RSS Feed

Fukuyamizând cu Lazăr

vezi toate articolele de
11 Dec 2017 la 08:42 un comentariu 2 vizualizari.

Un anunț plin de miez a fost făcut de procurorul general Augustin Lazăr care a anunţat că magistrații vor rezista, vor lupta cu cei care atacă legile justiţiei. CUM?

Atacatorii la adresa justiției se manifestă prin parlament, conform lui Lazăr. Procurorii cum pot protesta? -   nu pot să protesteze altfel decât prin opinii, semnături şi cam atât. Dacă iese o lege proastă din parlament, procurorul trebuie să o aplice, altele sunt forţele care trebuie să lupte pentru modificare, pentru altă lege etc, aşa arăta democraţia liberală ultima oară când am verificat.

Lazăr vrea mai mult. De fapt, miezul intervenţiei e despre o independenţă cât mai independentă – da, altă formulare n-am -  a procurorilor. O rivalitate procurori-judecători există, dar mult mai evidentă este dorinţa de conservare a unui status quo.

Acuma că tot plătind servicii de lux în justiţie – pentru că nu o spunem destul, procurorii şi judecătorii sunt nişte angajaţi de lux ai statului român, cu privilegii incredibile faţă de sărăcia restului -, s-a ajuns, cum era de aşteptat când ajunge cardul prea plin, la suflet, la menire, la destin, la rezistenţă etc.

(Disclaimer necesar în fiecare articol, se pare: e foarte clară obsesia PSD de a face terci rapid în legile justiţiei pentru destabilizarea unor potenţiali inamici. Aşa că nu mă luaţi cu argumentele obosite că ţin cu ăla, nu cu ăla. Ce vreau eu e schimbarea dintr-o anticorupţie excepţionalistă şi de fapt ineficientă într-o justiţie eficentă şi ceva mai discretă. Și, bineînțeles, mutarea atenției spre puncte cheie esențiale pentru societate)

Să analizăm mesajul lui Lazăr (documentul integral e aici):

Statul de drept se bazează pe principiul supremației legii, dar el presupune și ideea de responsabilitate, morală, etică, politică, juridică.

Responsabilitatea nu înseamnă doar răspundere ci mai mult, o atitudine de implicare în stabilirea unui cadru instituțional în care subiecții de drept constituțional să acționeze conștient, pentru binele comun, să își asume deciziile luate și să dea dovadă de respect pentru cetățenii pe care îi guvernează. Responsabilitatea înseamnă bună guvernare.

Buna guvernare reprezintă în egală măsură o garanție a conturării cadrului juridic adecvat pentru ca infractorii să răspundă pentru faptele penale comise, de la cele mai puțin grave și până la cele extrem de grave. Instituția statului român care trebuie să asigure judecătorilor posibilitat ea de a se pronunța asupra
vinovăției infractorilor este, fără îndoială, Ministerul Public, adică totalitatea procurorilor din România.
Ministerul Public nu este un minister în sensul executiv al termenului; el este alcătuit din procurori, care își exercită, conștient și hotărât atribuțiile constituționale, în baza unei vocații, în baza unui mandat al societății, iar nu ca împuternicire din partea vreunei guvernări. În atribuțiile lor, procurorii români reprezintă interesul public, reprezintă societatea, nu reprezintă interese partizane și refuză controlul politic.

Nu e nouă problema amestecului eticului cu dreptul, vocaţiei cu legile. De fapt, în interiorul acestui ghiveci se poartă toate discuţiile. Se amestecă intenţii, presupuneri cu modificări concrete, moaca lui Nicolicea cu ce scrie în proiect, prostia lui Iordache cu ce ar trebui să modificăm de fapt etc.

