“Asasinatele politice sunt o caracteristică a acestei regiuni…”

asasinatele au facut in totdeauna parte din politica; de la cele mai ilustre case regale la triburile de nu stiu unde; chiar si noi avem niste traditii in materie… apropo; as pune intrebarea: considerati ca Ceausestii au fost executati sau asasinati?

In locul interlocutorului tau m/as fi ridicat si as fi plecat dupa prima intrebare. (Aproape) toate sunt tendentioase, in sensul ca Israelul este “bad guy” iar partea palestiniana (sau, in extenso, partea araba) este curata, pura si nevinovata.

Doi frati au batut sistemul !
Au castigat dreptul de a inmatricula un autoturism fara plata taxei pe poluare.
Stirea pe: blog.imperiaonl../

Probleme cu traducerea în română – clară tendinţă de hipercorectitudine.
“Israelul şi Siria va trebui să negocieze direct” frizează dezacordul dintre subiect şi predicat. Formele recomandate: Va trebui ca Israelul şi Siria să…; Israelul şi Siria vor trebui să….
Probleme cu exprimarea-n româna literară: “…nu înseamnă că statele nu au dreptul să aibă propria politică externă.”
Se încalcă principiul proprietăţii temenilor. Logic, statele nu pot avea propria politică externă decît dacă e aceeaşi pentru toate. Deci, bine era “.. nu înseamnă că vreunul dintre state nu are dreptul la…”
Da, ar fi mai mult de muncă la text dar “se merită” – părerea mea…
În ce priveşte tradiţia bunelor relaţii româneşti cu Israelul şi ţările arabe, e de aşteptat că acestea să nu mai fie suficiente pentru o implicare din poziţia de negociator, în conflictul arabo-israelian, pentru simplul motiv că Ro este – azi – membră a NATO, “aliată naturală” a Israelului, în ochii arabilor.
Tot azi, se vorbeşte despre civilizaţia iudeo-creştină, uşor de considerat absolut diferită de cea musulmană. Chiar dacă “cele trei religii monteiste” sînt şi “ale Cărţii”, nu e de aşteptat să avem, vreodată, termenul “civilizaţia iudeo-musulmană”.
În fine, e de o naivitate înduioşătoare aserţiunea că, în Israel, Dreapta vrea pace, iar Stînga – nu. Concesiile pe care Israelul le face păcii din regiune depind de cu totul alţi factori decît culoarea politică a partidului aflat la putere. Iar culorile politice reale din Israel nu sînt Stînga-Dreapta ci ultraortodocşii şi ceilalţi. În momente de mare-ncordare naţională, ultraortodocşii capătă ponderea necesară influenţării deciziilor politice, mai ales atunci cînd participă la guvernare. Aceştia sînt principalii adversari ai păcii, în Orientul Mijlociu – din partea israeliană, desigur. Să ne amintim, doar, de Ytzak Rabin, care nu de mîna musulmanilor a pierit.

Off-topic
Cat echilibru, cata cumpatare, intzelepciune, diplomatzie, elegantza si, mai ales, inteligentza …
(Potzi sa nu admiri astfel de oameni, independent de subiect?)

Stupefiant raspunsul lui Otte legat de flegma trasa dreptului internatzional prin falsificarea de pasapoarte: “eu nu emit pasapoarte”. Bibi N si fostul bataush de la Chisinau – in “parohia” caruia se afla protejarea pasapoartelor celor cu dubla cetatzenie au sarit evident calul. Daca si George Mitchell isi pregateste demisia e clar ca Obama, ca si Bush, e doar o marioneta pe langa care Rahm doar l-a schimbat pe Wolfowitz. Interesant blogul lui Stephen Walt, care arata ca pana si in USA intelectualii adevaratzi incep sa ia atitudine. Din pacate, vorba lui De Gaulle: le probleme c’est insoluble. Asta n-ar fi nimic daca nu ar insemna ca sangele va curge in continuare.

@Inima-Rea:

@Inima-Rea: fii capitanul nostru!

In opinia mea fara incredere nu se poate cladi nimic.
Ori acest lucru e cel mai greu de construit intre cele doua parti.
Din pacate, in decursul istoriei, arabii nu prea au dovedit ca pot fi de incredere.
Filozofia lor de viata este inselarea celulilalt.
Chiar si intre ei.
Iar folosirea “cainlor turbati” (hammas, hezbollah) nu prea ajuta.
Pe langa asta, discursurile presedintelui iranului nu fac decat sa intertina starea de conflict.
Nu dau nicio sansa unui acord viabil intre cele doua parti.
Ura e prea mare si, atata vreme cat unele state islamice doresc distrugerea statului israel, nu e loc de pace.

