RSS Feed

Bad, bad, boy. Loverboy

vezi toate articolele de
29 Nov 2011 la 12:47 5 comentarii 1057 vizualizari.

Băieţi răi pur sânge, şi comerciali, şi puţin „artie”, şi puţin ridicoli, şi diabolici pînă la capăt nu prea aveam. Răul din cinematograful românesc cade foarte des în caricatural. Răii comunişti sau postcomunişti aveau întotdeauna ceva din tradiţia Caragiale – unele roluri ale lui Dinică, de exemplu. Mai avem apoi răul gratuit, răul ca accident, răul ca emanaţie firească a cetăţeanului alienat – Puiu e maestru în asta.

Deci aveam nevoie de ceva bad boy mai glamouros, aveam nevoie nu de oameni, ci de un avatar care să prindă ca un magnet tot ce se poate: realităţi sociale, muzici, replici, prejudecăţi, frici, griji. Din punctul ăsta de vedere, Loverboy e o reuşită. Nu m-au dat pe spate dialogurile – destul de artificiale, cu prea puţine replici credibil construite, plus un limbaj ne-credibil -, nu m-a rupt în două povestea pe care o aflăm periodic din ştiri sau din documentarele despre traficul de carne vie. Ce e foarte important în Loverboy e construirea unui „badboy” autohton, unui icon. Şi metodele sînt folosite transparent, direct:

Se ia un tip tînăr, frumos, deja cu CV de băiat rău cu ceva suflet (Eu cînd vreau să flueier…), Piştereanu.

Ca să ai rău pur şi dur şi care să-i facă spectatorului pielea de găină, cel mai bine ar fi să-i dai o componentă infantilă (vă amintiţi de Hitlerul lui Chaplin jucîndu-se cu balonul?). Iar Piştereanu e foarte bun, se joacă cu bicicleta, călăreşte scuterul cu plăcere copilărească.

Apoi, mutrele dure trebuie compuse pentru a acoperi tocmai acest infantilism. E bun Piştereanu şi la asta. Aproape îl vezi cum îşi fabrică sub ochii noştri mutra de băiat dur. Îl vezi cum se întăreşte cu fiecare întîlnire cu poliţia. Şi cum şterge cu din ce în ce mai mare îndemînare tot ce i-ar putea sta pe creier (o eventuală complicitate la crimă, de exemplu).

Are freză meticulos aranjată. Fără asta nu poţi crea un icon.

Are prieteni care-l respectă, dar îl şi folosesc fără milă. Anturajul e perfect compus în film. Aici e şi punctul cel mai realist. Ei sînt acel inevitabil groaznic al situaţiei şi al unui film “cu morală”.

Răul nu e complet inevitabil. Nu e totuşi o poveste social-moralizatoare de prost gust, în care toată lumea alunecă într-o direcţie clară. Oricare ar fi presiunile contextuale asupra personajului, nu e nimic care să dea senzaţia de NU-EXISTĂ-ALEGERE. Mai curînd, mesajul transmis e SÎNTEM-RĂI-PENTRU-CĂ-NU-PREA-ŞTIM-CE-ALTCEVA-SĂ-FACEM-CU-NOI.

Răul are mereu ceva motorizat la îndemînă. Scuterul e un surogat parcă şi mai agresiv decît vreun motor ultraclişeizat, mai ales înlocuit uneori cu o maşină puternică oferită de mai marii reţelei de prostituţie. Ce e mai sinistru decît un BMW negru? Un BMW alb.

Iar muzica e utilizată cu cap. În sfîrşit, un regizor care ştie să folosească manelele la adevăratul lor potenţial, nu pentru mişto-uri ieftine, nici pentru sugestii stupide. Manelele sînt dure, sînt macho, sînt ce sînt. Cînd loverboy-ul nostru dă manelele la maximum şi conduce ca un nebun, e asigurat efectul pe care-l au muzicile în zeci de filme cult, în care coloana sonoră e un excitant mortal.

Personajul EI, Anda Condeescu, este unul construit la fel de atent – fata de la ţară care e împinsă în vecinătatea periculoasă (prostituţie şi, virtual, moarte), felul în care cele două dimensiuni stau neforţat una lîngă alta, asta e iarăşi o reuşită.

