RSS Feed

Alternativele de dezvoltare ale Roșiei Montana. În imagini și comentarii

vezi toate articolele de
02 Feb 2012 la 21:25 3 comentarii 4966 vizualizari.

Pentru că m-am săturat de povestea cu ”mineritul e singura soluție la Roșia Montană”, am să vă prezint, în avanpremiera unei analize mult mai ample (aflată încă în documentare), câteva imagini și scurte comentarii care o demontează.

Turismul

Ani la rând, reprezentanții RMGC au afirmat că ”turismul nu reprezintă o soluție pentru Roșia Montană”. Ipocrizia lor a fost susținută și de către autoritățile locale. Într-o emisiune din 2009, de la Realitatea TV, Ion Dumitrel, președintele Consiliului Județean Alba, afirma, la rândul lui, că ”turismul nu este o alternativă viabilă pentru județ”. Vorbim de un județ în care turismul a explodat în ultimii ani pe Valea Arieșului, la Arieșeni, Gârda, Scărișoara, Albac, Bucium, Rimetea. În acest din urmă caz (Rimetea), e vorba de o fostă localitate minieră. Un proiect pe 10 ani, în valoare totală de 300.000 de euro (30.000 de euro pe an) i-a convins pe loclanici să-și conserve și să-și restaureze casele. Acum, satul Rimetea este una dintre principalele destinații turistice a maghiarilor din Ungaria în România (concurând pentru prima poziție cu stațiunea Sovata). Privită la început cu neâncredere de către localnici (”cum să primesc străini în casă?”), alternativa turistică s-a dovedit un succes, iar tinerii au început să se reîntoarcă în satul în care, oficiail, sunt înregistrate aproape 50 de pensiuni.

Mai mult, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, le-a promis localnicilor că va spijini localitatea pentru includerea ei pe lista UNESCO. Patrimoniul cultural și natural, chiar dacă foarte valoros (fostele mine de fier și cetatea de la Colțești) nu e nici pe departe comparabil însă cu cel de la Roșia Montană.

Varianta turistică a început deja să se dezvolte și în Roșia Montană, împotriva PUG-ului ilegal, care declară zona ca fiind mono-industrială. Oficial, prima unitate de cazare, hostelul ”La Gruber” (cu 10 locuri de cazare), a fost inaugurată în 2008. De atunci și alți localnici (inclusiv angajați ai RMGC) și-au amenajat casele pentru a primi turiști. Pensiunile funcționează în sistem PFA (persoană fizică autorizată), din cauza refuzului Consiliului Local de a elibera autorizații de funcționare. Anecdotic (sau nu), fostul primar al Roșiei Montana Virgil Narița, care, la rândul lui, a afirmat de mai multe ori că ”turismul nu e o alternativă pentru zonă”, are pensiune la câțiva kilometri de Roșia Montană, în Abrud. E greu (dar nu imposibil de estimat) câte pensiuni ar fi fost la ora actuală în Roșia Montană, dacă localnicii nu ar fi fost împiedicați să-și dezvolte această alternativă (printre altele, din cauza declarării zonei ca ”mono-industrială”, localnicilor le-a fost imposibil să realizeze proiecte prin care să acceseze fonduri europene ori să obțină credite).

Conform cifrelor prezentate chiar de către RMGC (care monitorizează doar intrările în Muzeul ”Aurul Apusenilor”), în fiecare an peste 10.000 de turiști vin în Roșia Montană (numărul turiștilor fiind, în realitate, mult mai mare, pentru că e puțin probabil că toți cei care vin intră în muzeul celor de la RMGC). Problema constă în faptul că, în lipsa locurilor de cazare, aceștia nu stau în Roșia Montană, ci în localitățile din zonă.

Într-un mod absolut revoltător, Primăria Roșia Montană și RMGC au încheiat anul trecut un parteneriat public-privat prin care clădirea școlii vechi și a primăriei vechi vor fi restaurate și transformate (conform comunicatelor de presă) în unități hoteliere. Așadar, Primăria sprijină o companie privată în dezvoltarea unei activități care le-a fost interzisă localnicilor! Dincolo de concurența neloială făcută sătenilor care luptă să facă turism, un calcul economic poate arăta cât pierde comunitatea (dacă un turist consumă, să zicem, 100 de lei în Roșia Montană, calculați câți dintre aceștia rămân în comunitate, dacă îi plătesc unui localnic care are pensiune ori unei companii multinaționale).

