RSS Feed

Anticorupţia ca o dronă

vezi toate articolele de
05 Feb 2015 la 15:28 26 comentarii 1630 vizualizari.

După ce mai ieri aminteam de sursele beton ale lui CTP conform cărora Kovesi e trimisa americanilor pe pămînt, mă duc şi eu la o lansare de carte ca omul (o carte despre mişcări sociale, semnată de Ionel Nicu Sava, publicată de Nemira şi lansată la Librăria Bastilia) şi aflu de la  domnul Cioroianu cam acelaşi lucru, cu mai multe argumente.

Aproximez fără să distorsionez vorbele istoricului: faptul că instituţii anticorupţie sînt susţinute puternic de partenerii strategici, abia asta e o garanţie pentru liniştea noastră. România nu e capabilă să dezvolte un cadru propice “capitalismului curat” fără să se sprijine pe americani.

Norocul nostru e, aşadar, unul istoric: dezechilibrul ucrainean a generat întruparea vestului în varianta Rambo. Americanii luptă împotriva corupţiei aşa cum trimiţi drone să anihilezi inamici. Uneori mai dai şi peste cîte o nuntă sau înmormîntare. Dar cauza e întotdeauna bună. Nu stăm la discuţii, atacăm. De ce? Pentru că ce s-a întîmplat în Ucraina a fost declanşat de corupţie. Şi, probabil, ştiţi restul poeziei. Abordarea americană a politicii locale devine oricum din ce în ce mai diferită de abordarea UE. România se înspăimîntă doar în talk-show-uri acum.

Garanţia americană nu-i deloc o garanţie pentru transparenţă şi eficienţă, e de ajuns să rememorăm episoade de business sau de parteneriate netransparente de prin România. Bechtel e o ruşine, contractele cu Exxon sau Chevron, model de netransparenţă, intervenţiile lui Gittenstein, monument de nesimţire lobbystică. Asta cred eu, dar eu sînt aproape un paria. Elitele cred puternic în americani care ne pot salva de ADN-ul nostru stricat. Scandalul Udrea, toată ofensiva DNA din ultimele 2-3 luni, ne mai arată însă ceva.

Instituţii precum SRI nu au rămas doar fără căpetenii politice. DNA nu îşi devorează acum părinţii de care-i e ruşine (parte din ei, aripa Băsescu a familiei). Aceste instituţii au rămas fără ser ideologic, fără direcţie politică. Or, esenţa anticorupţiei din România e ideologică: nu există anticorupţie decît la pachet neoliberalism pur şi dur (din ce în ce mai contestat). Să rafinăm puţin. Să nu sară talibanii că nu am vrea beliţi corupţii. I-am vrea beliţi la timp sau chiar preventiv. Nu raşi apocaliptic de cîte un tsunami pe deceniu. Beliţi în timp, pas cu pas, vorba cuiva, nu aruncaţi claie peste grămadă ca-ntr-o producţie Bollywood.

Să lecturăm hermeneuţi anticorupţie care încearcă să explice pe de o parte distincţia între fronturile anticrupţie Băsescu-servicii de o parte şi societate civilă, stat de drept curat şi spălat de cealaltă de cealaltă. Adică SRI are o cauză bună măcar, deşi mai erup mizerii.

În termenii Alinei Mungiu-Pippidi, “eu şi Monica” de o parte, ei şi Udrea de cealaltă. Opoziţia doamnei AMP este dusă pînă la bloguri societate civilă – presă coruptă – o chestie cam aiurea pentru că din presă, atît cît mai produce ea în mizeria ei, se iau informaţiile totuşi. E o antiteză fără substanţă, ca să nu mai vorbim că presă “civică” doar cu fonduri şi asigurări americane că “facem bine ce facem” duce tot înspre o formă de propagandism şi la un spirit de clan, nu ţipător ca la A3, dar inconsistent şi isteric.

Mai interesantă e zbaterea interpretativă Tapalagă - Lăzăroiu.  Agonia acestui front nu-i uşor de depăşit cînd Gâdea o arde anticorupţie, iar Udrea şi foşti colegi de tabără sînt în plină relativizare, revizuire sau radicalizare disperată.

