RSS Feed

ar trebui ca cineva să fie mircea ivănescu – pentru a discuta totul despre mircea ivănescu

vezi toate articolele de
22 Jul 2011 la 11:49 2 comentarii 615 vizualizari.

S-a stins discret, așa cum numai el avut geniul de a trăi, un uriaș al literaturii române: Mircea Ivănescu. În prezența poeziei sale am trăit întotdeauna o incontrolabilă stare de sfială. A fost contemporanul amuzat al unor armate de închipuiți, a zâmbit cu îngăduință în fața spectacolului dat de toate gloriolelor zilei și a ctitorit la templul literaturii cu o îndârjire pe care alții au pus-o în distrugeri de toate felurile.

Citesc în aceste ore că motivul pentru care nu a vut șansa unui Nobel ar fi fost lipsa traducerilor  din opera sa în limbi de mare circulație și-mi spun că suntem născuți dintr-un paradox și ne îndreptăm mereu spre altul. Cel ce a dat românilor traduceri de neuitat din Kafka, Joyce, Musil, Rilke, Faulkner, Fitzgerald și atâția alții a rămas un poet netradus. În toată acesată vreme, s-a investit — și continuă să se risipească – fonduri enorme pentru popularizarea unor autori ce nu-i vin nici până la gleznă părintelui lui mopete.

Mircea Ivănescu a fost atât de admirat, încât s-a furat din el pe rupte, cu metodă, parcă a spre ilustra constatarea că suprema formă a admirației este plagiatul. Când un poet român va primi recunoașterea după care atâția literați alergă halucinați, acel premiu va fi și al lui Mircea Ivănescu.

Dacă e să credem că Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam, atunci putem spune liniștiți că bună parte din postmodernismul românesc s-a născut din coasta lirică a lui Mircea Ivănescu.

Uitându-ne cu atenție  la această construcție, vom observa cum cofrajul este chiar cutia toracică a marelui poet.

Și dacă dăm un zoom, observăm cum ochii mai tot postmodernului român se uită spre cerul gloriei, scrutând dinăutru în afară, printre coastele de diamant ale marelui poet.

Pentru a vorbi despre Mircea Ivănescu așa cum se cuvine ar trebui să fii atins de miracolul pe care îl ”povestește” în poemul de mai jos:

ar trebui ca cineva să fie leonardo – pentru a discuta totul despre leonardo

însă apariția unei ființe noi în această închipuire de semne

și relații, zădărnicite uneori cu bună – sau rea – știință,

care e lumea noastră – nu schimbă cu totul

așezările, unghiurile din care se arată umbrele, mișcările chiar

ale celor mai imobile până atnci contururi? o ființă

care să nu fi fost până atunci nici gândit

- ca una din faimoasele posibilități probabile, improbabile – deodată intrând

în cadra aceasta atât de bine știută, nu așează

dintr-o dată lumea altfel? de pildă, vine către amiază,

afară e un soare palid – vreme de vară indiană –

și ea intră în camera noastră – și când se așează în fața

mesei, pe care nici nu avem cărți – și vorbind repede

toată vremea, stârnește deodată – cum soarele peste crestele mici

ale valurilor – licăriri, lucrătură pură de fulgerări fine,

ca într-un diamant de inel –  dacă ar avea pe deget inelul cu pecete

pe care să ni-l apese, ca în basmul vrăjitoresc, pe frunte,

și atunci să se zămislească liniștea – când se așează privindu-ne scurt

- și în chip evident absentă, fără să ne vadă adică – doar urmărindu-și

- și cu gesturi zvîcnite, mici, ale mâinilor – doar propriile răsfrângeri

precipitate ale gândurilor – lumea întreagă aici, luminată

într-un foc lent de aur, se face un peisaj cu nivelul zării diferit dintr-o parte

a chipului ei – astfel că, ajutând și arcuirea neliniștită, mereu corectată,

a sprâncenei ei drepte – pare asemenea doamnei cu surâs enigmatic

mai înaltă din stânga – o privim, surâsul ei nu e deloc enigmatic –

își surâde doar gândului ei, pentru ea limpede, și vorbindu-l

îi urmărește mișcarea imobilă de altfel – ca un obiect – obiectul gândurilor

ei – care se înalță și se lasă în jos în același loc pe apa iazului

chiar dacă cercurile stârnite se propagă tot mai spre exterior,

și pe noi ne ignoră – și această pendulare pe loc la suprafață

este bucuria ei stârnindu-ne nouă descumpănirea (cum aveam să citim ”sunt însuflețită

de exaltare știindu-vă ofensat” – dar atunci noi îi vedeam doar încântarea,

de înțeles aveam s-o înțelegem ceva mai târziu – remarcam, ca în însemnarea explicativă,

”mișcarea suprafeței apei, care face cum cea a părului –

care are două mișcări – dintre care

una ținând de greutatea părului însuși – cealaltă de lineamentul

buclelor” – când și-ar scutura deci capul râzând) – noi îi răspundem doar rar,

ea tocmai ne mărturisește – ipocrită? – că nu are de fapt nici un criteriu

sigur – și deci se lasă stăpânită de inexactitudine, și de confuzii

(pe care însă le scoate privirilor noastre în jocuri perlate de sunete,

ca ale pianului) și noi nici nu-i spunem că știm – „căci în lucrurile confuze

ingenuul se deșteaptă spre noi născociri”, și timpul se oprește,

și e ca și cum ne-am privi lumea lăuntrică deodată altfel, înțelegând

lucruri neștiute – confuze, firește – și pe urmă ea se ridică, privește

scurt pe fereastră – afară e soare, vară indiană – și pleacă.

(Din Poeme vechi, nouă, 1989)

A dispărut Inorogul fabulos al poeziei române. A luat cu el ”surâsul enigmatic”, lăsându-ne să numărăm oștile noastre de gloabe suflate cu aur.

Asemeni Giocondei, de-acum, Mircea Ivănescu își surâde doar gândului său…

Text apărut şi pe blogul lui Dorin Tudoran.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentariile sunt inchise.

RSS Postari pagina personala
Dorin Tudoran (născut la 30 iunie, 1945, Timișoara), scriitor, ziarist și analist politic.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste psd riscograma romani rosia roșia montană Rusia salarii securitate Senat sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!