Ce/câte interviuri a dat Iohannis în 2015-2018?

De ce e importantă această întrebare, ”câte interviuri a dat președintele nostru în 3 ani”? Nu e pentru miștouri despre lentoare, pentru că aici avem de fapt o politică de comunicare complet opacă. Nu știu dacă mai găsim un om atât de influent în UE care să-și fi controlat cu atâta grijă aparițiile.

Președintele României a avut un foarte slab contact public cu ziariștii. A preferat să țină totul sub control, numai prin conferințe de presă și câteva interviuri/declarație. Din decembrie 2014 până astăzi a dat câteva interviuri în mediu perfect controlat și legate strict de câte un eveniment festiv sau de comemorare.

Un interviu simplu cu un ziarist liber să-și aleagă temele și să atace tot ce trebuie atacat pentru binele informației Iohannis nu a dat după ce a câștigat alegerile. Un interviu stabilit pur și simplu în care să se discute liber și pe îndelete agenda și dilemele ultimilor trei ani, așa ceva nu există.

Iohannis a dat un interviu tip ceremonie (aici, despre Uniunea Europeană), un interviu la jumătate de an de la alegeri, pe TVR, singurul care se apropie cât de cât de ceva ce s-ar putea chema interviu (dar departe totuși, și e și de acum doi ani și jumătate), unul pentru adevărul.ro centrat pe anticorupție, atunci când avea să-și livreze mesajele înainte de alegerile parlamentare, un interviu aproape electoral. Și or mai fi rămășițe de dialoguri care nu se apropie de ce cer eu aici.

Au mai fost conferințe de presă cu unele întrebări incomode, dar acolo echilibrul dintre intervievat și cel care pune întrebările e complet distrus în favoarea puterii.

Iohannis nu a acordat un interviu față în față, de evaluare a mandatului, nici măcar prietenilor, celor din presă care l-au susținut necondiționat. Dragnea et comp. au invadat studiourile private de partid (devenite un soi ciudat de televiziuni guvernamentale – A3 și RTV) și oricât de aranjată a fost treaba, tot a trebuit să mai răspundă la una alta. Deși modelull ărmâne același: nu dăm interviuri, facem PR, prezentăm tâmpenii la tablă, evităm subiectele grele.

Acum două zile Macron, președintele Franței, a acordat un interviu de un an de la începerea mandatului, interviu notat de presa franceză ca fiind cam agresiv (din partea ziariștilor). Dar a fost interviu pe bune! Un cetățean care l-a urmărit a înțeles măcar de ce parte a baricadei se află. După un vals de eschive și declarații defensive, Macron și-a transmis totuși planurile sau intențiile, a răspuns dubiilor în fața implicării Franței în atacul recent din SIRIA, iar ziariștii i-au expus în mod clar dubiile publice: poate cel mai interesant moment este acela când se vorbește de evaziune fiscală și optimizare fiscală în UE. Cam așa ar trebui măcar să mimezi democrația.

Totuși, Klaus Iohannis nu a acordat interviuri serioase în trei ani de mandat de președinte al României. Asta ca să fim blânzi. De fapt nu a stat niciodată de vorbă cu presa pentru evaluarea firească a unui mandat trecut de jumătate. Iar asta se vede dacă vedem câte întrebări s-au strâns: nu avem cu președintele discuții de principiu despre protocoalele secrete (avem doar bagatelizări prin declarații), nu avem o discuție serioasă despre propria situație după ce a pierdut (în timpul mandatului!) o casă luată fraudulos, nu avem discuții despre cheltuieli pe armament vs. cheltuieli pentru un minim stat protector, discuții despre poziția anemică a României în UE deși e momentul să pună întrebări și să revendice un statut nou (da, discuția despre optimizarea fiscală din unele state UE ne privește foarte tare și pe noi), discuții despre învolburatul an 2015 în care SRI-DNA și-au pierdut controlul în atacarea unei puteri guvernamentale legitime. Și câte multe altele. Iar acest interviu, dacă am mai avea o societate civilă sănătoasă, dacă am mai avea ceva presă, ar trebui să fie cerut insistent chiar de cei mai buni prieteni ai săi.

Eu am mai propus tot soiul de variante, pentru normala chestionare mediatică a puterii prezidențiale sau guvernamentale. Premierul și președintele ar trebui să-și impună clar, că doar n-o fi nevoie de lege și pentru asta: măcar o dată pe an vii în fața a doi-trei ziariști de diverse orientări care vor pune toate întrebările importante strânse într-un an. Se filmează pe teren neutru și se transmite la liber. Eventual, de  postul public. Sau, dacă și asta e complicat, vă invit la mine în sufragerie, invit și doi trei prieteni cu diverse orientări politice și facem un lucru absolut normal – vorbim cu puterea, nu era o chestie de la sine înțeleasă că au obligația să facă asta!?

Nici DNA n-a răspuns de fapt niciodată tuturor întrebărilor, tocmai înecându-ne în comunicate de presă. Liderii PSD n-au mai vorbit de mai bine de un an în alte locuri decât cele perfect setate pentru marketing politic. Dar nu e vorba doar de instituții  sau persoane foarte vizibile. Foarte rar răspund șefi de agenții importante, sunt miniștri care nu apar decât în pagina cu poze de pe siteul ministerului etc. Iohannis e doar vârful unei piramide de tăcere care se înalță dintr-un ocean de scandal.