Alexandru Solomon, EXCLUSIVITATE Catavencu, despre filmul sau cu capitalisti romani: Orgolioşi. Se plîng. Stau în birouri meschine, de bloc comunist

Cu greu l-am convins pe Alexandru Solomon sa-mi dea interviu. Nu a vrut in niciun fel sa asocieze taraboiul politic cu difuzarea si publicitatea noului sau film despre capitalistii romani. Mi-a dat totusi interviu. Iata-l.

(Ah, nu uitati sa aruncati si o privire pe uichendist.ro. De azi incep povestea Parisului meu. )

Deci, Alexandru Solomon: Capitalism. reteta noastra, productie HiFILM, ARTE

Voiculescu, Vîntu, Patriciu, Diaconescu, oho, şi-o groază de alţi băieţi cu bani sînt vedetele filmului «Capitalism. Reţeta noastră», difuzat pe Arte, în timpul alegerilor. Vă amintiţi ce ecouri au fost. Ce citări deşucheate, anapoda a stîrnit filmul. Era campanie, nu? Solomon povesteşte acum calm despre un film care face toţi banii.

Reporter: Nu te-au dat dracului că-i iei tu la întrebări?

Alexandru Solomon: Nu. Le-am spus ce vreau să fac şi că îl convoc pe Ceauşescu să ne ia pulsul după 20 de ani. Că nu vreau să fac doar un interviu, ci aş vrea să îi pot însoţi în ceea ce fac ei – la birou, în fabrici şi uzine, eventual în activitatea politică – dacă o au, şi-acasă. Le-am spus că, teoretic, capitalismul e o chestie invizibilă, ori eu m-am încăpăţînat să o filmez. Ba da, mă întrebau ceva în mod repetat: cine mai apare alături de ei.

Rep.: Eşti adeptul teoriei lui Brucan cu securiştii de rang doi ajunşi în frunte?

A.S.: De cînd a scris Brucan cartea lui despre milionari, lucrurile s-au complicat mult mai tare. Am citit tot felul de texte despre cum s-a petrecut tranziţia în alte ţări, comparativ cu Romînia. La noi s-a pornit de la foarte de jos ; pe o scară întocmită de Banca Mondială, aici gradul de liberalizare în 1989 era 0. Ori în Ungaria şi Polonia exista o economie paralelă încă din anii 80, pe lîngă faptul că aveau o societate civilă vioaie, activă, care a putut să preia frînele, măcar parţial. Am avut un start prost. şi capitalismul s-a făcut cu vechile structuri, altele nu erau. S-a făcut şi cu vechile metehne, specifice comunismului balcanic. Asta explică şi de ce nici cealaltă teorie a lui Brucan – profeţia celor 20 de ani – mult mai populară, nu s-a verificat. Cu alte cuvinte, n-am ieşit din rahat. N-am teorii, doar dezamăgiri.

Rep.: Care-i filosofia banilor lor?

A.S.: Vor să schimbe lumea. Sau vor să se distreze. Sau şi una şi alta.

Rep.: Stiu să mintă? Naivi sînt?

A.S.: În general, sunt cu toţii oameni care au mare experienţă publică, de media. Sunt oameni antrenaţi, cu o carismă îndelung exersată (nu glumesc). Dar sînt şi oameni foarte orgolioşi.

Rep.: Vîntu de ce te-a refuzat?

A.S.: Vîntu mi-a spus că nu e pregătit, şi a rîs. M-au refuzat Tender, Popoviciu, Columbeanu ; n-am reuşit să vorbesc cu G.C. Păunescu, cu Adamescu, Ostahie sau ţiriac. şi cîţiva copii de miliardari m-au refuzat, spunînd că se feresc de media (?). Vorbim de oameni care n-au timp deloc şi am petrecut multă vreme încercînd să mă văd cu unul sau cu altul, dînd telefoane, făcînd anticameră sau conversîndu-mă cu secretarele. Luni întregi. Simţeam că mă lasă nervii.

Rep.: Se verifică miturile? Voiculescu este Voiculescu cel cu bani din contul lui Ceausescu?

A.S.: Din interviul pe care l-ai făcut tu cu el, am înţeles că e vorba de altă persoană.

Rep.: Dan Diaconescu. Cum îmbogăţeşte populismul?

A.S.: Îmbogăţeşte – pentru că – aşa cum spune DD în film, « televiziunea e singura bucurie gratuită care le-a mai rămas romînilor  ». Ai să vezi, cînd am să scot filmul aici la primăvară, că Diaconescu e alt fel de persoană decît cea pe care o vedem la televizor. Mi-a făcut un «studiu de piaţă» al Romîniei de-am rămas mut.

Rep.: Ce tip de retorică etalau?

A.S.: Toţi se plîng. Nici lor nu le place Romînia în care trăim. Doar că ei ar fi avut puterea şi ocazia să o schimbe pînă acum. Sunt foarte critici şi, de multe ori, argumentele lor sunt şi ale noastre.

Rep.: În ce decoruri i-ai filmat? Îşi etalau sau nu bogăţia?

A.S.: Am intrat în multe birouri care m-au surprins prin meschinărie, birouri înghesuite şi triste de bloc comunist. Nu pricep de ce îşi petrec zilele acolo. Am intrat şi în birouri somptuoase, unde se vede luxul ăsta de tranziţie. şi în birouri occidentale. Bogăţia e mai mult acasă. La toţi, am mers cu un set de oglinzi pe care le-am confecţionat special şi în faţa cărora se aşezau la interviu. Aşa, îi vedeam din toate unghiurile.

Rep.: Învingători? patrioţi? mitocani? Cum miros?

A.S.: Învingători.

Rep.: Te vei îmbogăţi făcînd un film despre bogaţi?

A.S.: I-am întrebat pe fiecare în parte dacă m-ar putea învăţa să fac bani. Nu pot să spun că răspunsurile mi-au folosit. Unii spun că e profesie – iar eu n-am cunoştinţele necesare; alţii, că este o artă şi mi-ar trebui talent. Un domn – care pînă la urmă n-a intrat în film – se minuna că îmi petrec tinereţile umblînd să stau de vorbă cu bogătaşii, în loc să mă apuc de vreo treabă serioasă. Am mai ratat o ocazie, cînd mi s-au oferit bani să difuzez filmul înaintea turului 2 al alegerilor. Si-am refuzat.