Din pacate Aradul este conduc cu mult diletantism si cu dispret pentru trecutul si valorile sale.

Multe din cladirile valoroase din centrul Aradului au fost distruse sau chiar daramate, singurul criteriu care conteaza fiind cel pur mercantil: “Vine investitorul si da banul.. sa-l lasam sa construiasca ce vrea si unde vrea.. si in fond ce nevoie avem de vechiturile astea?!”. Din pacate asta e opinia mai marilor orasului.

Ca sa nu mai vorbim despre blocurile construite prin tot orasul in cartiere de case, in gradinile oamenilor… sau pe putinele portiuni verzi ramase intre blocurile ceausiste, pe care le blamam in trecut(acum s-au construit intre ele altele, chiar mai inalte, sufocand efectiv orasul)…

Sau ce sa spunem de spatiile verzi din oras care sunt pe cale de disparitie.. Parcul de la Padurice, pomii de pe principalele artere de circulatie sau din pricipalele intersectii… si cate altele…

Aradul e un oras minunat, pacat ca nu are conducatori care sa-l iubeasca, sa-i savureze parfumul si mai ales, sa il respecte…

- exterminarile din anii 1945 – 1965
(si asta dupa un razboi mondial II care a dus la pierderi grele);
in general au fost ucisi, mutilati-torturati, imbolnavitzi cei mai buni si au supravietuit mai usor:
poltronii, tradatorii, oportunistii si mai ales torzionarii-criminali;
[apropos, multi ardeleni cu un pragmatism arivist si cu un 'background' indoielnic au cumparat proprieti la preturi mici in Bucuesti, la margine: Grivita, Bucurestii Noi, Chitila etc,
in anii 1940 in razboi si imediat dupa, in mod oportunist, profitand de necazul si saracirea altora.
[fusesera timpuri grele, inclusiv bombardamente nasoale]
–

Nenorociri pt Bucuresti s-au petrecurt sub scarbele de Groza [mare ardelean] Dej/Ceausescu:

- “democratia populara” din anii 1966-1989;
nationalizari, tziganizare si apoi lumpenizare cu forta; industrie murdara in oras: 2 oameni care lucrau efectiv -tzineau alti 8-10; astaia 8-10: mai lenesi, mai nepriceputi, mai ’smeckeri’, mai turnatori ;
si mitocanie fara margini de import
[dizlocari si lumpenizare];
copiilor de detzinutzi politici li se ascundea inclusiv istoria familiei.

sa ne intelegem, tziganii sunt legitmi si ei -in Dudesti la margine de Dudesti Cioplea – actual sector 3 si in alte locuri – sunt vechi, tziganii robi amestecati cu tzaranii robi, asezati pe mosii inainte de 1820;

dar a fost permis amestecul;
si impus dupa directive KGB : bagare de lumpeni si tziganet in case natzionalizate, blocuri cu chirie mica…
ca si chinuirea in transport comun, in locuinte neincalzite si mici, in fabrici scarboase;

- cum s-a putut scapa de mizeria asta:
autoizolare, evitarea contactului cu mizerabilii (- pt mici sau mari profituri -) si mai ales fuga peste granitza;
optiunea pt alta tara cu mediu mai onest, mai cinstit.

Acum in prezet: un melting-pot dezgustator
[inclusiv Bucuresti si alte orase mari/medii ]

[vezi si din blog Mihai Gotiu]