat telefonic la MStM, ca armata sa intervina cu trupe in Piata Universitatii.

La orele 16.20, presedintele tarii a cerut ca armata sa intareasca apararea la celelalte obiective de stat (MI, SRI etc.) apoi, dupa 10 minute, la orele 16.30, la cererea contraamiralului Cico Dumitrescu, de la MI, generalul Schiopu Nicolae a dat dispozitie comandantului Armatei 1 si comandantului trupelor de transmisiuni sa intervina la Politia Capitalei, cu cate un detasament alcatuit din cate 50 de militari. Ulterior, din ordinul sefului MStM, aceste efective au crescut, astfel ca, la sediul MI au fost trimisi 150 de militari si 10 TAB-uri, care trebuiau sa actioneze pe 2 directii: Piata Unirii – sediul MI si Teatrul Bulandra – sediul MI. Alte sute de militari si parasutisti au fost trimisi sa actioneze in diferite puncte din Capitala.

La orele 17.25, au fost alarmate comandamentele si unitatile militare din Bucuresti si Mihai Bravu, regimentele mecanizate din Slobozia si Ploiesti, precum si regimentele de parasutisti din Caracal, Boteni si Buzau. Potrivit indicativului primit, unitatile nu au scos din depozite nici un fel de munitie.

La orele 17.35, la MStM s-a primit ordinul presedintelui sa se foloseasca gazele lacrimogene in zona sediului MI, iar la orele 19.25, presedintele Iliescu Ion “informeaza pe prim adjunctul ministrului apararii nationale ca pe sediul Politiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare”.

La orele 20.30, se raporteaza ca TAB-urile s-au retras din multime, iar cadrele MI, din cladire, executa foc de avertisment.

La orele 23.43 a decolat elicopterul de la Otopeni, spre sediul MI, unde a lansat 2.200 fiole lacrimogene, iar la orele 02.25, ministrul Transporturilor, Alexandru Dobre, comunica ora sosirii trenurilor cu muncitori si mineri: 00.55 soseste Brasovul; 03.30 soseste un tren de la Constanta; 05.00 sosesc 4 trenuri cu minerii din Valea Jiului, precum si cate un tren de la Craiova si de la Galati. In realitate, vor veni 12 trenuri cu muncitori si mineri, precum si un mare numar de autobuze din localitatile situate in apropierea Capitalei. (…)

Din analiza Jurnalului activitatilor desfasurate de unitatile armatei in garnizoana Bucuresti in perioada 13-15.06.1990 rezulta urmatoarele: dupa ce la orele 17.25 prim adjunctul ministrului Apararii Nationale si sef al MStM a ordonat alarmarea unor comandamente si unitati militare, la orele 17.31 serviciul operativ din MStM a transmis ordinul la Comandamentul Aviatiei Militare, in subordinea caruia se aflau si trupele de parasutisti. La orele 18.30, seful MStM, a ordonat ca regimentele 56, 60 si 64 parasutisti, din Caracal, Boteni si Buzau, sa fie aduse pe calea aerului la Bucuresti si a dispus sa se numeasca comandanti militari unici pentru misiunile ce urmeaza a fi executate. La orele 21.45 primul adjunct al ministrului Apararii Nationale a raportat presedintelui Iliescu ca TVR este in curs de eliberare, iar la MI nu se poate actiona in forta deoarece sunt oameni de diferite tendinte si propune sa se organizeze 3 detasamente formate din parasutisti, politie si politie militara si sprijinite de tancuri sa actioneze in directii convergente, dupa folosirea substantelor lacrimogene cu ajutorul elicopterului, fara a se face uz de arma. La orele 22.00, presedintele Iliescu a comunicat ca in aceasta noapte (13/14 iunie 1990), elemente turbulente vor incerca sa patrunda si in alte obiective, acestia avand asupra lor arme si munitie; toti militarii sa aiba baioneta pusa la arma si sa se apere impotriva celor care ataca. Cei care ataca nu sunt revolutionari, sunt contrarevolutionari legionari. Aceasta comunicare a fost transmisa la toate comandamentele de arma, la Armata 1 si la Divizia 57 Mecanizata. La orele 23.30, comandantul Aviatiei Militare, generalul Opruta Horia, a raportat ca au sosit la Aeroportul Otopeni un numar de 200 militari de la Buzau, acestia fiind inarmati cu munitie de razboi la Regimentul de Tansport Aerian. S-a ordonat acestora sa se deplaseze in Piata Mihail Kogalniceanu pentru a participa la despresurarea MI. La orele 01.07, generalul maior Paul Romulus a raportat din biroul ministrului de Interne ca localul a fost despresurat complet, fiind ocupat de armata. La orele 01.35 primul adjunct al ministrului Apararii l-a informat pe presedintele Iliescu despre situatia din Bucuresti, relatand ca sediul MI a fost eliberat si ocupat de armata, ca bandele de vandali sunt alungate, fiind in contact cu ele subunitatile de parasutisti de pe Bd. Kogalniceanu, in fata Casei Centrale a Armatei, si str. Constantin Mille.

