RSS Feed

Episodul kovesiiohannis. Acel tremur din vocea ziariștilor

vezi toate articolele de
16 Feb la 18:15 114 comentarii 2 vizualizari.

Republica România e alcătuită din cetățeni, adică niște entități semiabstracte de drepturi, oase și carne.

Societatea spectacolului nu are cetățeni, are fani, un amestec de lacrimi, muci, onomatopee, emoții. Fanii nu pot fi parte dintr-o republică, nu știu cum se numește entitatea pe care o alcătuiesc.

În spațiul public nu se mai manifestă grijă și ripostă cetățenească, ci chiote și huiduieli de fani. Fanii nu  vor răspunsuri, vor confirmări. Ce-am văzut zilele astea din noi confruntări pentru justiție ne arată în toată splendoarea pierderea completă a relevanței. Mulți o dau pe facebook, dar nu e decât manifestarea unor inegalități teribile și manifestarea unui laissez-faire dus la absurd pe bani publici. Dar aceste complicățenii le vom explica cu alte ocazii. În orice caz,nu e doar cu bule. Esența e însă asta:

Ești șemecher pe libertatea de exprimare dacă îl chestionezi critic pe Dragnea în Teleorman și pe Boc în Cluj sau pe Iohannis în București (centru) și Sibiu. Dacă nu faci decât să huiduiești din curtea ta înspre ăilalți, asta se numește cel mult o petrecere tristă.

Ieșirile lui Kovesi sau Iohannis n-au făcut decât să confirme faptul că nu mai e nimeni interesat de o republică România, ci de o masă de lăicuitori.

Cum poți să ieși ”bine” când nu răspunzi la întrebări? Unii au spus că totul a venit de la întrebările proaste. Nu e un argument, proaste cum or fi întrebările trebuie măcar demontate veridic. Iar aseară, în fața lui Iohannis, nu au fost doar întrebări Sorina Matei, îmbârligată în propriul narcisism, au fost întrebări simple și bune (au fost puse, e adevărat, de oameni care nu-s megavedete eroice) care au fost lăsate fără răspuns, tratate cu aroganță.

Mai interesant e ce s-a întâmplat la conferința de presă cu Kovesi. Totul a început cu o minciună acceptată rapid: deși chiar era prima conferință de presă după o mie de ani, Kovesi a sucit observația lui Tolontan fără probleme. De altfel, ne-am trezit că cele câteva întrebări normale puse de ziarist erau de fapt și ele atacuri la adresa justiției, așa au spus fanii – ce să mai, amfost la un pas să aflăm că Tolontan s-a vândut la Teldrum. Adică nici măcar să înțelegem ce dracului erau înregistrările alea din comunicate oficiale n-ar fi trebuit să știm.

Fanii nu au încredere decât în instituții opace, care execută ceva bun, nu trebuie să înțelegem cum, de ce, e ca sfânta biserică. Intri plin de păcate și ieși curățat, nu se știe cum. Democrația e bună pentru atacul adversarilor. Ați observat cât de intimidați erau ziariștii, și ăia buni și ăia slabi, la aceste conferințe de presă, Iohannis & Kovesi? Voci tremurânde, fâstâceală, pierderea șirului. Mie mi-au dat ceva fiori aceste fâstâceli, era un fel de frică și neputință. Neputința venind din faptul că orice ai întreba, de fapt nu întrebi ci te expui ca fiind de o parte sau alta, și siguranța că orice ai întreba nu vei primi un răspuns, ci un performance. Toate sunt generate de opacitatea acestor instituții, acestor oameni.

E o pre-frică. E ezitarea ziaristului în fața unor blocuri instituționale care nu sunt deschise la jocul democratic nici măcar în fața fanilor, toți au simțit asta acolo, și fanii și ne-fanii, inclusiv eforturile lui Tolontan de a scoate informații simple pe care Kovesi era OBLIGATĂ să le expună clar încă mult înainte să facă repetiții pentru conferința de presă. Pre-frica e și un soi de acceptarea a unui alt tip de șef instituțional, unul care nu e politic, e tare, deși nimeni nu mai știe exact de ce e tare. Iohannis e ales, dar din secunda doi a intrat pe un robot automat care anunță achiziții de armament și strigă ”penalii”. De partea cealaltă, Dragnea fiind mai expus la ce-a mai răma sdin jocul democrației, ne desfășoară o întreagă pleiadă de isterici care să răspundă în locul lui. Dragnea nu mai răspunde direct de un an de zile la întrebări cheie despre revoluții fiscale, de justiție, de ce vreți voi.