Ne luăm cu penalul şi uităm civilul, striga cineva. Ce facem cu  senzaţia de nedreptate din sutele de cazuri de abuz economic-justiţiar exercitat prin mafii de retrocedări unde au fost de atâtea ori implicate elitele vreunui orăşel la grămadă, notari, judecători, procurori, cămătari etc. Statul de drept pentru căţei nu e în discuţie zilele astea, asta mi-e clar. Justiția ”mare” și justiția ”mică”, senzația de inegailtate în tratament, toate astea sunt fatale. Încrederea în DNA vine și de aici, de la senzația că se poate lua de vătafii grei ai vreunei zone, însă rezultatele ne spun altceva, că poți, ca în cazul lui Dragnea să domini o regiune nestingherit dacă știi bine culoarele puterii.

Se discută drepturile milionarilor şi funcţionarilor de lux care au făcut puşcărie şi drepturile procurorilor de a-i închide pe unii dintre ei, de preferinţă pe ăia de pierd alegerile sau nu le câştigă detaşat. Aceşti condamnaţi or fi imorali, dar, uneori, cu forţa publică pe care o mai au, au arătat probleme mari în funcţionarea justiţiei, în felul în care sunt alcătuite dosare. Şi asta au demonstrat nu numai ei şi acoliţii lor. Sunt curios cum răspund unii fani anticorupție unor materiale ale Rise Project unde se arată și pasivitatea DNA, nepermisă, în unele cazuri.

Nu trebuie să fii mare investigator să-ţi aminteşti asaltul de dosare inconsistente la adresa unui premier precum Ponta de exemplu, făcute evident doar pentru că era premier. După 3-4 ani încă nu e dovedit vinovat, ba chiar i s-au închis unele dosare.

Aşa cum nu trebuie să fii mare constituţionalist să înţelegi că autonomia pe care o pretinde Kovesi e deja deasupra oricărei obligaţii, deasupra oricărui control. Nu-mi iese din minte imaginea cu Kovesi, într-o conferință de presă, fluturând o hârtiuţă pe care a găsit-o la investigatorii de la Inspecţia Judiciară, trimişi să investigheze şi întorşi “investigaţi”.

Un semnal puternic e însă dat când această filozofare despre vocaţii şi superindependenţe vine din partea unui şef concret al unei instituţii concrete care se presupune că acţionează precis în numele legii. Nu e nici vreun gânditor al statului de drept, nici măcar vreun pârlit de blogăr ca sussemnatul.

De fapt, când intrăm în discuţii aprofundate despre legile justiţiei înţelegem nu doar perfidia PSD care destabilizează prin grabă şi haos, ci şi cinismul celor care în numele unor superetici nu vor decât să menţină fierbinte un soi de superpartid supralegitim şi suprademocratic, un partid DNASRI (şi alte soiuri de elite). Nu cu un stat paralel avem de-a face, ci cu un soi de elitism păgubos născut dintr-o realitatea economică bazată narativ pe câteva elemente cheie ultraideologizate: la noi dreptul la proprietate de rit nou a fost dreptul la retrocedare ad integrum a memoriei, gloriei şi caselor-terenurilor interbelice; aşa că nu vă miraţi de mutanţi ideologici născuţi de aici.

Da, de fapt revoluția procurorilor și marea reformă a justiției a început cu marea retrocedare integrală. De aici își extrage autoritatea, de aici și-au extras seva ”de drept” și de compensare față de nedreptăți. Aici e păcatul originar al noii justiții.

Discuţia asta nu e doar pentru procurori şi legislatori. De aceea nici Lazăr nu vorbeşte ca un procuror, ci ca un filozof de târg mic de provincie. Dreptul victimei şi dreptul învinuitului ajung într-o competiţie calitativă acolo unde e cazul; normal că interesul este stabilirea dreptăţii pentru victimă, dar ce treabă are asta cu echitatea?:

Drepturile inculpaților nu vor fi niciodată mai importante decât drepturile victimelor, ci invers, pentru că altfel am trăi într-o lume distorsionată, în care cel care suferă prin infracțiune este sortit să suporte și umilința unei anchete penale și a unei judecăți care îl pune în inferioritate față de agresorul său.

