RSS Feed

Israel sau UE. Acel an 2015. Programul DEMOS

vezi toate articolele de
14 May la 10:45 15 comentarii 2 vizualizari.

Israel sau UE. Tu cu cine ești cu Berlinu sau cu Israelu? E clar, cu Israelu, striga un om de-al lui Voiculescu ieri când treceam cu telecomanda prin postul lor.

PSD și televiziunile guvernamental-private vând următoarea idee: noi suntem oamenii americanilor cu adevărat, nu mai sunt Kovesi et comp. Și au dreptate săracii, mare lucru nu s-a schimbat. Puterea în SUA s-a modificat, pupatul mâinii continuă indiferent de condiții, consecințe, analiză.

Aceeași tabără își continuăacuzațiile că DNA-SRi sunt o creație artificială americănească de oprimare a capitalistului și politicianului local. Mesajul simplu? acum noi le pupăm mâna americanilor, vrem puterea pe care o avea Băsescu în numele lor.

Inutil de spus că plecăciunile astea rudimentare ne fac de râs și produc ravagii în statul de drept. Fix așa cum în România nu au fost recunoscute în niciun fel închisori secrete unde au fost torturați oameni, așa cum au fost recunoscute în raportul Congresului american.

Inutil de spus iarăși că și cu invadarea intimității am mers și noi foarte departe cu avântul dat de trendul NSA, de a înregistra și urmări tot. N-au existat complexe democratice nici atunci.

De ce ne plac americanii mai mult decât UE? Pentru că în această parte de lume, fie că sunt în varianta Obama-Clinton, fie în varianta Trump, ce contează e că se preferă scurtăturile nedemocratice. Asta în timp ce UE nu are de afișat mai mult decât condescendență și ”lecții de civilizație”. Elitele locale, agresive în provincialismul și submisiunea lor, cred că au intrat într-o etapă mai șmecheră. Cum zice Cristoiu, ”să câștigăm și noi, domnule, ceva” din mutarea ambasadei. Câștiguri strategice avem de obținut, spune și Dragnea.

E vorba probabil de promisiuni în zona investițiilor de armament. Investițiile din zona SUA sau Israel sunt fie bechteliene, fie încercări de intrare prin privatizarea ultimilor zone strategice din industria de energie.

Să mai observăm și că ”tehnocrații” de extremă dreapta gen Bostan au și sărit să apere decizia lui Dragnea, că doar se știe că UE e stângistă și noi trebuie să apărăm creștinismul și să ne apărăm de antisemitism (!?!?!), să nu lăsăm arabii să respire!

Deși mulți spun că politica noastră externă este dereglată de neînțelegerile interne, aș spune că e fix invers. Sunt mari jucători care profită de neînțelegeri interne (intra-UE sau în interiorul unei singure țări) pentru a obține diverse avantaje. De data asta, schimbările de politici în SUA sunt cele care generează mici cutremure și pe aici. SUA au devenit garantul legitimității ultraconservatorismului care frizează extrema dreaptă. Achizițiile grele de armament vin la pachet cu achiziții grele de ”mândrie națională”, anticorectitudine politică, antirefugiați, antiavort etc. UE ajunge un soi de blestem stângist, lucru desigur ridicol, dar care animă tot soiul de ”elite” care au reverii autoritariste de decenii.

Acel 2015. Ponta nu câștigă alegerile prezidențiale, dar rămâne premier. Tot anul încep să fie anunțate de SRI-DNA ”dosare grele”. Sunt dosare precum Turceni-Rovinari unde e clar că poți găsi corupție, numai că nu faptele contează, ci decaparea. A fost cel mai stupid caz de decapare, s-a mers de la fapte realmente dubioase ale managerilor de companie către politicienii de la guvernare (cei din jurul președinției sunt tradițional protejați) și așa a fost prins și Ponta în dosar. Am spus de atunci că mi se pare în neregulă pentru simplul fapt că sunt educat în interpretare de text și pot vedea fracturi de logică retorică suspecte.