Un alt document relevant privind operatiunile militare ce au avut loc in zona Romarta Copiilor este Sinteza privind actiunile desfasurate de catre trupele Ministerului Apararii Nationale in perioada 13-15.06.1990. In aceasta sinteza se mentioneaza ca, sub presiunea fortelor care au actionat pentru depresurarea cladirii MI, manifestantii s-au repliat succesiv pe directia Politia Capitalei – magazinul Romarta Copiilor – fostul restaurant Havana – Hotel Modern. (…)

Din raportul adresat prim-loctiitorului sefului MStM si sef al Directiei Operatii de catre seful de Stat Major al Comandamentului Aviatiei Militare rezulta ca, la orele 17.45, comandantul Aviatiei Militare, in baza ordinului primit de la MStM, a alarmat unitatile subordonate. Astfel ca militarii au fost trimisi la Bucuresti, fara a avea asupra lor munitie. Munitia avea sa le fie distribuita la Regimentul de Transport Aerian de la Otopeni. Nu rezulta din nici un document ca s-ar fi dat vreun ordin pentru ridicarea capacitatii de lupta, cand, potrivit instructiunilor mentionate, se distribuia munitie de razboi.

Tot din documentul mai sus mentionat rezulta ca, la sediul MI, a actionat un detasament condus de lt. col. Constantin Vasile, compus din 194 militari din Regimentul 60. Se mai arata in document ca pe timpul indeplinirii misiunii s-au consumat 1.225 cartuse, calibru 7,62 mm, fara ca in zona de actiune sa se semnaleze morti sau raniti prin impuscare. De asemenea, se arata ca “au fost retinute si predate politiei aproximativ 300 persoane”.

Dintr-un alt “Act de Justificare” rezulta ca, in perioada 13-14 iunie 1990 au fost consumate 1.466 cartuse 7,62 mm, scurt, glont miez otel, tub otel. In nici un act nu se face mentiune ca s-ar fi distribuit munitie de manevra. (…)

Latura civila a cauzei penale

Pentru victima Mocanu Velicu Valentin, s-au constituit parti civile sotia lui, Mocanu Anca, impreuna cu fiii lor, Mocanu Stefan Gabriel si Mocanu Maria Raluca, acestia urmand sa isi formuleze pretentiile in fata instantei.

Pentru victima Lepadatu Mitrita, s-a constituit parte civila sotia acestuia, Lepadatu Gabriela Rodica, urmand sa isi formuleze pretentiile in fata instantei.

Intrucat Mocanu Velicu Valentin si Lepadatu Mitrita au decedat ca urmare a impuscarii mortale de catre cadre ale MI ce se aflau in timpul serviciului si in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, in cauza, va fi introdusa ca parte responsabila civilmente MI.

