RSS Feed

Atentatele de la Paris: cum au fost posibile?

vezi toate articolele de
18 Nov 2015 la 21:43 7 comentarii 1699 vizualizari.

Mai întâi, ca să nu existe nici un dubiu: nimic nu poate justifica atentatele teroriste de vineri seara de la Paris. Însă putem încerca să le înțelegem. Pentru asta trebuie să trecem dincolo de revolta morală față de aceste atrocități și să vedem ce le-a făcut posibile. Autorii lor direcți au fost cu toții, cel mai probabil, născuți, crescuți și radicalizați în Franța și Belgia. Radicalizarea lor nu trebuie să surprindă, date fiind moștenirea colonială încărcată din Franța și, în special, islamofobia și excluziunea socială a musulmanilor din ambele țări. Bunăoară, când șomajul în rândurile musulmanilor din suburbiile pariziene e de peste 50%, iar în Molenbeek (districtul din Bruxelles care a dat un număr disproporționat de mare de teroriști) e de peste 25%, ar trebui să ne suprindă că radicalizarea nu e și mai extinsă decât e (situația nu e mai luminoasă în alte țări europene: 70% dintre musulmanii de origine sud-asiatică din Marea Britanie trăiesc în sărăcie). Repet: asta nu le justifică faptele, le explică; doar parțial însă, fiindcă n-au acționat de capul lor. În spatele atacurilor se află Daesh (numită în Vest ISIS). De aceea trebuie să ne întoarcem în Orientul Mijlociu ca să înțelegem cu adevărat cum de au fost posibile și cum pot fi măcar mai puțin probabile pe viitor.

De aproape doi ani încoace, presa occidentală portretizează această organizație ca pe o forță cvasi-mitică a Răului, opusul absolut a tot ceea ce înseamnă civilizația occidentală. Care e scopul acestei dihotomii maniheiste clasice? Nu doar să ne reasigure că civilizația occidentală e „forța Binelui” în lume dar și să eludeze modurile prin care această „civilizație occidentală” a contribuit decisiv la apariția și ascensiunea fulminantă a Daesh.

În primul rând, apariția. Daesh (auto-proclamată Statul Islamic din Irak și Levant în 2013 și, mai simplu, Statul Islamic în 2014) se trage din Statul Islamic din Irak, format în 2006 prin unirea a patru organizații jihadiste sunite, ca reacție la ocupația americană și guvernul șiit nefavorabil populației sunite. De altfel, acum câteva luni a reieșit că Daesh e controlată de foști ofițeri și spioni din regimul lui Saddam Hussein. E vorba deci de fostele elite militare care încearcă să-și recupereze poziția dominantă pierdută în război. Recruții sunt, predominant, tineri suniți săraci și șomeri, care se agață de banii primiți în mână la înrolarea în Daesh – circa 2.000 de dolari de căciulă. Pe scurt, Daesh este refugiul învinșilor societății irakiene post-Saddam.

În al doilea rând, ascensiunea. Multe organizații pe lumea asta au ideologii extremiste, însă au nevoie de o infrastructură materială colosală ca să le pună în aplicare la scara la care o face Daesh. De unde vin deci banii care le permit să dea prime de instalare atât de generoase și să ocupe în mai puțin de un an un teritoriu mai întins decât Marea Britanie? Desigur că, pentru început, din băncile irakiene prăduite și din traficul de artefacte istorice pe piața neagră a colecționarilor (detonarea vestigiilor istorice e mai mult decât un act simbolic – e metoda cea mai sigură de-a ascunde urmele jafului). Însă principala sursă de finanțare rămâne petrolul. Din prima zi după luarea sub control a sondelor de petrol din Irak și Siria, Daesh a adus specialiștii și infrastructura necesare pentru a exploata și vinde petrolul. S-au adaptat foarte rapid la modul capitalist de producție și distribuție, făcând vânzări de circa două milioane de dolari pe zi pe piața neagră, în special către companii din Turcia și Israel (doi aliați de nădejde ai SUA). Bombele americane asupra teritoriilor ocupate de Daesh în Siria au ocolit în mod sistematic aceste sonde, pe motiv că ar periclita economia unei societăți post-Assad: între august 2014 și octombrie anul ăsta, doar 196 dintre cele 10.600 de atacuri aeriene ale coaliției conduse de SUA au vizat infrastructura petrolieră a Daesh. Mai mult, aceste atacuri nu au făcut decât să alimenteze suportul pentru Daesh în rândurile populației sunite din Siria, după cum admite însuși directorul FBI,  James Comey. Acesta e efectul de bumerang al „Războiului împotriva terorii”, de la startul căruia numărul de atentate teroriste a sporit cu 6500%!

