RSS Feed

Adrian Severin și Corina Vințan, dormiți liniștiți: lobby-ul e corupție. În UE, nu și în România. O nouă lege ”cu dedicație” se pregătește pentru Roșia Montană

vezi toate articolele de
15 Jan 2013 la 13:14 25 comentarii 1739 vizualizari.

Pentru început o știre. Fostul europarlamentar austriac Ernst Strasser a fost condamnat ieri, de către un tribunal din Viena la 4 ani de închisoare cu executare. Strasser a fost găsit vinovat de corupție în scandalul de lobby ”Bani pentru amendamente” din Parlamentul European, scandal în care a fost implicat și românul Adrian Severin. Pentru cei care, poate, nu știu despre ce este vorba: în martie 2011, Strasser, Severin și slovenul Zoran Thaler au fost filmați cu camera ascunsă de jurnaliști de la ”The Sunday Times”, care se pretindeau lobbyști. Cei trei europarlamentari acceptau să înainteze anumite proiecte la legi, contra unor sume care ajungeau până la 100.000 de euro.

Thaler și Strasser și-au dat demisia în urma scandalului, nu și Adrian Severin, pentru care lobby-ul reprezintă o activitate absolut normală, de… consiliere. Severin și lobbyștii români pot dormi liniștiți: nu avem o lege care să reglementeze această activitate. Începând cu 2002, toate proiectele de lege care intenționau reglementarea activității de tip lobby în România au fost blocate. Evident, nu s-a găsit cineva care să facă lobby pentru o astfel de lege.

***

Și ajungem, din nou, la cazul Roșia Montană. Pentru că, în lipsa unor reglementări care, cât de cât să-i mai temepereze pe cei care desfășoară acest tip de activitate, și, mai ales, pe parlamentarii care acceptă ”intrarea în joc”, activitatea lobbystică e în plin sezon. Cea mai recentă dovadă e un nou proiect de lege privind ”redesechiderea minelor”, inițiat de senatorul PSD, Sorin Bota. Înainte de a trece la analiza articolelor ”puse cu mâna” din acest proiect, trebuie făcute câteva precizări legate de situația actuală (contextul politic) a cazului Roșia Montană.

Contextul 1: ”Cine trebuie să câștige”

Frank Timiș și Ovidiu Tender (părinții multor proiecte de exploatare a zăcămintelor din România, inclusiv a aurului de la Roșia Montană) au părăsit conducerea Gabriel Resources în 2003. În declarații din vara lui 2012, Tender a lăsat să se înțeleagă că plecarea nu a fost tocmai voluntară: Timiș ar fi refuzat până atunci preluarea proiectului (pentru că nu i s-au oferit sumele pe care se aștepta să le primescă), dar, în 2003, ”n-a mai putut duce (proiectul – n.a.)”. Ieșirea din afacere a lui Timiș și Tender a coincis cu slăbirea influenței în PSD a lui Ioan Talpeș (pe fondul conflictului dintre grupul din jurul lui Ion Iliescu și cel din jurul lui Adrian Năstase), cel care îi susține la nivel politic pe cei doi (ilustrativ în acest sens e modul în care consorțiul din care făceau parte Tender și Timiș, susținut de Talpeș, a fost eliminat pur și simplu în 2003, din cursa pentru privatizarea Petrom încă din faza de preselectare a ofertelor, deși era văzut ca mare favorit).

Tot în vara anului trecut, Tender a afirmat cât se poate de direct: ”Afacerea Roșia Montană este rentabilă. Problema este cine este beneficiarul acestui câștig. Probabil se va stabili cine trebuie să câștige (s.a.) și atunci se va da drumul proiectului”. Nu vă iluzionați, nu la locuitorii Roșiei Montana ori la statul român se referea Talpeș când spunea ”cine trebuie să câștige”.