Pentru victima Drumea Dragos, s-a constituit parte civila mama acestuia Drumea Virginia, urmand sa isi formuleze pretentiile in fata instantei.

Pentru victima Dunca Gheorghita s-au constituit parti civile sotia acestuia Dunca Maria si fiicele acestuia Bursuceanu Cristina Gabriela si Stefan Oana Mihaela, urmand sa isi formuleze pretentiile in fata instantei.

Cele doua victime au fost impuscate de cadre militare apartinand MApN care, in aceleasi imprejurari, au ranit alte trei persoane, astfel:

Partea vatamata Iancu Catalin a fost internata si tratata la Spitalul Clinic Coltea si a declarat ca nu se constituie parte civila in procesul penal, dar solicita tragerea la raspundere a celor vinovati.

Partea vatamata Prodanczuk Gabriel a fost internata si tratata la Spitalul Clinic de Urgenta si la Spitalul Clinic de Stomatologie. Initial, s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 200 milioane lei, apoi a declarat ca isi va reformula pretentiile in fata instantei.

Partea vatamata Parvulescu Dan Gabriel a fost internata si tratata la Spitalul Militar Central Bucuresti si se constituie parte civila in cauza, urmand sa isi formuleze pretentiile in fata instantei.

In ceea ce priveste uciderea lui Drumea Dragos si Dunca Gheorghita, precum si ranirea lui Iancu Catalin, Prodanczuk Gabriel si Parvulescu Dan Gabriel, de catre militari din cadrul MApN aflati in timpul serviciului si in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, in cauza, urmeaza a fi introdusa ca parte responsabila civilmente, MApN, prin Oficiul Juridic. De asemenea, vor fi introduse, din oficiu, ca parti civile, unitatile spitalicesti unde au primit ingrijiri medicale victimele inainte de deces sau cele care necesitau tratament medical de specialitate in cazul celor trei raniti, dupa cum urmeaza: Spitalul Clinic de Urgenta, Spitalul Militar Central Bucuresti, Spitalul Clinic Coltea si Spitalul Clinic de Stomatologie.

Comunicat de presa

În legatura cu comunicatul Biroului de Informare Publica al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv Parchetul Militar, privind trimiterea în judecata a unor inculpati pentru moartea unor persoane în seara zilei de 13 iunie 1990, doresc sa precizez urmatoarele :

1. Nu pot face aprecieri de fond fara a cunoaste textul rechizitoriului. Totusi, îmi permit sa mentionez ca organele judiciare, într-un stat de drept, au obligatia sa afle adevarul, fara a introduce în judecatile de valoare pe care le fac speculatii de ordin politic.

Constat însa o tendinta periculoasa, anume încercarea de deturnare a cercetarii de la cauza la efect, de la vinovatii pentru provocarea actelor de vandalism din ziua de 13 iunie, îndreptate împotriva unor institutii ale statului (la numai 3 saptamâni de la alegerile din 20 mai 1990) spre organele de ordine si unitatile militare care s-au straduit sa elimine anarhia si sa restabileasca ordinea.

Victimele nevinovate din seara de 13 iunie au fost consecinta actelor anarhice, si nu ale actiunii necesare a institutiilor statului.

2. Nu pot sa nu-mi exprim dezaprobarea si revolta pentru mentionarea mea în cadrul comunicatului, ca învinuit, desi se face precizarea ca s-a disjuns cercetarea cauzei în conformitate cu decizia Curtii Constitutionale.

Desi nu s-a ajuns la finalizarea acestei cercetari, procurorii îsi permit sa emita practic sentinta ca Ion Iliescu (sef de stat, ales cu 3 saptamâni înainte, pe 20 mai 1990, de 85% din alegatorii care s-au prezentat la vot) “ar fi determinat, cu intentie, interventia în forta a militarilor împotriva manifestantilor din Piata Universitatii si din alte zone ale Capitalei, fapt ce a avut ca urmare moartea si ranirea prin împuscare a mai multor persoane”.