Nu ai nevoie de conspirații paranoice despre SRI-DNA ca să vezi că 2015 e anul în care Coldea și Kovesi s-au băgat cu totul și pripit în politică  pentru a-și prezerva puterea. Au acționat fără sprijinul politic tip Băsescu, în numele și pentru cucerirea bunăvoinței noii puteri. Efectul? Au căzut niște lideri de partid și au venit alții, și mai și. Tot PSD-ul a fost răvășit de schimbări din motiv de dosar, în primă fază spre bucuria lui Ghiță-Ponta, iar apoi roata s-a întors împotriva lor.

Explicaţiile cu influenţa covîrşitoare SRI mi se par simpliste, influenţa SRI a venit la pachet cu mai multe schimbări de paradigmă. Totuşi schimbarea de putere prin anticorupţie e cel mai prost scenariu pentru noi restul, oricît de bine le-ar pica unora.

La fiecare dosar (că au mai fost unele cu Blair, altele cu apropiați, mama lui Ponta era la un moment dat citată), Iohannis cerea demisia:

„Cea mai bună soluţie ar fi să demisioneze. Dacă nu este vinovat, aşa cum susţine, atunci nu văd nicio problemă… Dar este inacceptabil ca o ţară europeană să aibă un prim-ministru pus sub acuzare de procurori pentru fapte penale”, a spus Klaus Iohannis.

În interviul pentru Financial Times, Klaus Iohannis a mai spus că vrea să curețe sistemul politic românesc.

2015 rămâne cel mai rușinos an din istoria justiției din România. Atunci au explodat necontrolat și efectele protocoalelor pe care nimeni din lumea bună nu vrea să le discute. Și au explodat necontrolat tocmai pentur că era în tranziție puterea politică, oamenii fiind obișnuiți cu un Băsescu autoritar la Cotroceni și cu o direcție sigură. În 2015 ceea ce părea imparțialitate era de fapt haos. Rezultatele sunt lamentabile, intențiile străvezii. Iar corupția a tot crescut. Asta trebuie să le intre bine în cap și dușmanilor și prietenilor DNA.

Sigur, acum se găsesc scuze că se comportă judecătorii ciudat, că nu știu ce. E ca explicația cu pesedizarea Curții Constituționale. De ce să nu te uiți să vezi aberația completă și inițială? important e să stai în conspirația ta și să te hrănești din ea.

Programul DEMOS și stânga

DEMOS, o platformă politică care își asumă prin destui reprezentanți că e de stânga, și-a afișat programul. Salut intenția, stânga e în derivă în România, orice intenție în zona asta e binevenită. Am citit programul și am niște observații scurte.

Textul începe cu niște fapte despre muncitori plecați, drepturile angajaților de aici, situația minorităților etc., corect redate, și care par polemice pentru simplul fapt că în rest avem un cosens neoliberal total la nivel de mainstream politic, media etc.

Problema începe la partea de soluții care sunt o adunătură de nemulțumiri ”prepolitice”, cum le numea un prieten. Adică vrem să fie bine, să întărim pătura socială, să analizăm niște privatizări, dar soluțiile sunt de un ONG-ism înduioșător. Oriunde apare o contradicție, apare o idee de ”democrație directă” sau de rezolvare cetățenesc-ongistică.

DEMOS sună pentru mulți ca un USR de stânga și tocmai cu asta trebuie să lupte, cu faptul că în trecut, activismul ”apolitic” a tot sucombat de partea unei drepte deloc centriste sau calme – dreapta macoveistă sau useristă a produs noi voci retrograde care nu prezintă alt avantaj decât cel al tinereții și al ”anticomunismului”. Demos trebuie să taie orice legătură cu ambiguitățile din care a trăit până acum o întreagă pleiadă de figuri care s-au pretins ”progresiste” până la prima provocare mai serioasă.

