8 panseuri din seria: dacă tot aveți probleme cu statul, mai luați-vă și de ăia puternici

1. Dacă tot aveți probleme cu statul, luați-vă de investițiile sale imense și inutile, servicii, polițienism, rente, pensii. A, și o castă de lux chiar în zona anticorupție, cu magistrați care capătă de la un moment dat încolo statut ultraprivilegiat, propulsați direct în cel mai bine plătiți 2-3% ai țării. Combinația e fatală, stat maximal polițienesc, stat minimal socio-economic. Toți politicienii știu că se poartă retorica antipolitică și i-ați văzut, toți bagă o poezie în ie și puțin tehnocrată și probusiness, adică ”pentru oameni”. De aici se nasc cele mai stupide deficite, alea care nu sunt create pentru modernizare și creștere. Ci e un deficit de prostire politică în care ne împrumutăm ca să creăm rente, nu locuri de muncă. Keynesianism în supraveghere, un trend de-a dreptul vizionar.

2. Dacă tot aveți probleme cu statul, observați că instituțiile anticorupție au produs de fapt opoziție politică și agendă politică. Se bate un partid cu un grup de instituții care ar trebui să vină la alegeri, pentru că ele reprezintă ceva ce s-ar putea numi dreapta anticorupție. Cum zicea un trist de pe la USR, el votează DNA (și probabil SRI). Deci, dacă ai PSD vs. anticorupție, ai din start o aberație. Opoziția PNL e ineficientă pentru că a fost anihilată de noii funcționari de tip neocon și neoliberal (sau amândouă, că se poate), adică oameni plătiți public să apere business privat și, bineînțeles annticorupție, adică de destructurarea unor pungi de resurse publice și orientarea lor către privați.

3. Dacă tot aveți probleme cu statul, observați că și PSD-ul e tot pe ”privat”. Dragnea îi tot dă că nu știe de Teldrum. Apoi acest ”nu știu” se transferă în politici economice. Scădem taxe pe dividende și scoatem ochii că mărim salariile bugetarilor, cu din ce în ce mai clare modificări în relația angajat – angajaator care s-ar putea să-l pună pe primul într-o situație imposibilă (în care să aibă grijă să-și plătească singur drepturi elementare la sănătate și educație, adică treptată eliminare și privatizare a unor drepturi constituționale).

4. Tot un joc dubios e cu cedare/ recucerire de suveranitate. Dar n-avem nici măcar un început de program politic despre ce faci cu suveranitatea rămasă după UE, corporații et comp. Ăștia de-i dau cu suveranitatea recâștigată sfârșesc fie în dubișenii daco-romane, fie în noi facilități pentru businessul ”nostru” și și mai multă ură pe săraci și mână de lucru ieftină. Practic extremism economic de dreapta, dar mai ”național”, așa.

5. Privilegiere pe caste. Nu rezolvi mai nimic dacă tai taxele pentru it-iști și doctori și apoi te miri că cei mai mari contributori sunt cei cu venituri mici.

6. PSD este o coaliție de business primitiv, uneori mai violent cu angajații și mai permisiv cu exploatarea la nivel mic. De aia nu e o mirare că avem de fapt și o ruptură între lumi, lumea corporate și lumea implicată în afaceri tip vechi. Numai că la o privire atentă vezi că și IT-ul suge ban public la greu, și acolo e politizare, ca să nu mai zic că tot corporații sunt și fabricile unde exploatarea de secol 19 continuă nestingherit. E mai mult o bătaie de imagine între Pipera și Teleorman.

7. Pilonul 2 de pensii. Nimeni nu vrea să chestioneze mediul privat. E rușine să întrebi de randamente. E rușine să te iei de așa o lume frumoasă. Iar dacă argumentul a fost folosit de PSD, gata, nu mai e bun. Păi cum era ideea cu cititul contractelor? Situația e una de bullying în curtea școlii. Ne luăm și noi de cine-i mai slab. Credința în administrarea privată e ca încrederea în sistemul privat de sănătate, e credința ignorantului de 40 de ani care crede că va avea veșnic numai probleme ”rentabile” de sănătate, de pus dinți sau făcut analize, uită că statul e cel care se ocupă de boli grave și ”nerentabile”. Un comentariu al lui Ciprian Șiulea, perfect, pentru că subliniază nevoie de politic real, nu e spoială pesedistă sau tehhnocrată, tocmai pentru a avea creștere, altfel avem manageriat al mizeriei:

de cînd a spus Tudose că pilonul 2 are un randament de 4% şi că cei care au un salariu care creşte mai mult (de ex. salariu minim) ies mai bine cu pilonul 1 nu se mai opresc inteligenţii care urlă că e prost şi nu ştie economie de piaţă şi că e uşor să creşti salariile “din pix” – expresia destul de neplăcută pentru decizie politică arbitrară. numai că nivelurile generale ale salariilor şi pensiilor chiar trebuie să fie o decizie politică. şi cît e lăsată piaţa să cîştige sub formă de profit (prea mult) şi să dea înapoi sub formă de salarii, pensii sau impozite (prea puţin) e tot decizie politică – una foarte proastă, deocamdată, dar asta înseamnă că e nevoie de mai multă decizie politică, nu mai puţină

8. Am văzut și o  discuție stupidă despre statat minimal și maximal. E stupidă pentru că nici nu știi ce să le dai mai întâi să citească susținătorilor de stat minimal. Inovația de tot soiul a ieșit din investiții publice, apoi exploatate privat, e drept.