RSS Feed

Aracataca. Adică Macondo.

vezi toate articolele de
22 Apr 2014 la 08:32 4 comentarii 687 vizualizari.

april-2009-044

”Mulți ani după aceea, în fața plutonului de execuție, colonelul Aureliano Buendia avea să-și amintească de după-amiaza îndepărtată, când tatăl său l-a dus să facă cunoștință cu gheața.”

Până joi, 17 aprilie, 2014, am văzut cum arată un veac de singurătate cu Gabriel García Márquez.

După joi, 17 aprilie, 2014, urmează multe veacuri de singurătate fără Gabriel García Márquez. 

Asemenea colonelului Aureliano Buendía, am făcut și eu cunoștință cu gheața.

Chiar la “ghețăria originară” – La Cueva, din Barranquilla. Era decembrie, 2008.

Fotografia de mai sus este dovada acelui botez inițiatic.

Am ajuns și în “Macondo” – adică, Aracataca.

Sâmbătă, 6 decembrie, 2008 – concursul Miss Aracataca era în toi.

Ne-a întâmpinat o căldură de 30 de grade Celsius, la umbră:

“Lumea era atât de recentă, încât multe lucruri nici nu aveau încă nume, iar pentru a le deosebi trebuia să le arăți cu degetul. Era într-adevăr un sat fericit: nimeni nu avea peste treizeci de ani, nimeni nu murise încă.”

La fel de fericit este și astăzi.

Casa unde s-a născut “Gabo” a fost refăcută. Un muzeu dă seamă despre existența telegrafului.

Realizez, cu tristețe, că am pierdut un memory stick pe care aveam peste 800 de fotografii.

În schimb – realism magic? – găsesc câteva ore filmate și niciodată editate.

Aleg pentru azi, fără să le editez, mai puțin de 5 minute din Aracataca.

Acolo mirosul de migdale amare chiar amintește de soarta iubirilor neîmplinite – nu e o năzărire a doctorului Juvenal Urbino.

Acolo chiar se aude sunet de zăvoare trase – nu e  o năzărire a Ferminei Daza:

“Când a auzit stingându-se pașii pe strada pustie, a închis ușa foarte încet, a pus drugul, a tras zăvoarele și s-a trezit singură în fața propriului destin.”

Cât despre ce a făcut Marquez din această planetă tragic-molipsitoare, Macondo-Columbia, nu-mi vine în minte nimic mai potrivit descât distihul din Leandro Díaz folosit de “Gabo” ca motto pentru

“Dragostea în vremea holerei”:

‘Au izbândit aceste plaiuri, iată:

Își au de-acum zeița încoronată.’

(Cu profundă gratitudine, pentru Jesús Ferro Bayona, Joseph Daccarett și Maria Sipoș)

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentariile sunt inchise.

RSS Postari pagina personala
Dorin Tudoran (născut la 30 iunie, 1945, Timișoara), scriitor, ziarist și analist politic.
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!