…autopsia unui cadavru: la rece! (I) (rated M for Mature)

Haideţi, ce mai aşteptăm, când dăm drumul la pronosticuri ?
!?
Pronosticul meu:
Basescu – 35%
Prostea – 25%
Crin – 18%
Oprescu – 8%

@ thirdworldforever – relax! Pentru asta mai avem timp! Ma bag si eu!:)(BTW- ai pronosticuri complet gresite!:)

Bine c-a fost la rece!!!
Partea a doua-i la cald?

Să mai spună cineva că politica nu scoate ce-i mai bun din oameni. Bine, în cazul ăsta se poate spune că spune că a scos şi ce e mai rău.

AF
Bun text. Seamana cu o amintire inchipuita de-a lui Flaubert de la clinica lui taica-sau. Nu vrei sa-mi faci mie cadou povestea din el?:)
Stii, eu sint un fel de tigan cersetor de povesti.:)

Aţi face mai bine să ieşiţi deja cu pornostickurile, sau poate aşteptaţi primele exit-pooluri !?

Cassa de pornostickuri se-nchide mâine dimineaţă, ora României.

Las’ că numa’ azi nu e mâne, şi vom vedea cine va încălţa tichia de măgar şi cine va lua steluţa de zână prevestitoare !

Da’, domnu’, eşti iertat – chiar cu mulţumiri. Să vie urmarea, lasă dracu’ pronosticurile! Sînt pentru “infirmieri”.

Macar avea o soseta in mana.

Eu imi aduc aminte de prin anul VI in 1989 – cand credeam ca vazusem si experimentasem totul ca medicinist – de disectiile facute la IML Bucuresti, pana sa se mute in sediul nou din Vitan-Barzesti.

Sediul vechi era pe linga Obor, si ce e de retinut e ca nu existau unitati de refrigerare pentru cadavre. Mirosul era atat de puternic incat il simteai de la sute de metri, de cand coborai din tramvai. In interiorul camerei de disectie e imposibil de descris cum mirosea si cum arata. Erau acolo adunate cadavre de saptamani si luni, din care ciuguleau vrabiutele si in care isi facusera culcus sobolanii. Era inclusiv o incapere in care se tineau – repet, fara instalatii frigorifice – membre, capete si alte bucati corporale neidentificate.
Mirosul era atat de puternic incat singurul mijloc de a-l contracara era sa tii linga nas capatul aprins al tigarii si sa inhalezi fumul direct asa.
Lucrul care m-a frapat insa si pe care nu pot sa-l uit este ca tehnicianul care facea disectia nu folosea niciodata manusi. Spunea ca-l incomodeaza, si ca nu si le pune decat daca da peste un abces.

@ Alin
De cand ai facut confesiunea despre perioada petrecuta pe langa SRS am banuit ca vei avea o perioada de depresie.
E clar ca venind din sala de disectie niciodata nu o sa fie destui bani pentru cafeaua care sa-ti alunge greata.
Daca am trai 200 de ani ti-ai schimba acum inca odata meseria.
Incerci macar sa ramai in zona abstracta a unei meserii infecte.

Basescu 31%, geoana 30% crin 23%

Cu toate ca sunt absolvent de farmacie, nu de medicina, stiu ca intre autopsie si disectie exista o diferenta semantica babana.Prin disectie , invata studentii anatomie, autopsia se efactueaza in scop judiciar, pentru a stabili cauza mortii.Astea sunt lucruri pe care ar trebui sa le stie orice absolvent de liceu.Vad ca d-l Fumurescu vrea sa insiste pe talentul sau literar. Ar trebui totus sa scbhimbe domeniul. Filmele de tipul familia Adams au succes de scurta durata.

Un amic mi-ai cerut sa-i fiu anestezist la o operatie nu prea periculoasa; de rutina, mai bine zis.
Am aceptat si in timp ce se derulau pregatirile (scule, instrumente si toate cele necesare, inclusiv bisturiul bine ascutit; asa sa zice, ascutit ca un bisturiu), in acest timp zic, eu am pus o oala pe aragaz, am lasat-o putin sa se incinga apoi am pus citeva linguri de zahar. Cind s-a topit si a devenit de o culoare chlimbarie (asa se zice?) am turnat o butelca pintecoasa cu tuica. Dar amicul s-a grabit asa tare ca n-am mai ajuns cu tuica la timp sa anesteziez porcul; ne-am anesteziat noi.

@Alin F
“ca Marele Azur din ayahuasca” ? unde, in state sau in america de sud ?