Dar nu vorbim doar de rolul indirect jucat de Occident în ascensiunea Daesh. Acum știm – în urma unui document al US Defense Intelligency Agency desecretizat în mai anul ăsta – că, în perioada 2011-2014, guvernul SUA a dat peste două miliarde de dolari rebelilor anti-Assad, inclusiv Daesh și Frontul Al-Nusra (filiala siriană a Al-Qaida). Asta în ciuda unui raport al Pentagonului din 2012 care a preconizat cu o clarviziune de invidiat că – pe-atunci – Statul Islamic din Irak va dobândi suficientă forță încât să decreteze înființarea unui „califat” în Irak și Siria! Mai mult, agențiile secrete americane au catalogat la acea vreme Statul Islamic drept „o resursă strategică a Statelor Unite”. Poza de grup a lui John McCain din mai 2013 cu liderul Daesh, Abu Bakr al-Baghdadi (presupus acum mort după un atac al aviației irakiene de luna trecută), face într-adevăr cât o mie de cuvinte.

Intervenția Occidentului în Irak a dus la apariția Daesh. Imixtiunile Occidentului din Siria (ca să nu mai vorbim de cele ale unor aliați fideli ca Turcia sau, și mai rău, Arabia Saudită, acest mecena al terorismului islamist) i-au facilitat expansiunea. Și una, și celelalte s-au făcut în numele „libertății”, al „democrației” și al „drepturilor omului”. În realitate, s-au făcut din rațiuni economice și geopolitice foarte clare. Războiul din Irak s-a făcut spre beneficiul industriilor petroliere și militare occidentale – pe scurt, spre beneficiul marelui capital transnațional. Imixtiunea din Siria are o miză mai degrabă geopolitică (cel puțin pe termen scurt și mediu) și ține de strategia SUA de contracarare a principalilor săi rivali în regiune – Iran, Rusia și China (toate trei susținătoare, printre altele, ale regimului Assad).

Nimic nou sub soare: fundamentaliști sprijiniți de Vest în opoziția față de regimuri indezirabile (cândva ele însele sprijinite de Vest) ori puteri rivale, care apoi devin ei înșiși dușmanii Vestului este un tipar recognoscibil din Afganistan până în Libia iar acum Siria. Un tipar care se înscrie, la rândul său, într-o politică neo-colonialistă occidentală care-și are rădăcinile în Acordul Sykes-Picot de după Primul Război Mondial, când Franța și Marea Britanie au trasat granițe artificiale între fostele teritorii ale Imperiului Otoman (inclusiv Irakul și Siria de azi). Așa că cea mai bună metodă de prevenire a terorismului pe termen lung ar fi tocmai abandonarea acestei politici neo-colonialiste, nu perpetuarea ei și mai asiduă. Numai că neo-colonialismul e brațul politic și militar al marilor corporații occidentale în goana lor după resurse naturale, noi piețe de desfacere și forță de muncă ieftină. Așadar, lupta împotriva terorismului ține de lupta împotriva neo-colonialismului care, la rândul său, ține de lupta împotriva corporațiilor transnaționale.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

7 comments

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste psd riscograma romani rosia roșia montană Rusia salarii securitate Senat sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!