Se impun doua comentarii:

În primul rând, remarc faptul ca se introduce o confuzie grava, si anume ca ar fi fost reprimati manifestanti pasnici, când este de notorietate faptul ca în dupa-amiaza si seara zilei de 13 iunie 1990 era vorba de grupuri anarhice, organizate, care au atacat si devastat institutii publice (Politia Capitalei, SRI, Ministerul de Interne, Televiziunea Publica).

Pe de alta parte, este total aberanta concluzia care se desprinde din Comunicat, cu posibile urmari grave pentru ordinea constitutionala si pentru apararea ordinii publice, ca organele judiciare înteleg sa deplaseze raspunderea pentru acte grave îndreptate împotriva institutiilor statului si a ordinii publice de la infractori si sustinatorii lor spre cei chemati sa apere ordinea publica.

Ion Iliescu

Luca, mai man,

las-o mai moale, ca te strici!

“REVANŞÁRD, -Ă, revanşarzi, -de, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care încearcă să-şi ia revanşa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorinţa de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanşă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard”

Si

“Ce este uitarea? Oricat s-ar parea de ciudat, uitarea este, in anumite limite, un fenomen natural, normal si mai ales relativ necesar”.

Search pe google …

@nae: Nae eu am fost in piata universitati si in perioada pana in “duminica orbului” si pe 13 iunie.

Asa ca am o rugaminte la tine./ NU mai abera. Pe 13 iunie si-au inscenat toate acele lucruri (chiar eu am vazut ofiteri de securitate (pe care ii stiam in calitate de colegi a unei cunostiinte fost sef de securitate pe Platforma Magurele) aruncand cu sticle cu benzina in cladirea politiei. Chiar daca personal nu am fost de acord cu “prelungirea” manifestatiei dupa duminica orbului au fost cativa care au ales sa mearga mai departe.

Insa e foarte clar ca puterea de atunci a ales un mod diversionist de a opri acea manifestatie iar comportamentul minerilor condusi de tot soiul de ofiteri de securitate si “oameni de bine” este mai mult decat incalificabil si care nu se poate scuza nici macar cu o presupusa “contrarevolutie ” a protestatarilor.

Nicvi o tara din lume nu a avut un copomportament asa de barbar precum s-au comportat minerii atunci. Si apropos de toti acei “procurori” care au investigat si anchetat alaturi de mineri cati dintre ei sunt in funciti superioare (unii chiar pozeaza in anti comunisti convinsi)

@lucaman: Ion Iliescu o sa sustina chestia asta si cand va fi la judecata de apoi. Nu este atat de important ce zice el (mai ales prin prisma faptului ca II a fost si va ramane un comunist) ci faptul ca organele de ancheta avand si 2 guvernari potrivnice PSD-ului nu au reusit sa faca un rechizitoriu real in acord cu legile impotriva acestui om. Mai mult acu 1 an de zile acelasi II a fost exonerat (cred ca daotirta prescriptiei) de eventualele acuzatii din acea perioada (si nu numai se poate pune la fel de bine si perioada din decembrie dupa fuga lui Ceuasescu)

Personal cred ca rahatul a fost asa de mare incat i-a manjit pe multi iar spunerea adevarului despre acele momente ar fi dus la “decapitarea” a cel putin 50% din politicienii (din toate partidele)

Virgil
Ati fost ati “luptat” dar nu ai raspuns la intrebarea. Ce ai mai cautat acolo dupa duminica orbului.A fost democratic ce ati vrut voi. Au fost alegeri poporul cum ii place foarte mult betivului sa spuna a decis.Ce vroiati sa impuneti voita minoritatii. Care era legetura cu democratia. Niciuna. Ati luat-o pe coaja absolut meritat. ati incalcat prima regula a democratiei. Vointa majoritatii. Punct.