@Fumurescu,
Bună eschiva, “disecţia la rece…”, să i-o zici lu’ Mutu, că uite, Nelu te-a dibuit, te bîntuie cadavrul ăla din şifonier. Da’ în halul ăsta, într-o şosetă lycra (mi-am disecat bunica), nici nu mai e coşmar.
Domnu profesor Fumurescu, pun pariu pe o cameră cu valvă presta că nici nu te-ai gîndit cîte semnificaţii poţi scoate la lumină dacă întrebi un biciclist cum vede el campania electorală. Ataşez alăturat viziunea fără program ca să vă faceţi o idee (scuzaţi lungimea, detaliile slujesc acurateţea).

Bicicleta lui Geoană este ultimul model, o achiziţie de peste ocean, mai precis în SUA, s-a dat la pachet cu o autostradă care trebuie să apară şi ea, staţi pe fază! Este un full suspension. De ce full suspension ? Cum, nu e evident !? Pentru maximum de protecţie, siguranţă şi comoditate. Mircea Geoană a învăţat prima lecţie din ciclism – nu ignora să te protejezi – pe care nu a uitat-o, şi apoi a lipsit de la lecţiile de perfecţionare a stilului. De aceea Geoană investeşte pentru maximum de protecţie: cască, mănuşi, ochelari, jambiere, genunchiere, cotiere – toate de ultimul tip, de la furnizori de încredere, ..de prea mare încredere, ..de suspect de mare încredere. De ce investeşte în jambiere? Face downhill, sau free-ride? Nu! Exclus! De unde vă vin idei din astea periculoase ? Nu v-am zis!? Maximum de protecţie.
Deşi are o alură atletică, Mircea Geoană nu poate să bruscheze bicicleta prea tare, suferă de o boală ciudată luată de la nişte ciclişti mai vechi care au prins şi tururi la Moscova. Afecţiunea lui Geoană se manifestă cu un fel de scîrţîituri în articulaţii şi cu nişte dureri în zona lombară-jos, ceea ce-l împiedică să ţină un ritm de pedalare susţinut ori să impingă pedala cu forţă. Deunăzi s-a dus şi el la Moscova, special ca să viziteze locurile unde se făceau tururile alea cicliste obligatorii între barosanii estului.
Un privilegiat al sorţii l-a văzut pe Mircea Geoană în acţiune, pe bicicletă adică. Respira siguranţă (inspiraţie şi expiraţie regulată). Bicicleta aia de lux şi tot echipamentul ăla de protecţie folosit într-un singur scop: o îndeplinire cu demnitate şi cu simţul datoriei a unei misiuni de înaltă răspundere – o plimbare prin parc. Privilegiatul a trebuit să potrivească pasul lui la bicicleta lui Geoană, era păcat să nu admire o administrare atît de sigură a unei trebi atît de însemnate. Din păcate a trebuit să renunţe la un moment dat – inainte să ajungă Geoană la capătul aleii – a fost chemat acasă la masă (privilegiat, deh!).
Poza de campanie: full suspension, cauciucuri cu balonaj exagerat de mare, opulenţă la echipare, nume de mărci babane pe toate componentele, rezerve de hrană şi băuturi cît pentru ocolul lumii, ciclist supra-echipat, întrezărim şi un zîmbet, mă rog, mai chinuit pt.că e strînsă casca: Mircea Geoană – votaţi protecţia !

Antonescu ar fi putut fi fericitul moştenitor al unei biciclete frumoase şi agile, veche, un pic demodate, dar bine întreţinute. Ar fi putut, dar din păcate la bicicleta aia i-a fost furată roata din faţă, într-o încăierare în care era implicat şi un fost marinar. A fost un incident urît, dar mă rog, nu te poţi supăra pe lume pt. că mai există cîţiva răuvoitori, şi mai e şi trist şi neinteresant să rămîi simplu pieton, fără bicicletă, fără nimic. Aşa că, proprietarii bicicletei, unii dintre ei cu simţ practic, au luat repede decizia să o modifice într-un monociclu. Era o perioadă în care bicicleta era în uz zilnic, pur şi simplu trebuia acţionat cu multă dibăcie şi hotărîre. Mai complicat a fost la învăţat mersul cu monociclul ăla, dar aici Mircea Geoană a avut mărinimia să ofere sprijinul său – cum am văzut mai sus, el are un capital de protecţie atît de mare că poate da şi la alţii. Antonescu a trecut şi el la monociclu (=vehicul cu o roată, vă rog!, să nu deviem încă subiectul). Pt. a merge pe monociclu ai nevoie de ştiinţa adevărată în administraţia complicată a echilibrului. Ori, Antonescu încă se uită reflex să vadă dacă are un sfat sau sprijin de la Geoană. Uneori i se pare că se poate descurcă singur şi atunci bravează, alteori se împleticeşte şi se întoarce la Geoană să-l înduplece şi să nu-l lase să se prăbuşească.
Poza de campanie: monociclu manufacturat “at home” din piesă de colecţie, aventurier în ţinută de plimbare, informală, atitudine visătoare, rezemat cu braţul de vehicul şi cu un picior îndoit din genunchi ca într-o poză de la picnic: Crin Antonescu – votaţi relaxarea !