Filmul lui Mitulescu e un mozaic de locuri comune sociale şi popculturale din care ieşim puţin nedumeriţi şi pentru că nu prea avem regizori care să se avînte în astfel de teritorii, şi pentru că, vorba lui Mitulescu, nu prea vedem demascate prin artele româneşti realităţile dure din imediata noastră apropiere. Uneori realitatea nu e doar complexă şi plină de nuanţe, e şi un construct destul de amatoristic, e o sumă de clişee care nu sînt mai puţin eficiente. Loverboy (ca fenomen, ca practică în traficul de carne vie) e astfel de realitate.

Anul ăsta, 2011, ne-am ales cu un băiat rău (Piştereanu) şi o fată rea (Ana Ularu, în Periferic), la fel de credibili. Nu e puţin lucru.


Filmul e în continuare în cinematografe. Pentru cei care n-au acces la săli de cinema (că ţara e plină de cazuri din astea…) sau pentru cei care n-au chef de ieşit din casă, tocmai s-a lansat în premieră şi pe net, pe webkino (e vreo 10 lei biletul virtual, indiferent de cîte persoane privesc:).

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

5 comments
  • 1

    Seamana cu Chivu la mecla !

    Pai daca n-am vazut filmul ce sa comentam si noi ?

    Si daca nu comentam, nu te simti stingher ?

    Peruanu'
    2011-11-29 13:46:07 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 2

    @Peruanu’: deloc.

  • 3

    A ajuns si Ana Ularu intr-un final actrita! Felicitari ei, era si normal, daca nu le mai avem printre noi pe Clody Bertola sau Vasilica Tastaman bine ca o avem pe minunata, mandibulara Ularu. Poate in viitorul nu prea indepartat va reusi chiar si sa pronunte cuvintele pe gura, ca majoritatea actorilor.

  • 4

    Ma,facem politic aici sau cultura?Hai cu un comentariu sportiv la un meci trist!…de oina…
    pentru asta …

    Mascarada luptei anticorupţie, propagandă a Regimului Băsescu
    Publicăm un document care demonstrează că, de la înființarea sa în 2008, Agenția Națională de Integritate nu a prins pe nimeni…

    În 1 martie 2011, Agenția Națională de Integritate a răspuns unei solicitări a GIP referitoare la rezultatele dosarelor transmise de ANI parchetelor. Astfel, potrivit ANI, în perioada aprilie 2008 (data la care au fost angajați primii inspectori de integritate) – mai 2010 (data la care activitatea ANI a fost suspendată de decizia Curții Constituționale), ANI a trimis la Parchete 175 de dosare.
    La 1 martie 2011, data la care ANI ne-a transmis răspunsul, situația acestor dosare era următoarea:
    - Într-un singur dosar (UNU) transmis de ANI, procurorii deciseseră trimiterea în judecată.
    - În 95 de dosare transmise de ANI, procurorii deciseseră Neînceperea Urmăririi Penale (NUP)
    - 79 de dosare transmise de ANI se aflau în lucru la Parchete.