Fix aşa ajungem din spaţiul legal în spaţiul moral şi al îndreptăţirii justiţiei emoţionale, de dincolo de lege. La fiecare pas ni se sugerează că un rău așa de mare precum coruptul nu ar trebui să beneficieze de drepturi.

Fix aşa ajungem la imposibilitatea unui dialog rezonabil despre o chestiune spionoasă despre cât de independent e procurorul, o discuţie lungă cât istoria justiţiei. Sigur că da, o discuţie importantă, dar în nici un caz o discuţie încheiată, nici măcar în state cu stat de drept olecuţă mai vechi decât aici. În loc de negociere, procurorii vor război.

Eu chiar cred că a fost obţinută în aceşti ani o superindependenţă a procurorilor şi ce am avut drept rezultat a fost o piaţă a procurorilor independentă şi ultraoprotunistă politic pentru ascensiune şi asigurarea unor foloase. Portocală, Ema or fi excepţii, ok, dar le-aş califica mai curând ca pe nişte excrescenţe monstruoase care denunţă un mediu insalubru din care provin. Ei nu erau posibili dacă nu evoluau pe un teren “al independenţei” extrem de fertil.

Procurorii îşi afirmă independenţa şi faţă de lege, cum bine spunea Ciprian Şiulea. Iată o mostră din mesajul lui Lazăr unde enunţă practic o teză a statului paralel în oglindă cu statul paralel al lui Dragnea. Şi au dreptate săracii, amândoi, fiecare grupare creându-şi alveole de prosperitate şi impunitate:

Răspundem astfel, tuturor întrebărilor opiniei publice, tentativelor unor puteri ale statului, de a lipsi  procurorii români de independență, pe căi dubioase, prin proiecte și proceduri parlamentare viciate ori prin manopere dolosive puse la cale în cercuri politice cu interese împotriva înfăptuirii justiției penale, că Ministerul Public nu va abdica nici de la independență și nici de la fermitate.
Independența conferită de Constituția României se apără cu demnitate, fermitate și prin instrumente juridice puse la dispoziție de lege

Aşa arată independenţa în filmele proaste cu boiernaşi mahmur-gânditori. În viaţa reală, independenţa este asigurată de salariu, protecţie legală, proceduri, echitate, negocieri şi intercontrol instituţional şi multe altele.

Or, problema nu e a independenței, ci a autonomiei arogante și blazate, a rentierismului. Goana este după rente și eliminarea responsabilității banului public. Aicinu e vorba doar de pesediști sau unii procurori. E vorba de o mișcare centrifugă generalizată în România. Nu există companie de stat, instituție de reglementare (de la BNR la ANRE) care să nu se viseze stat în stat. Specialiști la ridicatul din umeri și la teoretizat piața liberă care își iau bonusurile și apoi privesc scârbiți la mojicul care nu votează cum trebuie.

Dacă e să citim serios pasajul  de mai sus nu putem decât să întrebăm Parchetul General: dar dacă ies legi proaste din parlament ce faceţi? Nu le respectaţi? Sper că nu va urma o investigare complex tip aia neconstituţională a Ordonanţei 13 din care să aflăm că PSD e de fapt un complot de nivel naţional care trebuie extirpat. Ştiu că fanii DNASRI gândesc asta, o mai şi spun unii dintre ei, dar şeful parchetului ar trebui să se prefacă măcar că ne minte.

Mă rog, ideea e cam aşa. Sunt de acord că PSD atacă aiurea şi pentru destabilizare un sistem complex cum e cel al justiţiei. Acest atac nu vine doar din perfidie şi interese imediate (mulţi or fi sperând, dar nu se pot apăra cu adevărat de dosare cu modificările propuse), vine şi pentru că autonomia şi multiubita independenţă a procurorilor a creat şi nişte ambiguităţi cât casa. La întrebări de decenii deja despre chestiuni fundamentale, de principiu, ni se răspunde cu dispreţ, propagandă şi instigarea bulei anticorpţie în capul “bolşevicilor”. Justiţia are nevoie de reforme, are zeci de filoane ideologice aberante care crează abuz şi orbire în faţa unor realităţi mult mai complexe decât cred Dragnea sau Kovesi.