Bicicleta lui Băsescu este o bicicleta populară, comună, de oraş, care putea fi văzută şi acum cîteva zeci de ani în ţările de jos, dacă nu mă înşel şi pe la Anvers. Bicicletele de felul ăsta sînt cam incomode, greoaie, dar solide, oţel care trece de la tată la fiu. A lui Băsescu este un “single-speed” (doar un raport). Unii, răuvoitori, destul de mulţi – vreo 322, au zis că ar fi un “fixie” şi a trebuit să intervină oamenii să restabilească adevărul: e “single-speed” autentic – nici o îndoială acolo. Băsescu are vînă de biciclist de anduranţă, de cicloturism şi cross-country. Ăştia de obicei pleacă solitari şi fac pe îndelete turul ţării. Lumea îi crede cam ţicniţi, dar ei sînt totuşi loiali unei discipline cu sine: trezit-biciclit-culcat-trezit… Ca să-l bagi înapoi în circuitul orăşeanului, trebuie să-i iei bicicleta. Aşa s-au gîndit şi ăia 322, dar în încăierarea de care pomeneam la Crin Antonescu, Băsescu a ieşit în cîştig cu roata din faţă a lui Crin, o roată splendidă, pe care Băsescu a şi pus-o la bicicleta lui care, acuma, cu roata aia, e doar mai simpatică fără a fi cu nimic mai sprinţară.
Poza de campanie: city-bike model vechi, de damă, cu ghidon curbat şi înalt, şa masivă, roţi desperecheate, în spate butucănoasă şi solidă – în faţă subţire şi elegantă, cetăţean în costum care pare de împrumut, mînă fermă pe bicicletă, expresie pe faţă din palierul “îngăduinţă+bunăvoinţă” cu risc de trecere la alt palier: Traian Băsescu – votaţi disciplina !

.. coşmare, cadavre etc. – toate merită arse şi uitate, ca să nu mai cheltuim nervi pe psihanaliză.

… dar soseta, soseta era de nylon (asa se scrie!) sau de lycra? In rest, m-a uns pe suflet!

@ daca_nu_nu: nu, si a doua va fi tot la rece. Daca nu, nu:)
@ fem! – acum, matzele nu-s neaparat rele:)
@ AI – multzam – mai am, pot face si cadou la o bere:)
@ Inima Rea – poate vei fi dezamagit. Sequels deobicei nu mai ies la fel de bine,
@ Nelu – n-am nici un fel de schelet in dulap, nu ma bantuie nici o remuscatura a duhului launtric, vorba lui Joyce, nu sunt depresat, ca n-am timp de psihanalize, etc:)
@ aghiuta – nylon, da!:)

@ Alin Fumurescu
Perfect!
Chiar mă-ntrebam – acum, de câteva minute – oare cadavrul ăla era mort???
Fiuuuuuuuuuuuuu…
Dacă nu era?

@Fumurescu,
In primul paragraf din mesajul meu trebuia sa pun un semn din ala de zîmbilă. Am vrut să atenuez insinuarea lui Nelu cu o glumă, am vrut să fie o glumă, dar a ieşit rău. Regret. Am văzut după salvare şi am mai scris una care, culmea, tot a insinuare miroase, deşi am vrut să fie foarte serioasă şi reparatorie. Poţi vedea că la subiectul cu pricina, am exprimat sincer înţelegere. Este o gafă involuntară şi nu un proces de conştiinţă din parte-mi. Îmi pare rău pentru neplăcere şi-mi cer aici scuze !

Wow, some article.

@ cyrano
Imi pare rau daca a iesit altfel decat am gandit-o, poate prin laconism si nu prin exces de explicatii. Comentez de ceva timp pe blogul lui Alin si sper sa nu ma banuiasca nici macar de antipatie disimulata stangaci.
Obisnuiesc sa comentez asa cum gandesc si de aceea si revin pe acest blog unde sinceritatea pare la ea acasa.
M-am gandit ca autorul postarilor de pe acest blog e prea onest, cu el insusi in primul rand, si prea sensibil pentru o cariera in chirurgia medievala, gazetaria romaneasca sau politica de pretutindeni.
Nici acum nu cred ca m-am inselat.

@ cyrano & Nelu – nici o suparare!