    Mai mult, ANI contestase în instanță 77 dintre cele 95 de NUP-uri. Nu obținuse nici o decizie favorabilă, în 53 de cazuri NUP-urile rămăseseră definitive, restul proceselor se mai judecau.
    GIP a realizat, de asemenea, o monitorizare a rezultatelor Agenției Naționale de Integritate în dosarele care au ajuns la instanțele de judecată referitoare la primari de municipii și demnitari (secretari de stat, miniștri, parlamentari).
    Potrivit site-ului oficial al ANI („Hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată”), la 3 ani de la înființare, rezultatele Agenției sînt următoarele:
    - 0 (ZERO) hotărîri definitive favorabile ANI în dosare de confiscare a averii referitoare la primari de municipii și demnitari.
    - 0 (ZERO) hotărîri definitive favorabile ANI în dosare de incompatibilitate referitoare la primari de municipii și demnitari.
    - 0 (ZERO) hotărîri definitive favorabile ANI în dosare de conflict de interese referitoare la primari de municipii și demnitari.
    Deciziile împotriva oamenilor politici importanți cu care ANI s-a lăudat în presă au fost infirmate de procurori și judecători. (Există o singură excepție, decizia împotriva deputatului Sergiu Andon, dar nici în acest caz hotărîrea instanței nu este definitivă.)
    Astfel: – În 28 aprilie 2011, primarul Constanţei, Radu Mazăre, a cîştigat definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție procesul cu ANI.
    - În 20 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins definitiv plîngerea făcută de ANI împotriva deciziei Parchetului General de neîncepere a urmăririi penale în dosarul deputatului PSD Robert Negoiță.
    - În 14 aprilie 2011, fostul ministru de Finanțe Gheorghe Pogea a cîștigat definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție procesul cu ANI.
    - În 16 februarie 2011, Klaus Iohannis, primarul Sibiului, a cîștigat definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție procesul cu ANI.
    - În 6 decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins definitiv plîngerea făcută de ANI împotriva deciziei Parchetului General de neîncepere a urmăririi penale în dosarul fostului ministru al Mediului, Nicolae Nemirschi.
    - În 18 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins plângerea făcută de ANI împotriva deciziei Parchetului General de neîncepere a urmăririi penale în dosarul fostului ministru al Tineretului și Sportului, Sorina Plăcintă.
    - În 27 octombrie 2010, Mircea Dinescu a cîştigat la Curtea de Apel Bucureşti procesul cu ANI.
    - În 11 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins plîngerea făcută de ANI împotriva deciziei Parchetului General de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui Mircea Geoană.
    - În 7 octombrie 2010, deputatul PDL Sorin Andi Pandele a cîștigat definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție procesul cu ANI.
    - În 17 iunie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins plîngerea ANI faţă de soluţia de neîncepere a urmăririi penală dată de Parchetul General în cazul fostei deputate Daniela Buruiană.
    - În 28 mai 2010, Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale a deputatului PNL de Arad Mihăiţă Calimente, acuzat de ANI de fals în declaraţii şi evaziune fiscală.

    Liicheanu si Plescu
    2011-11-30 01:19:39 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 5

    Tocmai am vazut filmul si mi-a placut foarte mult. mie mi s-a parut credibila si intr-adevar socanta povestea, pentru ca de multe ori cand citesti despre cazuri de trafic de carne vie in presa te intrebi cine e de fapt responsabil si cum e posibil sa se intample la o scara atat de mare. intr-adevar, imi place filmul pentru ca responsabilitatea nu mai este atat de difuza, distribuita intregului sistem si de fapt a nimanui. dar din film nu reiese complet ca ‘SÎNTEM-RĂI-PENTRU-CĂ-NU-PREA-ŞTIM-CE-ALTCEVA-SĂ-FACEM-CU-NOI’ – sau nu toti. personajul feminin e pozitiv, dar in final isi accepta soarta de fiinta inferioara, buna doar de auto sacrificiu (desi initial are idei pentru afacerea cu restaurantul, etc). si atunci responsabilitatea este nu doar a baiatului rau sau al anturajului sau odios sau al clientilor, celor care creaza o piata pentru prostitutie. tatal isi trateaza fiica tot ca pe o marfa sau ca un obiect de schimb-doar ca nu ii convine schimbul. evolutia treptata personajulu spre rolul de victima sacrificata pana la ultima scena este ceea ce m-a cutremurat la acest film. cateodata nu regret ca filme “comerciale” gen sex and the city sunt vazute in Romania. cel putin ofera alternativa (nerealista, intr-adevar) unei povesti in care niste femei iau decizii pentru ele insele.

    Alexandra
    2011-12-05 00:35:06 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

alex mazilu Andrei Plesu antonescu aur Becali blaga blog Blogviu interviu Boc Bucuresti calatorie candidatura catalin voicu cercetare cianura cluj concert crin criza CTP Curtea Constitutionala demisie Dinu Patriciu EBA economie Elena Basescu experiment Facebook FMI fotbal humanitas Iliescu instantanee intelectuali internet Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu manipulare Media Mihai Goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza ortodoxie parlament Parlamentul European pd-l PE Plesu Polirom presedintie protest radu duda Realitatea TV reforma riscograma romani romania rosia Roşia Montana salarii securitate Senat sindicate sondaj sorin oprescu steaua SUA Tariceanu tiff TRU TVR UBB uichendist.ro Vanghelie Vasile Blaga

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!