RSS Feed

…autopsia unui cadavru: la rece! (I) (rated M for Mature)

vezi toate articolele de
21 Nov 2009 la 10:35 23 comentarii 3985 vizualizari.

…eram prin anul III de medicina, daca nu ma-nsel, cand am asistat la prima autopsie-autopsie. Disectii mai facusem pana atunci, mai ciopartisem cadavre, care scoase din formol, care din alcool etilic (atunci s-a experimentat metoda); miroseau diferit, aratau diferit, aveau o consistenta diferita: cele in formol erau brune, aproape elastice, cele in alcool, albe, moi, mai aproape de realitate (cu atat mai mult cu cat stateai cu nasul in ele)…

Colegii mai faceau fotgrafii cu ele, sa le trimita acasa. Banuiesc ca asta ar intra acum la “profanare de cadavre”. Pe-atunci, insa, nu se punea asa problema: erau material didactic. (Am scapat, la un examen de anatomie, de niste posibile tuburi uterine – care puteau fi foarte bine altceva – ascunzandu-le sub un intestin gros, parca. Profesorul Vaida s-a uitat dupa ele; nu le-a gasit:))

A fost greu la inceput. Eram student la medicina si mi-era frica de morti. Dar mi-a trecut.

Nici unele, insa, nu s-au comparat cu autopsiile “de autopsii”. Mai ales cu prima. Imaginati-va: morga cu amfiteatru. Un miros dulceag, nici de formol, nici de alcool (etilic). Miros de om mort. Pe masa de tabla, brazdata cu santulete pentru scurgerea sangelui, un cadavru proaspat. O femeie in varsta, grasa. Pana aici, treaca, mearga. Te-ai angajat la treaba asta, cineva trebuie s-o faca. DAR era o femeie grasa, in varsta, goala, cu sosete albastre inca in picoare! Goala, grasa, cu sosete! Sosetele erau de nylon (daca asa se scrie). Ce diferenta ar fi facut daca erau din bumbac? Nu stiu… Constat doar. Contabilizez senzatii.

Atunci am simtit primul nod in stomac. Mi-a trecut. Eram in anul trei (sau doi?), oricum ma chema Fumurescu, or cand te cheama asa nu lesini la autopsii si cu asta am terminat psihanaliza. Apare doamna doctor (eram sub comunism, dar la UMF- Cluj cel putin nu se vorbea cu “tovarase”; pana si noi, studentii, eram “domnii colegi” – asta mi-a placut:) – banuiesc ca e o fascinatie ascunsa cu aristocratia:) Deci vine doamna asta doctor, draguta, la 40 de ani, ne prezinta istoria cazului si-l roaga pe infirmier (asa le zicea, parca, atunci – acum, cred ca le-ar zice tehnicieni sau asa ceva) sa “inceapa”.

Omul, masiv, chip impietrit – asta era asa cum vi l-ati imagina, spre deosebire de medicul legist, parea, as spune acum, desprins din Harry Potter – ia un furtun (furtun din ala cum am eu acum in gradina) si incepe sa spele cadavrul. Il clateste bine, din cap pana in calcaie. Suvitele cenusii arata acum ca date cu gel – daca am fi stiut pe atunci cum arata parul dat cu gel. Nu stiam. OK. Nu pare normal, stomacul zvacneste usurel, dar am mai vazut din astea. “Incepe”, il imbie doamna doctor.

Si incepe. E un protocol si aici. Sar detaliile. Ajung la momentul in care se deschide cutia toracica: cu un cleste; mare. Harst-harst, fac coastele – si se deschid. Apoi – persoanele slabe de inger sunt rugate sa sara acest paragraf – se vara, la propriu, mana dinspre abdomen spre laringe, se apuca baza limbii, si se smulge afara intregul aparat respirator – limba, trahee, plamani – pentru analize, de buna seama. E un sunet, un “woosh”, ca un curent de aer. Ca un partz, dar nu foarte discret. Fericit ca i-a iesit miscarea, omul tine sus mana cu limba, trahee si plamanii, ca pe un trofeu. Si este. Mai tarziu aveam sa aflu ca nu e usor sa obtii o asemenea performanta. Nu toata lumea o poate face fara a distruge vreo parte.

Sar niste etape mai putin importante pentru muritorul de rand.

Va reamintesc, era prin anul de gratie 1988. Tehnica nu era. De fierastraie electrice nu se auzise. Sau se auzise ca-n bancurile de la Radio Erevan. Urmeaza craniul. Asa e protocolul – atunci si acum (banuiesc – am renuntat la medicina de aproape 20 de ani). Cu un “firez”. ca altfel nu stiu cum sa-i zic. Fierastrau din ala cu lama subtire. Omul nostru insfaca firezul cu o mana, blocheaza capul cadavrului cu cealalta si-ncepe: “harst-harst”; “harst-harst” – si tot asa pentru vreo zece minute. E clar ca nu avanseaza prea mult. E pe cale de-a ruina o intreaga experienta pedagogica (suntem vreo 20 in sala).

Si-atunci vine momentul care ma va bantui precum cioara impuscata de tata sau precum Marele Azur din ayahuasca – pentru toata viata: omul ii scoate moartei din picioare o soseta (albastra, de lycra), ca sa nu-i mai alunece mana (creierul incepuse sa se vada), si si-o pune pe mana, ca pe-o manusa!

Femeia e acum dezbracata, spintecata pe mijloc, fara maruntaie – pana aici poate merge soldatul meu (pentru necunoscatori: soldatul sovietic care trece Nistrul cu o tigara aprinsa-n gura:) – dar cu o singura soseta? Lycra? (parca asa le zicea).

El continua sa taie. Are acum o priza mai buna. Ce a urmat dupa aceea nu mai imi aduc aminte. Sincer. N-am lesinat, n-am iesit din sala (ma cheama Fumurescu, ati uitat?::). M-am concentrat pe doua lucruri simple: sa nu vomit si sa nu ies din sala.

Am izbandit. Restul autopsiilor la care am asistat n-au fost nici pe departe atat de “dure”. Sau nu mi s-au mai parut – ceea ce, in definitiv, e cam acelasi lucru.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea unei autopsii asa. Mai am si altele.

PS Sa va spun sincer? Pornisem, cu acest text, de la ideea unei disectii “la rece” a acestei dezbateri prezidentiale. Dar, asta e farmecul inefabil al scrisului. Pornesti de undeva, dar nu stii unde ajungi. (Iar de psihanaliza ieftina, credeti-ma, sunt satul!) Ma iertati?

PPS Revin cu partea a doua.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
VoxPublica este platforma de comentarii, bloguri si opinii sustinuta de REALITATEA.NET dar este, si va ramane, un spatiu public, deschis tuturor celor care au ceva de spus intr-un mod civilizat si inteligent: cititori, bloggeri, profesionisti in orice domeniu, jurnalisti freelanceri sau colaboratori ai oricarui grup media sau institutie independenta.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alegeri alex mazilu Andrei Plesu antonescu basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana concert criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu DNA educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali guvern humanitas internet Istodor Johannis justitie kelemen hunor Liiceanu Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza Parlamentul European pdl Plesu Polirom presa presedinte protest proteste psd Remus Cernea riscograma romani rosia roșia montană Rusia salarii securitate Senat sondaj sri steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!