Închei cu o interesantă sursă citată din mesajul lui Lazăr.

Procurorul general l-a scos şi pe Fukuyama la înaintare, că doar se ştie, orice procuror român e neocon din oficiu, nici măcar răspopit ca domnul Fukuyama. Răutăţi, mă rog; e mai curând o citare reflexă de anii 90, când trebuia să se vadă rapid dedicarea totală celor mai hardcore credinţe de dreapta vestice, în orice referat şi masterat pentru funcţionărimea din Est.

Așa cum spunea celebrul politolog Francis Fukuyama „În mod evident, dacă o guvernare nu se simte legată de statul de drept, dar se consideră pe sine în întregime stăpână din toate punctele de vedere, nimic nu o va împiedica să ajungă să ia proprietățile cetățenilor sau ale străinilor cu care face afaceri. Dacă regulile juridice generale nu sunt făcute să fie respectate de elitele puternice sau de cei mai potenți actori, guvernarea respectivă nu poate asigura o certitudine a securității și nici a proprietății private ori a  libertății comerțului”.
Autorul sintetizează: „instituțiile juridice trebuie să fie văzute ca fiind la fel de legitime și dotate cu  autoritate nu doar de către oamenii obișnuiți ci și de elitele ce dețin puterea în societate”.

Am citit capitolul din cartea pe care o citează Lazăr. Iar cartea e provocatoare și interesantă, însă Fukuyama explică fisuri din teoriile care puneau semnul egal între dezvoltare economică şi rule of law (stat de drept). Unii pun în centru dreptul la proprietate. Dar Fukuyama dă exemplul Chinei unde dreptul la proprietate nu e foarte bătut în cuie, dar profitul e mai puternic pentru investitori decât dreptul la proprietate. Se referă şi la originile diverse ale statului de drept în diverse zone vestice sau în diverse părţi ale lumii. Pentru că autoritatea justiției și repsectul de lege își au originea în diverse linii istorice pe temrne lung: relația rege – justiție – popor în Anglia medievală, relația seniorului local cu justiția și întărirea prin biserică în Europa etc.

Şi mai vorbeşte despre capacitatea statului de drept în Vest ca, de-a lungul modernităţii, să se extindă la cât mai mulţi cetăţeni, pentru că la începuturi, acest stat de drept se aplică în mod privilegiat, cum ştim. Lărgirea cercului de cetăţeni la care ajunge statul de drept, asta e preocuparea (la începuturile lui, statul de drept nu acoperea drepturi pentru diverse rase, pentru femei,  pentru săraci – puterea legii s-a extins de la drepturile omului alb bogat încet către restul societăţii, spune Fukuyama ).

La noi au existat nişte episoade, cel mai important fiind retrocedarea ad integrum, care au restrâns, nu au extins statul de drept către cât mai mulţi cetăţeni. La noi statul de drept post-’90 a funcţionat tocmai prin concentrarea către anumite elite (unele privilegiate, altele pedepsite în funcţie de moment politic). De aceea pare că Lazăr nu a citit decât începutul capitolului cu pricina (The origins of the rule of law, în cartea “The Origins of Political Order. From Prehuman Times to the French Revolution). Tocmai concentrarea statului de drept doar pentru anumite categorii de cetăţeni ar trebui să fie preocuparea supremă în România azi, unde poţi, într-un “orăşel de munte” să retrocedezi un munte, să-l cureţi de copaci şi apoi să faci dai şi lecţii de etică din Jaguar. Principala problemă a statului de drept nu e cum e el formulat, ci unde ajunge el, câţi îi pot simţi beneficiile. Da, e cumva ca la creşterea economică.

