Alexandru Solomon, interviu pentru blogul istodor: “In Ro oamenii se dispretuiesc intre ei. Asta ma enerveaza.” Din 23 aprilie pe ecrane “Kapitalism, reteta noastra secreta”

O singura data mi-a dat sa documentez ceva. Un nimic credeam eu. Nu stiam in ce ma bag. S-a declansat un infern al detaliilor, al chitibusurilor pe care eu nu l-am mai stapinit, dar in care el a intrat si din care a iesit o documentare beton. In luna aia de zile, in care ne auzeam la telefon poate 5 minute, am invatat mai multe despre mine decit in multe alte momente.
Nu stiu cum de poate sa se si beleasca prin ochiul ala rece de la aparatul de filmat si sa fie atent si la giumbuslucurile fierbinti ale subiectelor lui vii, dar stiu ca n-a fost tema atacata de presa noastra de doi lei in cursul acestor 20 de ani, zic teme sociale, da, pe care sa nu le luat in tarbaca adevarata si Solomon. Ciinii bagabonti, dementa traficului rutier. Sint lectii de profesionist deja. Ne da clasa tuturor ziaristilor, jurnalistilor, oamenilor de teve, cirnatilor.
Genial insa este in Marele Jaf comunist si in cele doua filme despre avangarda romaneasca.
Acum vine inca o provocare. Abia astept sa vad filmul. Stiu omul. Nu putea s-o dea in bara. Vreau sa vad daca a fost genial. Atit.

> De ce n-ai plecat din tara?
Mai întâi, m-am gândit că aici e viitorul şi că lucrurile nu sunt înţepenite ca-n lumea civilizată. Mă fascina spectacolul schimbării. Apoi, m-am consolat că aici pot face ceea ce-mi place. În fine, n-am avut curajul s-o iau de la capăt în altă parte.

> Ce te enerveaza in ro?
Mai ales faptul că oamenii se dispreţuiesc între ei. Profund. Când spui cuiva bună ziua, te priveşte deja cu duşmănie, ca şi cum ai vrea să îi iei ceva. Mă enervează competiţia întru şmecherie. Ca exemplificare pentru cele de mai sus, vă rog să luaţi traficul din oraşe şi forumurile de pe net.

> Ce filme te-au format?
Eu m-am format la cinematecă, cu filmele italieneşti din anii 50-60, cu Fellini, Antonioni şi de Sica. În top erau « La strada », «Eclipsa », « Hoţii de biciclete » şi multe altele. Apoi trăiam, ca restul lumii, sub clopotul filmelor ruseşti, de la « Siberiada » la « Oblomov », ca să nu mai vorbim de filmele lui Tarkovski (înainte să emigreze). Cinema-ul ceh şi polonez din anii 60 mi se pare şi azi la fel de actual. Mai ales Forman şi Polanski, tot înainte să emigreze. Orson Welles, nu numai prin « Kane », sau Carol Reed cu « Al treilea om ». Sunt eclectic şi paseist, asta e. şi am lăsat o grămadă de filme pe dinafară.

> Ce filme te-au marcat?
După 90, am văzut mai mult cinema şi video experimental (americani, ca Bill Viola, francezi, ca Chris Marker, etc.) şi mai puţin film de ficţiune cu actori. Totuşi, hai să zic : « Acolo cât e ceasul ? » de Tsai Ming Liang – pentru poezie neruşinată. « Ten » şi « Gustul cireşei » de Kiarostami – care e un fel de Dostoievski persan. La suflet mai ţin « Short cuts » al lui Altman – pentru ghiduşia spiritului. Jay Rosenblatt e unul pe care îl invidiez, face filme scurte şi incredibil de profunde. Vezi “Phantom limb” – filmul despre fratele lui care a murit.

> De ce film iti e rusine ca-l iubesti?
Nu mi-e ruşine, îmi plac destule din cele sentimentale. Am plâns deseori la filme. Sunt mort după comediile lui Billy Wilder sau Lubitsch. Mai ruşine mi-e că mi-a plăcut « Amelie Poulain ».

> Cum e sa filmezi fictiune? Cum este sa filmezi realitatea?
E la fel. La filmarea cu actori, mă fură ce se întâmplă împrejur, dincolo de marginile cadrului. Când filmezi ficţiune, e enervant că depui mult efort ca să te împotriveşti realităţii : se schimbă lumina – dar nu trebuie să se vadă, încerci să eviţi chestiile nepotrivite care trec prin cadru, actorii au şi ei viaţa şi crampele lor, etc. La documentar, n-ai problema asta.

> Ochiul la ce mai ajuta daca ai aparat de filmat?
La privit şi la vânat.

> Ce istorie ti se pare de filmat din lumea de azi?

Aş face un film de dragoste. Dar nu « Capitalism – a love story ».

> Cum ar arata filmul celor 20 de ani de facut film in ro?
Un fraier face filme – la început se joacă cu formele, apoi scormone prin istorie încercând să vadă de unde vine şi încotro se duce, iar la final intră în politică (tot prin filme).

> Cum este scena de inceput a filmului romaniei de astazi?
Mă trezesc dimineaţa. Pe stradă claxonează nişte cretini. Muncitorii vecinului mi s-au suit pe casă şi bocăne. Pe maidanul de alături, un trecător aruncă două pet-uri. Cu toate astea, e primăvară.