@nae: Nae nu stau acu sa te invat chestiuni simple cum ar fi democratia. Daca stiai sa citesti si nu sa postezi de-a surda stiai ca am fost pana la duminca orbului.

Pe 13 am trecut prin zona din intamplare si am stat mai mult din curiozitate (in zona Piata universitati sediul politiei.

si ca sa intelegi mai bine nicaieri in lume nu face altcineva treaba poltiei si a jandarmeriei. Aici era problema. In rest sa te ierte dumnezeu ca nu stii ce vorbesti

@nae: Nu stau sa te invat ce inseamna democratia. daca in 20 de ani nu ai resusit nu o sa reusesti nici odata.

Si ca sa intelegi de ce a fost monstruoasa acea mineriada iti spun un singur lucru Nicaieri in lume jobul politiei nu este facut de o alta categorie sociala. Nici macar pe la salbatici aia din Africa (aia cel putin ocolesc baobabul cu invatati)

Pe de alata parte acea demonstratioe putea fi terminata printr-o interventie a politiei si nu printr-o diversiune asa cum s-a intamplat.

@Virgil: @lucaman: Cu toate manipularile voastre, adevarul este unic:

Actualul PDL (FSN) alaturi de actualul PSD (desprins din FSN) au organiat mineriadele.

PS. Aveţi pe bot urme de căcat portocaliu.

@Tatamare:

asta e coane, am ajuns sa fiu si acuzat ca-s PDL-ist. 99% de aici pe motiv ca critic PDL-ul imi pun stampila de PSD ist sau liberal. Acu vii tu si ma bagi in alta troacade porci

[...] Continuarea este aici [...]

“Actualul PDL (FSN) alaturi de actualul PSD (desprins din FSN) au organiat mineriadele.

PS. Aveţi pe bot urme de căcat portocaliu.

Tatamare ”

Exact. FSN s-a scindat in PD si in PSD si de-atunci se rotesc la putere si mai schimba cadrele intre ei + aceia pe care i-au infiltrat in alte partide. Acest FSN are de 20 de ani puterea inclusiv in parlament si in oricare alta structura de putere a statului. Esaloanele inferioare de pe vremea lui Ceasca. Si pentru a se mentine la putere si la bogatie ei si copiii lor fac orice. Inclusiv asmut categoriile si clasele si grupurile sociale unele impotriva altora. Inclusiv folosesc masse de manevra si institutiile statului in acelas scop.

Gandeste-te numai ce convenabil s-a dus Geoana la SOV exact cu o noapte inainte de dezbaterea televizata.

Virgil: in ‘89 cand oficial era democratie socialista tot asa au iesit unii in strada. Si stii ce-a facut politia. Stii si de grupurile de muncitori inarmati cu bate de lemn si trimisi cu trenurile la Timisoara. La mineriade oficial era democratie capitalista.

Prin urmare: chiar daca vointza majoritatii este impusa cu fortza de catre organele legal abilitate, asta tot nu inseamna ca e mai legitim sau ca nu e crima impotriva unei minoritati politice.

Aspectul ca iti inchid gura organele puterii legale sau niste masse instigate tot de catre de putere este irelevant. Nu asta face diferentza in “democratie”; nu respectarea formala si formalista a procedurilor. Ci atitudinea si comportamentul autoritatii legale (reprezentantii majoritatii).

Intrebarea ar putea fi: care este atitudinea si comportamentul puterii fatza de dizidentza politica public exprimata. Chiar si atunci cand puterea reprezinta vointza majoritatii.

Virgil, daca stii ce inseamna asa-numita democratie atunci stii ca in democratie puterea reprezentanta a majoritatii nu interzice dizidentza si contestarea politica. Indiferent ca alunga protestatarii cu politia sau cu minerii, sau daca da o lege impotriva libertatii de exprimare, nu mai e vorba despre democratie .