În chestiunea ”românii plecați” problema este afișată ca un soi de consecință internă, nepolemică cu UE. Capitolul despre politici în interiorul UE este complet anemic, tocmai acum când orice fel de stângă în România trebuie să afișeze o formă de critică eficientă economic și politic la adresa designului UE, o alternativă viabilă la aburelile dreptei cu suveranismul și recâștigarea mândriei naționale.

Încurajarea modificării legilor de dialog social și a sindicalizării în mediul privat este foarte bine venită. Dar nu poate avea efect dacă angajații de orice formă din privat nu simt că sunt susținuți – pentru asta tonul trebuie să fie mult mai realist polemic împotriva unor patronate românești agresive și fără scrupule.

Se cere impozit progresiv și impozitarea capitalului, din nou intenții bune prezentate fără prea multe date despre maniera în care vor să execute astfel de mișcări – sigur, mă bucur că s-au consultat cu Cornel Ban, dar ar fi trebuit să-l stoarcă de cât mai multe modele concrete.

Impozitul progresiv în România este necesar, dar nu ca o formă de extragere DOAR de la salariați a unor suplimente (ei sunt principali furnizori de venituri și în acest moment). Trebuie impozitate averi, trebuie specificat cât mai clar și cu cât mai multe date (unele oferite de oameni precum Florin Georgescu deja) unde sunt averile românești, cum sunt ascunse, cum trebuie scoase la suprafață. În documentul DEMOS și în general în acțiunile stângii trebuie abandonat tonul de ”masă rotundă” și precizați mai clar inamicii politici, pentru că la aceste rezultate nu ajungi firesc și natural, trebuie să câștigi un minim suport popular după decenii în care s-a strigat papagalicește că singura soluție e ”taxa mică”.

Încă vagă e propunerea cu ”încurajarea sectorului bancar” în direcția creditelor pentru industrializare competitivă. Ce sector bancar încurajezi, ce aduci în plus față de ideea anemică și enunțată de PSD cu acel fond național de încurajare a investițiilor interne?

Destul de straniu e jocul între local și centralizat. Pe de o parte recunoaștem că descentralizarea a produs efecte perverse, a slăbit și mai mult infrastructuri cheie, sănătate sau învățământ, de cealaltă parte vrem mai multă putere pentru local, prin veșnica speranță – și ea o fantezie oengistă nesusținută de realități, ci doar de fonduri -, că acolo unde se întâmplă dereglări grave pot interveni ”forțele cetățenești. Din ce am observat eu, acest ”cetățenism” implicat în jocuri locale a produs de fapt scurtături de joc politic informal fără mari efecte palpabile (cu câteva excepții, desigur). Ca să nu mai zic că ”cetățenismul” a picat la fix unor instituții dereponsabilizate care așteaptă plângeri sau campanii media ca să facă ceva-orice.

Orice forță de stânga mai trebuie să țină cont de ceea ce se cheamă ”angajat” în UE. Foarte multă mână de lucru românească e angajată informal, semiexploatată, incomplet declarată, iar această situație trebuie să genereze propuneri mai îndrăznețe decât un vag ”vrem o Europă mai socială”.

Se vorbește în program de o amenințare autoritaristă. Ea există, de acord, însă în unele cazuri e și un radicalism la care a ajuns ceea ce se cheamă ”cetățean obișnuit”, care lasă în urmă și cele mai radicale organizații politice. Proiectul care nu oferă forța polemică și promisiunea unei clătinări serioase a unui sistem bolnav este amenințat de moarte din două direcții: alternative ultraconservatoare care funcționează diversionist spre asigurarea unui confort local pentru maimarii zilei sau, de partea cealaltă, o posibilă masă de cetățeni care se plictisește în timp ce e de acord cu tine.

Le urez succes, criticile mele sunt uneori și autocritici la ce mai mișcă în fragila stângă locală.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

15 comments

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!