Contextul 2: Poziția USL față de cazul Roșia Montană

Pe 5 septembrie 2011, pe blogul personal, Victor Ponta a făcut publică poziția USL despre cazul Roșia Montană. ”Trebuie să aflăm cine sunt acționarii acestor companii și cine exercită conducerea executivă,  către cine s-au dus fondurile de promovare ale acestui proiect în România, atât în zona societății civile cât și în zona politică. De asemenea, dorim o evaluare corectă a modului în care s-au tranzacționat acțiunile privind acest proiect  la bursele externe și să aflăm în ce măsură persoane care au influențat deciziile oficiale au luat parte la aceste speculații bursiere”. Așadar, USL-ul era interesat de cine a câștigat și cine ar câștiga de pe urma proiectului, ceea ce reprezintă doar o mică parte a ”bubelor” acestui caz. ”Deranjul” nu era dat atâta de proiect în sine ci de faptul că ”nu câștiga cine trebuie”.

În același document, USL invocă necesitatea transparenței asupra cazului Roșia Montana. Într-un comentariu pe ”Voxpublica” am arătat că o asemenea transparență (măcar în parte) s-ar putea obține prin constituirea unei comisii de anchetă parlamentare (USL dispunea de numărul de membri necesari pentru a promova o astfel de comisie și în perioada în care era în Opoziție). În vara lui 2012, cu ocazia lansării candidaților USL la Cluj, după ce alianța preluase deja guvernarea, am avut o foarte scurtă ”intersectare” cu Victor Ponta (la intrarea în Cinema ”Florin Piersic”, unde urma să se desfășoare lansarea candidaților USL). L-am întrebat, și am repetat întrebarea de două ori, pentru că încerca să evite răspunsul, dacă va însărcina Corpul de Control al Guvernului să efectueze o anchetă în acest caz (tocmai pentru a asigura transparența cazului). Eschivările lui Victor Ponta au dat de înțeles că răspunsul e negativ. Transparență, transparență, dar nici chiar așa…

Contextul 3: Poziția Guvernului Ponta

După câștigarea alegerilor parlamentare și investirea noului Guvern, Victor Ponta, dar și miniștrii Mediului și Industriilor, Rovana Plumb, respectiv Varujan Vosganian, au făcut mai multe declarații legate de Roșia Montană. Poziții echivoce (pe care le-am mai comentat pe ”Voxpublica”). Nici da, nici ba, garanții și standarde de mediu, participația statului român etc., cu o mare marjă de interpretare (garanțiile și standardele de mediu pot însemna blocarea proiectului, dacă, într-adevăr, ar fi reale, sau pot fi doar mimate, oferind justificare și acoperământ pentru avizare; la fel, o participație corectă la beneficii și profit a statului român i-ar putea descuraja pe cei care visează la câștiguri uriașe și facile de pe urma proiectului sau pot însemna câteva procente teoretice anunțate ca ”mare victorie” pentru a obține avizările și autorizațiile de funcționare). Din nou, afirmația lui Tender legată de blocarea proiectului până se stabilește ”cine trebuie să câștige” face sens.

Tot la sfârșitul anului, la conducerea OSPI a fost numit Gabriel Dumitrașcu, fost director și director adjunct la RMGC între 2001 și 2005. Referindu-se la cazul Roșia Montană, Dumitrașcu ar fi favorabil proiectului dacă ”s-ar crea un program de dezvltare a aunor industrii verticale, ca să nu ia tot aurul calea exportului. Trebuie prelucrat în România și, ulterior, să se pună problema exportului”.

Proiectul de Lege pentru Redeschiderea Minelor

Săptămâna trecută, pe 9 ianuarie 2013, senatorul PSD Sorin Bota publică pe… petitieonline.ro un proiect de Lege pentru Redeschiderea Minelor (solicitând susținerea publică a acestuia – la ora la care scriu acest text, se adunaseră 17 semnături). Iată câteva articole și paragrafe, cu comentariile de rigoare.

”Art. 2, (2): Acestea (resursele naturale – n.a.) vor fi gestionate, exploatate, valorificate numai de către societăți comerciale mixte în care statul român va fi acționar”.

