Aur: despre argintul “radioactiv” si bugetul de stat imprumutat la 14%, in criza

Nici pana acum nu am aflat exact cum s-a justificat in 2006 semnatura lui Isarescu prin care Romania nu mai primeste de 10 ani dobanda pe aurul mutat in Londra. Polonia si Bulgaria primesc dobanda.

Pana si Romania in 2002 vorbea de cat de utila este dobanda primita in schimbul plasamentului temporar al aurului in strainatate. “În 2001, BNR a câștigat din dobânzi pentru aur peste 5 milioane de dolari. Nu e mult, dar nici puțin. Este vorba totuși de 150 de miliarde de lei, bani folositori țării obținuți fără nici un risc.”.

Intre timp, pana sa ajungem sa discutam despre vanzarea argintului, aflam ca cele 614 tone de argint au fost schimbate pe aur.

Probabil ca sa nu intrebam cat a pierdut Romania la schimbarea argintului in aur aflam proactiv o poveste cu argintul radioactiv al Romaniei.

“Un timp, România a vândut în străinătate mari cantităţi de argint. Apoi, exportul a fost stopat din cauza unei întâmplări nefericite. Institutul condus de Elena Ceauşescu a făcut o serie de experienţe, folosind izotopi radioactivi într-o încercare de a restrânge pierderile tehnologice la extracţia de argint. Radiaţiile erau slabe. Dar în lingourile de argint realizate prin această metodă s-au adunat concentraţii mari de substanţă radioactivă. Din nefericire, specialiştii institutului n-au sesizat pericolul. Lingourile rezultate din aceste experienţe au circulat pe piaţa internaţională, unde s-a descoperit că sunt contaminate. În consecinţă, în anii ‘80, argintul românesc nu a mai avut căutare nicăieri în lume. ” Adrian Vasilescu in Ziarul Bursa

BNR nu ar fi incalcat legea daca ar fi contractat un credit de la Banca Reglementelor Internationale garantand cu aur.

Argumentatia de legalitate este foarte simplu de urmarit.

Daca nu ar fi legal sa se finantat contra aur atunci nu este legala nici finantarea bugetului de stat avand in spate creditul de la FMI parcat la BNR.

In spatele acestui credit care este echivalentul economic si financiar exact al imprumutului cu colateral aur, BNR a finantat bugetul de stat si a capusat simultan bugetul de stat prin doua canale:

- finantarea achizitiei de titluri de stat prin operatiuni de tip repo in suma echivalenta
- Imprumuturi de tip club loan in suma exacta si cu discutie pregatitoare. Suma finantata era egala cu ce anume se eliberat din rezerva minima obligatorie.

Costul datoriei s-a adunat la deficitul bugetar astfel incat la un moment dat in criza doar costul dobanzilor depasea 2% din PIB.

O dobanda mai mica mai ales in cazul unui stat care are propria moneda ar fi redus presiunea pe bugetul Statului si desigur evitat scaderea salariilor sau cresterea taxelor.

Capusarea bugetului prin finantarea la dobanzi Mari (14-14,25% in noiembrie-decembrie 2008 si 11% in 2009) se regaseste in participarea la profit a Guvernatorului BNR si desigur in profitul bancilor comerciale.