Teoria lui Tapalagă e fragilă şi zbuciumată. Da, borfaşii ăştia n-au lăsat nimic în spate. Dar o bulă de construcţii au alimentat totuşi. Nu au făcut autostrăzi pentru că au fost bani să bage direct în panseluţe. Şi, mai mult, a înflorit industria filtrării marelui capital. Nu trebuie să ne mirăm că Microsoft, cînd îşi ia juma’ de mapamond pe contract, rade şi cîteva zeci de milioane din fondurile de educaţie. Tapalagă se miră de orice. Se miră şi de puterea serviciilor care, rămase fără căpetenia-preşedinte şi fără şedinţele din biroul domnului Maior, au un surplus de putere:

Sediul puterii nu mai este nici la partide, nici la presedinte, nici la guvern, nici in Parlament, nici in presa. Astia toti sunt in buzunarele lor. Intotdeauna suna prost pentru democratie cand salvarea vine de la servicii secrete, procurori, institutii de forta. Cum vom afla noi, ceilalti, daca raul nu s-a mutat intre timp dintr-o parte in alta? Cum vom stii ca n-o vor lua razna la fel ca ceilalti? Si cum ii vom opri, la o adica? Ce mecanisme functionale avem sa ne protejam in caz de abuz?

Vai, Tapalagă nu mai crede în americani?, aş întreba ca Andrei Cioroianu. Tapalagă are optimism apocaliptic, adică speră să mai rămînă ceva după marele tăvălug. Şi el simte că anticorupţia servită la tonă, cu tot cu fapte istorice şi denunţuri calde,  ruinează pilonii politici iniţiali. Cioroianu constituie aripa optimismului geopolitic – adică răul de la Est ne poate scuti de diverse bîlbîieli democratice.

Oamenii ăştia vor să vadă lucrurile complicat ca să nu vadă lucrurile simple. Investiţia în servicii a fost concomitentă cu o austeritate aplicată în aplauzele (sau tăcerea vinovată) a curaţilor anticorupţi din societatea civilă. Bani pentru SRI, taxare abuzivă pentru mijloc şi precari. Susţinerea austerităţii a însemnat tocmai susţinerea elitelor (în sensul îmbogăţirii şi mai mari şi subordonarea presei etc) şi punerea la plată a celor mai săraci 80%. Doamnă AMP, presa o fi coruptă şi compromisă, dar elitele atît de iubite de pe la noi au afişat cel mai tîmp dispreţ faţă de cetăţeni în numele religiei Merkel. Măcar unii ziarişti au simţit instinctiv că nu poţi să le ceri tot amărăştenilor să plătească dezastrul.

Udrea era compromisă, sigur. Dar oengişti diverşi tăiau paturi în rapoarte scumpe alcătuite pentru baroni locali. Anticorupţia a venit la pachet cu austeritatea. Acum e propusă la pachet cu ofensiva americanilor în est. Kovesi e drona noastră. Care atacă sistemul cel vechi după ce acesta a fost înlocuit democratic. În mod normal, arestările spectaculoase ar trebuie să vină cu demisia ei. Altfel, nu avem nici un răspuns la întrebarea “de ce acum?”.

Lăzăroiu are şi mai mari revelaţii. Anticorupţia în forţă blochează economia.

Efectele imediate ale acestei cruciade, chiar dacă ne facem uneori că nu le vedem, sunt cumva inevitabile: administrația publică e blocată, economia stagnează, politicienii sunt preocupați mai mult de supraviețuirea individuală și mai puțin de reforme. Guvernarea e pusă pe avarii (cu atât mai mult cu cât este amenințată din opoziție). Nimeni nu mai semnează nimic, oamenii de afaceri nu mai investesc, lobby-ul a intrat în adormire. Și asta  vede la nivelul simțului comun în expresia : ”nu mai sunt bani”. Da, nu mai sunt bani, pentru că un întreg sistem care făcea banii să circule a fost scurt-circuitat de justiție.

Avem aici, fireşte, şi credinţa provincială că o criză a periferie nu poate fi explicată decît prin evenimente strict locale. Domnul Lăzăroiu nu face nici o legătură cu inhibarea investitorilor în general în UE, cu faptul că s-a pornit tiparniţa din cauza asta în zona UE, că investitorul sperios nu a vrut să facă altfel de business în perioada asta decît cel ultragarantat de stat – iar această presiune pentru garanţii a lovit prin abuz legal economic făcut de mari investitori aici. Şi, fireşte, direct prin de-alde Cocoş.