Formularea e cât se poate de interpretabilă: o cotă de participare de 1% sau chiar mai puțin a statului român s-ar încadra la acest paragraf. Neimpunerea unei cote echitabile și juste va favoriza participații cât mai mici (care ar avea acoperire legală prin acest text), nu mai mari. Dar, în același timp, oricât de mică ar fi participarea statului român, acest aliniat (și legea în asamblu) ar putea fi un suport propagandistic pentru măsuri, decizii și alte acte normative care să invoce ”interesul național” în asemenea proiecte.

”Art. 3 – (1) Iazurile de decantare, depozitare vechi, existente azi pe teritoriul Romaniei nu vor mai fi folosite dupa intrarea in vigoare a prezentei legi in scopul depozitarii sterilului, a altor deseuri care rezulta din procesul de exploatare si prelucrare a mineralelor si a sterilului.
(2) Pentru depozitarea de steril si a substantelor si solutiilor care rezulta in urma procesului de exploatare si prelucrare a sterilului, a minereurilor si zacamintelor naturale, vor fi construite depozite noi care sa corespunda legislatiei Uniunii Europene in domeniu si imperativului de protejare impotriva riscului seismic. Depozitele noi vor fi amplasate in locatii izolate si indepartate de locuinte pe o raza de minim 2 km de ultima locuinta din localitatea/localitatile din apropiere si vor fi pozitionate in aval de localitate/localitati.”

Ideea că o amplasare la minim 2 km de locuințe a unui iaz de decantare reprezintă ”locații izolate și îndepărtate” e absolut hilară. În fapt, această normă nu ar interzice, ci ar PERMITE amplasarea iazului de decantare al proiectului de la Roșia Montană lângă Abrud.

Iazul de decantare de pe Valea Cornei (prevăzut în proiectul RMGC) e în imediata apropiere a orașului Abrud. Și aici apare partea ”pusă cu mâna”. În vara lui 2011, la Judecătoria Câmpeni a fost constituită Asociația Barajul, condusă de fostul primar din Roșia Montană, Virgil Narița. Conflictul lui Narița cu actualul primar, Eugen Furdui, e de notorietate (doar i-a luat ”jucăria”, mai exact accesul la resursele RMGC – a se vedea ”cine trebuie să câștige”). Conform mai multor surse locale, în zona din imediata apropiere a teoreticului baraj au fost semnalate mai multe intenții de achiziționare a terenurilor și caselor (la un preț relativ scăzut în momentul de față, dar care ar putea ”valorificate” la sume mult mai mari dacă s-ar încadra în acea ”rază de minim 2 km”, obligând compania să le răscumpere). În fapt, Asociația Barajul nu se opune proiectului RMGC, ci încearcă să obțină cât mai multe avantaje de pe urma acestuia (un lucru just dacă s-ar încadra în limitele legii și interesul ar fi cu adevărat unul comunitar, de larg interes public, nu doar al câtorva persoane care ”anticipează” articolele din viitoarele legi).

”Art. 4  (…) Exploatarea se va face numai cu acordul populatiei respective stabilit prin hotarare a consiliului/consiliilor local/e implicat/e sau referendum in localitatea (localitatile) respectiva/e.”

Să râdem cu domnul senator Bota: pentru că tot au făcut referendum local, trebuia să fie menționat în articolul de lege. Dar cum rezultatul referendumului a fost departe de așteptările organizatorilor, s-a găsit și soluția ”de fugă”. Mai exact, acordul populației ”poate fi stabilit și prin hotărâre a consiliului local”. Există precedente notorii despre cât de oneste sunt hotărârile Consiliului Local Roșia Montană: după ce Curtea de Apel Alba a anulat definitiv și irevocabil Planul Urbanistic General (PUG) care declara zona ca fiind mono-industrială, Consiliul Local a votat, pur și simplu, reconfirmarea PUG-ului anulat.