Desi exista dovezi clare ca statele mici au mai mare success cand vine vorba de mediere a unui conflict si desi Romania, chiar daca membra UE si NATO, are relatii destul de bune atat cu Israelul, cat si cu tarile arabe, nu cred ca implicarea ei este de dorit. Din pacate, in conjunctura actuala rezolvarea conflictului e doar una temporara (se spune ca o mediere are succes daca se observa ulterior o incetare a focului de cel putin sase luni) si nu cred ca merita efortul. Si nici nu ii cred in stare pe diplomatii romani sa obtina nici macar o incetare a focului de o luna, sincer.
Din pacate, vad putine sanse sa se rezolve in curand conflictul israelo-palestinian, in primul rand deoarece prin toate actiunile ei comunitatea internationala a contribuit decisiv la blocarea partilor in pozitii de lupta, fara insa ca acestea sa aiba posibilitatea de a duce lupta pana la capat si de a rezolva asa conflictul. Nu ma intrebati de ce sunt sceptica cu privire la gasirea unei solutii pasnice in acest moment, pur si simplu nu cred ca aceasta exista. In momentul de fata nici un razboi nu ar rezolva complet situatia, desi ar putea simplifica situatia intr-un fel. Asa ca probabil evolutia conflictului va fi acceasi si pe viitor, pana cand partile se vor transforma ele insele, pana cand vor ajunge sa nu se mai priveasca cu atata suspiciune si pana cand pamantul de care au atata nevoie amandoua partile acum va inceta sa mai aiba o asa mare importanta. Si probabil ca ar fi bine ca organizatiile internationale sa incerce sa schimbe perceptiile celor doua parti si pacea va urma de la sine, decat sa impinga la semnarea unui acord care pana la urma nu rezolva nimic.

@inima-rea Nu a spus nimeni ca dreapta din Israel vrea pace si stanga nu. Pentur cine cinteste literatura referitoare la relatiile internationale, este stiut faptul ca populatia israeliana are mai multa incredere in negocierile purtate de dreapta nationalista cu palestinienii, decat in stanga, pe care o suspecteaza adesea ca ar fi prea slaba in a apara interesele tarii. De exemplu, de-aia a putut Sharon sa retraga trupele din Gaza, cu sprijinul populatiei, chiar daca ulterior s-a dovedit o greseala. Deci, mai usor cu naivitatea induiosetoare pe scari!
Inca o problema: ce inseamna “frizeaza dezacordul”? In romana literara este corect cum am scris eu. “A trebui” e un verb invariabil. Deci…mai usor si cu gramatica!

@Laura Cernahoschi: Inima-Rea are dreptate in legatura cu dezacordul pe care l-ati facut. Va rog frumos sa mai “studiati” problema si dupa aceea sa conchideti: “mai usor cu gramatica”…Acest verb (“a trebui”) se acorda formal, la viitor sau la trecut, cu subiectul.
De ex: nu spunem “Ei VA TREBUI sa plateasca o despagubire”, ci: “Ei VOR TREBUI să plătească o despagubire.”. In postarea dumneavoastra era vorba de doua state, deci…e vorba de “ele”, statele, care “vor trebui sa negocieze…”

Puteti sa studiati link-ul de mai jos (referitor la verbul “a trebui”):
ebooks.unibuc.r../

Oricine poate sa mai greseasca, important este sa-si remedieze greseala si sa nu le faca proces de intentie celor care au semnalat-o. Eventual, sa nu mai sara, facandu-se foc si para, si sa evite pe viitor asa ceva.

de ce nu-mi dai add pe facebook? )

inima rea cu vercingetorix au dreptate,nu vb a trebui e problema(ramane la fel de impersonal si de invariabil,formarea viitorului e problema ,cere vor in loc de va .

Despre interviu -aceeasi gargara de 2 lei,acelasi limbaj de protectie semidoct ,care nu spune nimic dar se vrea inteligent.Daca acest conflict va inceta in urmatorii 50 de ani,plec pe Marte!

Vai, ce subliminal, dar pe bune, cat de subliminal, realmente, o, atat de subliminal. Pe langa atata amar de subliminal, ce mai inseamna mediocritatea cu iz ideologic a interogatiilor (pentru cine citeste literatura de relatii). Pe langa atata sublimata subtilitate subliminala, ce mai inseamna fascinatia aproape juvenila pentru prestidigitatia si dedesubturile lumii informati(i)lor. Pe langa atata… cata fragezime mentala. Despre titlu era vorba, desigur. Mai ales sub masca teoriei agatamentului cu titluri la deruta, devenita o moda a supravieturii pe voxpublica. Ca si jocurile la cel putin doua capete. Misto popor. Smechera natie. Intelectuali pe masura.