Lăzăroiu simte, tocmai pentru că stă lîngă acele elite de care se ruşinează lumea bună periodic, că anticorupţia blochează.  Corupţia ungea rotiţele pe care spaţiul financiar nu mai vroia să-l sprijine. Lăzăroiu vrea schimbarea cu aceleaşi vechi unelte (privatizări) şi cu aceleaşi vechi spaime (văleu, Syriza! – ca mulţi alţi conservatori europeni, nu realizează că dacă omoară mişcarea Syriza, elita financiară şi politică de azi şi-a cam încheiat spaţiul de negociere viitor, mă rog, altă discuţie).

Vai, anticorupţia poate lua şi mai multe locuri de muncă. Cam da. Dar marii iubitori de propagandă neoliberală nu ştiu cum să reformuleze anticorupţia ca să nu(-i) doară, mulţi dintre ei regăsindu-se după pierderea puterii între rentele de la stat şi un viitor încă incert în privat.

Kovesi şi DNA s-au dezlănţuit. Dacă o ţin tot aşa gripează mecanismul economic, ne spun chiar fanii lor. Anticorupţia procapitalistă face praf un capital oricum timid şi virusat de deflaţie. Kovesi va trebui oprită pentru că va demasca adevarul spus de Lăzăroiu: sistemul nu funcţionează fără tot felul de seminecunoscute, un semilobby ici, o încurajare informală colo, o lege servită investitorilor dincolo. Cît timp a făcut loc pentru investitori de încredere mari de afară care exportă salariile mici împreună cu democraţia, totul era în regulă. Dar graniţele sînt labile în mediul privat, te iei de vreun ghiolban şi te opreşti în cine ştie ce domeniu nobil (şi scutit de taxe) precum IT-ul. Tapalagă zice să privim cu optimism apocalipsa. Eu zic că putem s-o privim chiar tăvălindu-ne pe joc de râs nervos. Sau…

… să ne ascultăm înţelepţii: Ţiriac

Ţiriac simte blocajul: statul de drept prea îndîrjit blochează businessul. Statul de drept are nevoie – spune această şcoală de gîndire – de naraţiune politică sau economică. Austeritatea la pachet cu anticorupţie nu prea mai merge, tocmai pentru că a fost aplicată cu succes, a ajuns la un final. Naraţiunea cu americanii poate merge mediatic, dar are efect distrugător pentru economie şi elită, nu e mobilizatoare. Şi atunci poate că ar trebui să facem anticorupţie, dar mai blînd:

“Dupa 25 de ani, sa ai vanatoarea dupa criminali pe care o ai astazi (…), care nu sunt de fapt criminali, niciunul n-ar trebui judecati la penal, ar trebui judecati la comercial, ca sa plateasca.

In primul rand, pe mine m-ar interesa sa iau banii inapoi pe care i-au delapidat – statul si pe mine, platitor de taxe… asta, cu amendă la amenda la amenda, si pe urma vedem noi despre ce e vorba, pentru ca, altfel, trebuie sa platesc si puscaria.

Legea exista in toate tarile lumii asteia, mai mult sau mai putin aplicata, la noi trebuie aplicata legea de la A la Z. Ce s-ar fi intamplat daca in 1994, ‘95, ar fi luat trei din astia? Si in penal, nu in comercial, ca sa se invete? Si le dadea la unul 3 ani, la unul 5 ani, la unul 10 ani? Cati mai erau astazi? Ii numarai pe o mana. Asa, azi este o vanatoare care nu e in regula” (ziare.ro)

Serviciile or fi rămas fără cap sau cu o căpetenie nepolitică şi haotică (Coldea), dar anticorupţia a rămas fără program politic. Aici e drama lor, a unor anticorupţi care au alimentt speranţe pe un eşafodaj greşit. Cu Coldea te mai înţelegi, dar şi ăsta e nervos pentru că e demascat mecanismul ca pe un lung şir de cafeluţe şi bârfuliţe de doi bani. Aici e efectul Udrea, marii acoperiţi sînt o armată de stipendiţai obosiţi care ar vrea pur şi simplu un soft din ăla american pur sînge care să aresteze dintr-un click. Asta ca să rămînă timp pentru şi mai multă cafea.

Vremuri interesante care ne pot face şi mai praf. Succes.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!