RSS Feed

Are dl.Isar dovezi pentru ce afirmă? Sau măcar explicaţii?

vezi toate articolele de
06 Jul 2016 la 14:00 2 comentarii 733 vizualizari.

Fără a dispune de talentul necesar unei astfel de îndeletniciri, desigur respectabilă, dl.Lucian Isar publică, de o bună vreme încoace nişte mini-panseuri având drept fir roşu conducător atacul la adresa Băncii Naţionale a României. Cu excepţia unor scurte pauze, cauzate cred de lipsa de inspiraţie, care nu iartă nici pe cei care-îşi câştigă cele necesare traiului din activitatea publicistică, autorul amintit îşi concentrează tirul pe subminarea reputaţiei BNR, o instituţie fundamentală a statului român. Sunt peste 40 de astfel de şopârle postate doar pe Voxpublica.ro, însă numărul lor creşte mult dacă  socotim producţiile de pe blogul personal din care se autocitează cu nesaţ pe post de argument la textele manipulatoare pe care le publică în ritm alert.
Există, cu siguranţă, un raport de cauzalitate între atacul eşuat asupra monedei naţionale din toamna anului 2008 (despre care ştim că are o altă opinie) şi cel purtat astăzi împotriva BNR şi a conducerii sale de către dl. Isar. Faptul în sine nu este condamnabil, la urma urmei acumularea de frustrări trebuie să îşi găsească debuşee, iar libertatea de opinie este un drept, sper câştigat irevocabil. Pentru orice observator cât de cât atent este evidentă însă tonalitatea mult prea agresivă apărută în textele promovate de dl. Isar de când în sânul clasei politice au apărut iniţiativele legislative ce urmăresc să submineze independenţa băncii centrale. Atacul la statutul BNR, reglementare aflată în vigoare din 2004 şi care a făcut posibilă aderarea României la UE, respectiv a băncii sale centrale la sistemul european al băncilor centrale, a dat un nou avânt şi a condus la radicalizarea textelor publicate. Ele urmează linia trasată de afinii politici ai autorului, în speţă doamna învăţătoare sau dl.Daniel Cătălin Zamfir, intermediar la iniţierea legii dării în plată şi mai recent, cel care doreşte să modifice, prin abrogare de articole, statutul băncii centrale şi cu această ocazie să ne îndepărteze de Uniunea Europeană.
Unul dintre cel mai recente poartă chiar titlul, sugestiv zic eu, prin prisma mesajului ce se vrea transmis: ”Imunitatea BNR şi acoperirea furăciunilor”. Spre deosebire de alte articolaşe, unde cititorul poate fi uşor confuzat de termeni ce-l pasionează pe autor precum swap-urile valutare, contago şi backwardation, în textul cu pricina abordarea este evident simplistă, citez:
„Guvernarea Năstase a introdus imunitate pentru BNR pentru a întârzia verificarea fraudelor de la Bancorex, Banca Agricolă, Banca Internaţională a Religiilor etc. şi desigur finanţarea campaniilor electorale prin manipularea cursului de schimb.
Articolul 25 din Legea privind statutul Băncii Naţionale a României datează din anul 2004, si la aliniatul 3 se menţionează că „membrii Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României şi personalul acesteia, însărcinat să exercite atribuţii de supraveghere prudenţială, nu răspund civil sau penal, după caz, dacă instanţele judecătoreşti constată îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane, cu bună-credinţă şi fără neglijenţă, a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor de supraveghere prudenţială“.
Acest articol- arată apăsat dl. Isar- a fost adus în atenţia publică de încercarea unora din BNR de a îşi construi un supraguvern (Comitet de Macrostabilitate). Acest “guvern” dorea sa aibă aceeaşi imunitate, să afecteze economia României, să direcţioneze captura spre firmele bidon, dar să fie imuni penal.”
Astfel de afirmaţii aiuritoare, prin care, ce mai tura-vura, conducerea Băncii Naţionale formată şi votată, atenţie!,conform legii din reprezentanţi susţinuţi de toate partidele politice, este acuzată de corupţie şi manevre oculte,nu trebuie să rămână fără replică. Pentru că, la adăpostul relative notorietăţi de care se bucură dl. Isar ca fost bancher, fost ministru şi fost analist, există pericolul ca ele să fie luate de bune, aşa cum se întâmplă des pe plaiurile noastre mioritice. Personal, la o simplă analiză pe textul de mai sus, am câteva observaţii. Prima vine dintr-o îndelungată experienţă în presă pe când aceasta era ghidată de un minim de principii deontologice. Astfel, în textuleţul citat (ca şi în multe altele înregistrate de memoria Internetului, dar să ne mărginim la acesta) se regăsesc, în jargonul gazetăresc două “bombe de presă”: finanţarea campaniei electorale prin manipularea cursului de schimb şi cea de-a doua, de-a dreptul explozivă cu Comitetul de macrostabilitate care direcţionează capturi (?!) către firme bidon. Păi…nu vi se pare că la aşa afirmaţii trebuie să vii şi cu oareşce dovezi, documente, facsimile, probe, care să se(le) susţină? Din motive absolut evidente un asemenea text n-ar fi putut vedea lumina tiparului într-o publicaţie serioasă şi responsabilă faţă de cititori, ca să nu mai vorbim de potenţiale costuri legale.
Cea de-a doua observaţie ţine de o curiozitate a cititorului nedispus să înghită pe nemestecate ce i se livrează. Poate că dl Isar n-are documente care să stea în spatele afirmaţiilor, dar ceva logică servim şi noi la public? Bunăoară admiţând ca se poate finanţa campania electorală prin manipularea cursului de schimb se ridică cel puţin două întrebări lăsate deocamdată fără răspuns. Prima, cum a avut loc mai concret finanţarea prin procedeul descris? Cea de-a doua, despre a cui campanie electorală este vorba, căci mă gândesc că, din prisma finanţării, cursul de schimb este relativ neutru politic. Sau nu e?
În fine, cea de a treia observaţie ţine de chestia cu Comitetul de Macrostabilitate. Aici lucrurile sunt şi mai confuze, pentru că refuz să cred în posibilitatea ca autorul să nu cunoască faptul că am rămas ultimul stat din UE care nu am transpus legislaţia europeană în acest sens. O simplă căutare pe Internet privind Comitetul European pentru Risc Sistemic cu componenţa, atribuţiile şi rolul acestuia este suficientă. Dar să presupunem că ştie şi nu-l interesează aspectul. Cum rămâne însă cu „capturarea economiei” de către acest comitet şi mai ales cu firmele bidon cred că necesită explicaţii ample şi concrete. Care-i captura, cum se varsă ea în firme bidon, care-s firmele alea bidon, cine sunt acţionari şamd.?
Bref, multe alte articole ale dlui. Isar suferă de impreciziune cum ar fi cel cu rezerva de aur şi ciunga pentru BNR , sau cel în care domnia sa consideră finanţarea bugetului de stat prin emisiunea de titluri drept un ajutor acordat băncilor comerciale, dar din raţiuni de spaţiu şi o uşoară stare de lehamite, mă opresc aici.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
ziarist și un pic economist
» citeste biografia

Blogroll


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!