RSS Feed

Antonescu se rupe, dar de cine se lipeşte? “Eroina Timoşenko” şi Revoluţia Portocalie 2

vezi toate articolele de
23 Feb 2014 la 12:45 25 comentarii 1623 vizualizari.

Antonescu declară:

“Nu numai că-l văd, dar uite aşa, din emisiunea asta de aici, îi şi transmit domnului Ponta un mesaj foarte simplu: să accepte ceea ce e dreptul nostru şi ceea ce-i spre binele domniei sale, să-l aibă pe dl Klaus Iohannis vicepremier decât, mai devreme sau mai târziu, Klaus Iohannis să devină premier. Evident, în locul domniei sale. Pentru că domnul Ponta face acum o alegere nu pentru o săptămână, pentru două, pentru trei. Domnul Ponta poate cel mult să se menţină la putere până în toamnă – în cel mai bun caz pentru domnia sa – dar în condiţiile în care a rupt USL, n-are cum să mai imagineze că poate rămâne premier după toamnă, decât cu un preşedinte pe care-l pune domnia sa” (sursa)

Ruperea USL e deja o ştire de ieri. De cine se lipeşte Antonescu? Poate cu un partid plin de stipendiaţi nu prea abili în teritoriu să pregătească o campanie electorală? PNL a tot ştiut să folosească alte partide cu soldaţi disciplinaţi. Ipoteza mea e că singura lui şansă de luptă echilibrată la toamnă este alierea cu Blaga – pentru asta amîndoi liderii ar trebui să dea dovadă de o inteligenţă peste medie sigur.

Ar fi mişcarea care să-l lase totuşi într-un off side clar pe plicticosul Băsescu şi pe ai săi peempişti extraordinar de plicticoşi. Mişcarea i-ar aduce şi nişte armate ceva mai disciplinate în teritoriu, mă refer la ce pedelişti or mai fi rămas. Blaga ar putea şi el să înceapă să facă opoziţie cu ocazia asta.

Ponta, bineînţeles, va putea în sfîrşit să viseze la un vis de putere complet, după modelul Traian Băsescu. Constituţia convine aşa cum e. Iar un posibil candidat Ponta ar putea propune, ce noutate, o variantă de preşedinte jucător şi tînăr.

Eroina Timoşenko

Lacrimi suspine, dramoletă ieftină cu Timoşenko, deloc peste penibilul lui Ianukovici. Iubitori de stat de drept alături de europenişti şi nazişti revoluţionari, o poză pe care tare-mi e că o să o mai vedem în Europa poate nu în tuşe atît de groase.

Cine vrea să suspine cu telenovela Iuşcenko are ce citi aşadar. Cine vrea să-şi pună probleme mai complicate pot vedea acest manifest unde măcar prima atenţionare valabilă e făcută: o fi oare ok să reinventăm o Revoluţie Portocalie 2 cînd prima a funcţionat lamentabil? O fi oare bine să vedem la lucru aceeaşi alternativă la un acelaşi Ianukovici?

For history repeats itself—even Ukrainian history with its inimitable dramatic flair. The military confrontation that just took place on the Independence Square and its vicinity repeats in infinitely more violent and bloody form the Orange Revolution, which first expelled Yanukovich from power almost a decade ago. And the lessons of that previous power handover—that Yushchenko/ Timoshchenko were hardly better than Kuchma/ Yanukovich, that “patriotic,” “real Ukrainian” oligarchs stole no less than do the current paymasters of the Party of Regions, that office-holders are much easier to replace than the structural underpinnings of peripheral capitalism—were not lost on most Ukrainians. It was no accident that Ukraine’s left flourished in the years after 2004.

Today’s Second Orange Revolution—the popular mobilization that spectacularly replaces one set political elite with another without challenging the country’s fundamental dependencies—has just succeeded; now it’s time for it to disappoint and fail, to be betrayed, as its front soldiers and sincere supporters will undoubtedly feel. Looking at the kind of politicians it is recycling back to the main stage, it cannot do otherwise; they cannot but be corrupt, they cannot but practice the austerity policies their creditors recommend; they help surrounding themselves with their cronies or handing over ever larger pieces of Ukraine’s economy to local oligarchs, to Western or Russian capital. Just give them time and they’ll discredit themselves. They will of course blame their initial failures on the failures of their predecessors (and will be partly right), but how long can this last? How long can it be before the glaring similarities between the opposition and the authorities, who periodically trade chairs, become self-evident? How long can it be before Svoboda’s mock-socialism of the far right becomes exposed for what it is—a sham? These post-revolutionary conditions are now ripe for you to form a third pole, distinct from today’s Tweedledums and Tweedledees, whose basic similarity will grow more evident by the day. (textul întreg)

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!