”Art. 7 Aliajul de aur, argint si alte metale rare, rezultat in urma procesarii resurselor naturale cu continuturi de metale pretioase de pe teritoriul Romaniei, va fi prelucrat la Regia Autonoma Monetaria Statului Roman, in vederea obtinerii de lingouri de metale pretioase fine, cu parametrii inscrisi in standardele international acceptate si conforme cu certificatul de garantie “good delivery”.

Acest lucru nu constituie dezvoltarea unei ”industrii verticale de prelucrare a aurului”, la care face referire Gabriel Dumitrașcu (așa ceva ar însemna dezvoltarea unor industrii care folosesc aurul ca materie primă, nu doar transformarea lor în lingouri cu șatmpila Monetăriei Statului Român – fie industrii de înaltă tehnologie, fie prelucrarea aurului în bijuterii, pentru care există o mare cerere pe piața internațională, în special în India și China). Îmi permit însă să anticipez, că acest articol va fi interpretat ca acoperire atât pentru a justifica realizarea așa-zisei ”industrii verticae de prelucrare a aurului”, cât și pentru a invoca ”interesul național” al unor asemenea proiecte.

***

În fine, câteva observații generale. Proiectul de lege se referă, la modul general, la ”redeschiderea minelor”. În fapt, articolele proiectului se referă strict la exploatarea zăcămintelor de metale prețioase, atingând probleme cu mare specificitate ale cazului Roșia Montană.

La o lectură neavizată, proiectul pare a crea condiții mai favorabile statului român în exploatarea acestor resurse. De fapt, doar oferă justificări/pretexte mai mult decât discutabile pentru a invoca ”interesul național” în demararea unor astfel de proiecte. Condiționările (formulate în așa fel încât să fie foarte interpretabile) nu vizează interesul național, ci doar folosirea lor ca armă în negocierile legate de ceea ce spunea Tender: să se stabilească ”cine trebuie să câștige”.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

25 comments
  • 1

    Parerea mea este ca exploatarea pe care vrea sa o faca Rosia Montana Gold Corporation S.A. este o activitate criminala.
    Motivele mele pentru a fi impotriva exploatarii RMGC sunt, in ordinea importantei:
    1. despadurirea zonei, distrugerea solului si potentialul de poluare grava cu cianuri;
    2. distrugerea patrimoniului cultural existent la Rosia Montana;
    3. faptul ca aceste minereuri, aceste bogatii subterane, vor ajunge sa imbogateasca persoane private straine care sunt deja bogate si nu vor imbunatati cu nimic viata noastra, a romanilor (cu exceptia catorva sute de locuri de munca pe o perioada de aproximativ 15 ani), deci va duce la accentuarea diferentelor de clasa;
    4. dezbinarea si dezradacinarea oamenilor care locuiesc acolo pentru a face o exploatare care nu este nici in interesul lor, nici in interesul national;
    5. metodele machiavelice folosite de Rosia Montana Gold Corporation S.A. pentru a-si atinge scopul, care au adus stres si au scurtat viata multor oameni care locuiesc sau au locuit acolo.
    Probabil ca ordinea importantei este alta pentru cei care locuiesc acolo. Eu nu locuiesc in Rosia Montana, dar incerc sa-i inteleg.
    La felul cum stau lucrurile acum in relatia dintre RMGC, stat si politicieni, cred ca profitul obtinut de stat din afacerea asta va fi minim. Sunt multi care se imbogatesc chiar in timp ce eu scriu aici din contracte de consultanta cu RMGC. Fratele presedintelui Basescu se pare ca are un contract prin care va furniza energie pentru exploatare (ziuanews.ro/dez../), de unde intelegem acum si comportamentul acestuia. Ponta si Antonescu or fi avand si ei felia lor. Ideea este ca profitul va fi obtinut de smecherii din spatele RMGC si de smecherii din politica romaneasca, iar la noi, oamenii de rand, nu va ajunge mai nimic. Vom ramane cu poluarea.

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!