Şi, atenţie domnule Lazăr, spune domnul Fukuyama că tocmai confuziile şi istoria deloc roz a statului de drept vestic “produc rareori rezultate utile când ţări bogate proiectează sisteme de justiţie care să fie aplicate în ţări sărace”. Designul perfect livrat în periferii nu funcţionează întotdeauna, de fapt nu prea funcționează. Nu pentru că sunt înapoiate sau pierdute ”cultural”, ci pentru că autoritatea legii este extrasă istoric pe diverse filiere, fie de la rege împotriva baronului local, fie prin extindere istorică de la stat de drept pentru puțini la stat de drept pentru mai mulți și, apoi, cei mai mulți, și găsim multe alte scenarii pe glob. De aia trebuie negociate şi reglate cât mai atent la context.

În orice caz, ce trebuie să conştientizăm privind diverse episoade din istoria statului de drept ar fi că:

Thus the form of separated powers periodically fails to correspond necessarily to the substance of a  law-abiding society.

Citatul extras de Lazăr ignoră faptul că Fukuyama pornește, da, de la stilul de politici la care a și lucrat cu diverse guverne conservatoare, în care statul de drept este garan tal unui business transnațional eficient. Capitalismul nu se poate dezvolta global fără acest set de reguli. Însă Fukuyama pune la îndoială tocmai fermitatea acestor slogane de pliant neocon sau măcar încearcă să nuanțeze.

Iar în pasajul cu statul de drept care trebuie să fie respectat și de elite, Fukuyama își reafirmă credința că globalizarea capitalului se face cu justiția într-o mână și banul în alta. Poți avea însă elite puternice, goană după rente și stat slab. Practic elitele se autosabotează nefiind în stare să taxeze și să-și ordoneze membrii proprii. Cred că e confruntăm mai curând cu o astfel de situație, în care elitele se răfuiesc prin intermediul justiției, nu mor de grija respectului pentru statul de drept.

Sentimentul popular de justiție dreaptă se obține dacă cei puternici și bogați sunt și ei subiectul justiției. Or, rezultatele în România sunt contradictorii. Sunt jenați diverși puternici și bogați dar întotdeauna sunt lăsate în pace alte pături largi de privilegiați să zburde și să producă o și mai adâncă injustiție socială.

Citarea din Fukuyama subliniază realități deja vizibile: capii justiției din România preiau cumva credința dură neoconservatoare ”noi facem stat de drept ca să crească economia” și mai ales netezim cum s-o putea forța elitelor locale ca să întărim rule of law. Dar același Lazăr ignoră exact nuanțele propuse de Fukuyama, care încearcă totuși să desprindă echivalența dură între capital și justiție. N-are de ce. În partea asta de Europă neoconii nu roșesc la așa ceva.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

1 comment
  • 1

    «Ne luăm cu penalul şi uităm civilul, striga cineva. Ce facem cu senzaţia de nedreptate din sutele de cazuri de abuz economic-justiţiar exercitat prin mafii de retrocedări unde au fost de atâtea ori implicate elitele vreunui orăşel la grămadă, notari, judecători, procurori, cămătari etc. Statul de drept pentru căţei nu e în discuţie zilele astea, asta mi-e clar. Justiția ”mare” și justiția ”mică”, senzația de inegailtate în tratament, toate astea sunt fatale. Încrederea în DNA vine și de aici, de la senzația că se poate lua de vătafii grei ai vreunei zone, însă rezultatele ne spun altceva, că poți, ca în cazul lui Dragnea să domini o regiune nestingherit dacă știi bine culoarele puterii.»

    Nu cred că există “mafii de retrocedări”, ci una singură, și pentru că trebuia să i se zică cumva, i s-a zis fesene, cu toate obiecțiile de moment ale lui P. Roman (“sună…”).

    “Ad integrum” cum scrieți nu că nu a avut loc, nici nu s-a pus problema să înceapă. Altfel cum se justifică întocmirea noilor cărți funciare și “închiderea” vechilor evidențe?
    Și da, dreptul la memoria înaintașilor e un drept nepatrimonial care exista și pe timpul RSR.

    Adrian
    2017-12-11 20:13:14 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!