Acest tremur din vocea ziariștilor nu trebuie tratat superficial, e un indiciu. Arată cât de rar au răspuns în toți acești ani acești oameni la întrebări directe, incomode. Arată și cât de obișnuiți sunt ziariștii să sară în cap unor altfel de autorități (la conferințele cu alți șefi, politici sau de pe la alte instituții, ziariștii nu au milă, nu au vibrato în voce). Dar arată și o resemnare că de la anumite instituții nu mai așteptăm schimb democratic de întrebări și răspunsuri.

Scenariul se repetă în ”dialogurile” PSD-ALDE și Antena 3 RTV, desigur. Și acolo avem show, nu întrebări. Numai că fiind aleși, fiind nevoiți să mai dea socoteală pentru actul guvernării sunt forțați ceva mai des să joace măcar spectacolul democrației. Kovesi și Iohannis nu mai au acest stres.

De unde vine indignarea, sufocarea, frustrarea în fața acestui show cu mase de fani? Vine din faptul că te simți spectator la un ecran cu pureci, un ecran cu cetățeni-pixeli, cu fani care-și recompun imaginea idolilor din propriile emoticoane. Te uiți la Dragnea la Gâdea și urli ”întreabă-l bă de ce trebuie să tremure că-i scade salariul muncitorul care a adus creșterea economică?”. Nimeni nu întreabă. Te uiți la Kovesi și când în sfârșit vine să răspundă presei, și nu amicilor, face un show de PR pentru care a făcut repetiții ani de zile.

Când îi prinzi nici numai știi ce să-i mai întrebi, s-au strâns prea multe, realitățile au fost modificate deja. Mai ales că ar trebui discutate principii, multe principii.

Kovesi spune că nu a pronunțat ”decapare”, că e un soft care te poate pune să reciți cățeluș cu părul creț. Dar ea a expus principiul decapării în direct. De fiecare dată când se laudă cu rezultate și bilanțul DNA, nu pomenește rezultate adevărate, adică închiși, prejudicii etc., ci câți miniștri a reușit să prindă în dosare. Păi bun, ai prins zeci de miniștri în ”Microsoft” și nimic. De ce? Tocmai pentru că ați urmărit OAMENI, nu FAPTE, ați urmărit FUNCȚII, nu AVERI ILICITE. Sunt jafuri mari imobiliare, de exemplu, izvorâte din retrocedări sau din ocuparea orașelor mari pur și simplu de elite conducătoare de business (politicienii fiind simpli pioni). În afară de Popoviciu, și el bine merci, ce mare samsar imobiliar ați prins? Și cum poți să scapi întreg de la o conferință de presă în care ar fi trebuit să explici cum ai putut să ataci cu 3-4 dosare un premier în funcție (Ponta), dosare care s-au surpat sau încă se surpă după ce a demisionat. Mă rog, am tot dat pe acest blog exemple nenumărate de ineficiență în lupta anticorupție: nu se urmăresc zone enorme de evaziune (fructe, combustibili) și abuz economic; pentru că LCK o spune senin: dușamnul ei e ”politicul”.

Iohannis a fost de o aroganță suplimentară, generată probabil și de mișcări tectonice în piața fanilor. Fanii o spun clar, o vor pe Kovesi președinte. Dacă sapi puțin, vei constata că o vor probabil și șef DNA și șef al țării, dacă se poate numit direct, nu ales. Par răutăcios, dar de fapt sunt serios, am vorbit cu destui fanatizați ca să știu cum gândesc.

Singurul argument rămas în picioare e că LCK e pur și simplu mai credibilă decât Dragnea și ai lui, e mai “de-a noastră” și e ”parteneră strategică”. Dincolo se trage tare cu ”poliția politică” și ”statul paralel” dar o turmă de lideri nu pot să-și justifice averile nici măcar cu meditații sau cu case luate cu acte false.

În fine, după episodul contactuluiacestei puteri Kovesi-Iohannis, se impune o sindicalizare a jurnaliștilor, dincolo de rahaturile de zi cu zi. Interviu obligatoriu cu 5-6 reprezentanți din toate taberele ziaristice măcar o dată la 3 luni. Ar trebui să fie o convenție nescrisă dar sfântă. Puterea de toate felurile scapă mult prea ușor fără răspunsuri, plină de aroganță, pentru că-și etalează PR-ul fără jenă ani de zilă și apoi te și întreabă cu tupeu dacă mai ai întrebări. Păi Iohannis, Dragnea, voi n-ați mai avut dezbateri pe bune. Chiar dacă înțeleg tendința asta corporatistă de control al imaginii, ea este dinamită la democrație când e folosită cu o presă oricum praf economic și într-o economie în care libera exprimare e mai mult sulemeneală decât libertate din motive obiective: inegalități prea mari.  Așa că asta e de siguranță națională, că tot ne-ați dat foc la creieri cu sintagma asta, e de siguranță națională se vorbiți regulat și să răspundeți dracului și la întrebările care nu vă convin.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , ,


114 comments

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!