Agricultura

”La Roșia Montană nu se poate face agricultură, aici s-a trăit mereu din minerit”, sună, de asemenea, unul dintre sloganurile defetiste ale celor de la RMGC și ale susținătorilor lor. Și de fiecare dată îmi vine în minte o celebră văcuță (poate cea mai celebră văcuță din lume) care a devenit brand național pentru o țară care nu a fost ”binecuvântată” cu aur. ”Oare cu ce o fi mai bună iarba Alpilor decât cea a Carpaților?”, e întrebarea care îmi vine pe buze.

Dincolo de această întrebare retorică, realitatea e mult mai tristă. Înainte de 90, la Roșia Montană, veniturile populației au fost mixte. O parte o reprezenta, într-adevăr, venitul din minerit. Însă acesta era completat de cel din agricultură (în special din creșterea vacilor și a procilor). Conform statisticilor veterinare, în 2006, în Roșia Montană mai erau încă 2.600 de vaci. Anul trecut mai erau înregistrate 600. Cea mai mare parte a localnicilor care au plecat deja, au plecat înainte de 2006. Așadar, această scădere drastică a numărului vacilor nu poate fi pus pe seama depopulării localității.

De ce au renunțat roșienii să mai crească vaci între timp? Răspunsul e, la rândul lui, trist. Creșterea dependenței localnicilor față de companie. Că au sau nu au ce lucra (am mai arătat cu altă ocazie acest lucru), oamenii sunt angajați la RMGC. În fapt, de cele mai multe ori, simpla semnare a condicii e suficientă pentru a încasa un salariu (un fel de ”asistență socială privată”, cu costuri mult mai mici pentru RMGC decât costurile de publicitate). Este, în realitate, munca de miner mai ușoară decât creșterea vacilor? Am mari dubii.

Este creșterea vacilor o activitate nerentabilă? În lipsa unei rețele de colectare a laptelui ori/sau a unei micro-intreprinderi de prelucrare, s-ar putea. Dar să ne întoarcem la Rimetea. Mai exact în satul Colțești al acestei comune. Unde nu ajungi bine, că ești întîmpinat de o micro-fabrică de prelucrare a laptelui. Afacerea a fost pusă pe picioare de Szakacs Nimrod (inginer în domeniul producției alimentare) în 1997. Atunci a început cu o unitate de producție care procesa 120 de litri de lapte/zi. De două luni a inaugurat noua unitate de producție, care procesează acum 10.000 de litri de lapte/zi. Are o capacitate de stocare de 20.000 de litri de lapte și poate urca procesarea până la 15.000 de litri de lapte/zi. Acum nu mai colectează lapte doar de la locuitorii satului, ci de la 14 ferme din zona Aiudului. Producția e axată pe brânzeturi maturate și cașcaval și, recent, și-a omologat brandul Trascău. Distribuția e în zona Ardealului și, cu noua unitate de producție, și-a deschis drumul și către export.  Direct în fabrică lucrează 35 de angajați. Indirect, dă de lucru tuturor fermierilor de la care colectează laptele. În plus, Szakacs Nimrod s-a extins și în domeniul turismului, Conacul Secuiesc (restaurant și pensiune cu 24 de camere) atrăgând turiști nu doar din Ungaria și România, ci, după cum mărturisește Szakacs Nimrod, din Ucraina, Germania dar și, atenție, Argentina, Australia, Japonia ori Mongolia.

Fabrica de lapte nu e, însă, singura afacere de succes a satului. De pe ruinele Cetății Colțești, privind în vale, vezi, frumos ordonate, hectare întregi de pomi fructiferi și sere. Iar florile din Colțești le poți găsi în Cluj și Alba. Alte locuri de muncă și alte venituri pentru comunitate. În România, în județul Alba.

Prelucrarea lemnului

Despre fabrica de prelucrare a lemnului din Câmpeni (în jur de 15 km de Roșia Montană) se spune că e cel mai mare angajator din județul Alba (cu aproximativ 500 de angajați) și că nu face față comenzilor (inclusiv la export). Și că ar dori să-și extindă activitatea. Încă n-am ajuns la fabrică (cum am precizat încă de la început, documentarea încă nu e încheiată). În schimb, am ajuns pe Masivul Corabia din Bucium (”peste deal” de Roșia Montană), la micuța fermă din vârful muntelui a lui Alexandru Colda (dar asta e altă poveste). La coborâre, pe marginea potecii, câțiva zeci de brazi doborâți ”pe picior” așteptau un TAF să-i tragă. Nu aveau niciun marcaj pe ei. Cel mai probabil, hoție la drumul mare. Încerc să fac o evaluare. ”Cât valorează ce e doborât aici? 50 de milioane de lei”. Baciu Colda și Călin Caproș zâmbesc amar și fac un calcul în grabă. ”Poate vreo 200 de milioane de lei…” Iar acesta e doar prețul brut, al lemnului, fără plus-valoarea pe care ar căpăta-o transformați fiind în mobilă. Îți înghiți cuvintele și înjurătura care îți vine pe limbă. Iar lacrimile le pui pe seama viscolului…

… între timp, în fața televizorului, câteva mii (sute de mii poate) de români butonează telecomanda. Pe mai toate posturile e reclamă. Și nelipsitele spoturi care susțin că la Roșia Montană ”doar mineritul e o soluție”. Și încerci să te gândești la Roșia Montană după vreo 15-20 de ani. Aur nu va mai fi. Pășunile și pădurile vor fi transformate în halde de steril. Poate, pe lacul cu cianuri, vor vâsli niște bărcuțe cu marțieni.

***

Hostel ”La Gruber” – prima unitate de cazare deschisă în Roșia Montană

Rimetea, fostă localitate minieră, aflată la aproximativ 40 de km de Roșia Montană (în linie dreaptă) trăiește acum din turism. Albac, Arieșeni, Gârda sunt alte localități din apropierea Roșiei unde, nefiind blocat, turismul a luat avânt.

Ministrul Culutrii Kelemen Hunor a promis că va susține Rimetea pentru includerea pe lista UNESCO. Atracțiile zonei sunt casele tradiționale restaurate, Castelul Colțești, Piatra Secuiului (foto, mai jos)și câteva rămășițe de mine medievale de fier. În zona Roșia Montană – Bucium (vizată de RMGC) sunt nenumărați munți, galerii romane, necropole și așezări antice, Detunatele, Poiana Narciselor, sute de kilometri de galerii medievale și moderne, impresionantele corande din Masivul Cârnic, unele de 3-400 metri înălțime (mai înalte decât Turnul Eifel, dar săpăte în interiorul muntelui!), tăuri și zeci de case și biserici de patrimoniu național. De ce la Rimetea se poate trăi (bine) din turism și agricultură, iar la Roșia Montană și Bucium nu?

Hanul Ursita, Bucium (punct de plecare spre Detunate și Poiana Narciselor)

Baia Domnilor – galerie romană în Masivul Corabia (Bucium). Pe lângă Roșia Montană, RMGC intenționează să radă și Buciumul, în goana lor după aur.

Fabrica de la lapte, pepiniera și serele de la Colțești. Pe lângă fabrica de lapte, Szakacs Nimrod și-a construit și un restaurant și o pensiune cu 24 de camere.

Pe vârful Masivului Corabia, baciu Colda crește viței, într-un peisaj absolut fantastic. Chiar dacă nu are curent, există turiști români și străini care vin la micuța căsuță de lângă fermă. Din păcate, baciu Colda valorifică doar vițeii; în lipsa unor firme de colectare și de prelucrare, laptele îl dă la porci.

Brazi tăiați (Masivul Corabia), fără niciun marcaj pe ei. Cine sunt ”beneficiarii” exploatării lemnului. Prea puțin probabil sătenii cărora le aparține pădurea…

Foto: Sebastian Florian/ clujinfo.ro

***

Bonus (emisiunea de joi seara, pe stiridecluj.ro, cu Eckstein Peter Kovacs și Sorana Olaru, moderator Delia Cărbune):


Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!