RSS Feed

Băsescu şi Ponta coabitează şi în bolşevism. Modificările Constituţiei pentru a uşura exproprierile “de interes strategic” vizează Roşia Montană şi gazele de şist

vezi toate articolele de
10 May 2013 la 11:39 16 comentarii 1728 vizualizari.

Precizare

Termenul „bolşevici” l-a folosit preşedintele Traian Băsescu, în 2011, pentru a-i caracteriza pe localnicii din Roşia Montană care se împotrivesc proiectului minier propus de RMGC. Preşedintele i-a numit astfel pe cei care refuză să-şi vândă proprietăţile (terenuri şi case) companiei. La acea dată, în Parlamentul României trecuse de Senat şi urma să intre la vot în Camera Deputaţilor o lege specială de expropriere în interes privat. În urma presiunii civice (rapoarte, proteste, peste 140.000 de semnături adunate, contactări directe a deputaţilor din fiecare colegiu etc.) proiectul a fost blocat (detalii aici). Pentru a respecta, totuşi, istoria, bolşevicii au fost cei care invocând interesele „publice” au confiscat terenurile şi proprietăţile populaţiei, nu cei care s-au opus.

Context

Victor Ponta a declarat că intenţionează schimbarea art. 44 din Constituţie, referitor la apărarea proprietăţii. Haina în care e popularizată această intenţie vizează confiscarea averilor obţinute ilicit, „confiscarea maşinilor” ai căror conducători auto au depăşit excesiv viteza legală sau au comis alte abateri grave în trafic, precum şi exproprierile necesare pentru realizarea unor proiecte de „interes strategic, naţional”. Mă voi opri asupra acestui din urmă aspect.

Interesul cui?

Conform unor declaraţii făcute pentru „Gândul.info”, Victor Ponta doreşte ca după ce viitoarea Constituţie va fi adoptată, să poată stabili prin Ordonanţă de Urgenţă sau Hotărâre de Guvern că anumite exproprieri sunt de „interes strategic, naţional”. Ca justificare, premierul face trimitere la întârzierea cu care s-ar fi realizat o conductă de gaze ori diferite exproprieri pentru construirea autostrăzilor.

“Pentru 14 km am stat trei ani, că trece conducta (conducta de gaze cu Republica Moldova – n.a.) şi tulburăm vacile care pasc pe acolo. Cu Bucureşti-Constanţa am stat patru ani. Avem de adus zăcăminte, gaze, petrol din Marea Neagră. Ce facem, iar stăm patru ani până convingem pe nu ştiu care că terenul lui nu face un milion de euro? Să nu credeţi că cineva în Occident şi-a făcut autostradă şi mari lucrări de infrastructură…până la urmă terenul era al cuiva, nu?”, a declarat Victor Ponta.

Câteva amănunte pentru cunoştinţa domnului premier:

- şi în Occident au existat cazuri în care autostrăzi şi alte proiecte de infrastructură au aşteptat ani buni până când au convins proprietarii de drept (şi le-au oferit compensări reale substanţiale). La fel cum au fost cazuri în care, pur şi simplu, proiectele au fost schimbate, ocolind proprietăţile celor care au refuzat să le vândă;

-există o diferenţă majoră între valoarea de piaţă a unui teren şi valoarea lui pentru proprietar: un hectar de teren în România are, la ora actuală, o valoare de piaţă estimată între 2.000 şi 5-6.000 de euro (maxim), o sumă din care o familie poate supravieţui câteva luni; aceeaşi familie poate supravieţui însă generaţii la rând din exploatarea agricolă a respectivului teren – din acest punct de vedere, compensarea reală (corectă şi justificată) poate ajunge la sute de mii de euro sau chiar mai mult;

- ale cui sunt zăcămintele de gaze şi petrol din Marea Neagră? Atâta timp cât licenţele de exploatare aparţin unor companii private (cu nişte redevenţe şi beneficii minimale ale statului roman) e problema respectivelor companii să obţină drepturile de proprietate ale terenurilor pe care le vizează pentru transportul zăcămintelor; iar dacă nu le convine să plătească preţul real al compensaţiilor/despăgubirilor n-au decât să suporte costurile transportului alternativ (auto, feroviar, fluvial sau maritim);

- în fine, argumentul “autostrăzilor” este diversionist: nu e nevoie de schimbarea Constituţiei, pentru acest domeniu existând deja o lege specială de expropriere, oricum prea permisivă.

Modalitatea prin care se intenţionează shimbarea Constituţiei pentru a “uşura” exproprierile e, la rândul ei, revoltătoare. Stabilirea prin Ordonanţă de Urgenţă sau Hotărâre de Guvern a situaţiilor care reclamă “interesul strategic, national” deschide larg uşa abuzurilor. Din pix, peste noapte, un proiect cu beneficii minime, dar cu riscuri şi costuri uriaşe pentru mediu, patrimoniu, localnici şi pentru stat poate deveni “strategic”. Cum ar fi cazul proiectului de la Roşia Montană, mutat absolut discreţionar în subordinea lui Dan Şova, fiul avocatului companiei RMGC, Ana Diculescu-Şova (detalii aici şi aici). Sau cum e cazul gazelor de şist, unde unul dintre principalii beneficieri e Ovidiu Tender (deţinătorul Prospecţiuni SA, care realizează explorări pentru companiile de gaze). Pentru cine a uitat: Ovidiu Tender e fost client al lui Victor Ponta, care l-a apărat, în calitate de avocat, în Scandalul RAFO.

„Statul român oferă un preţ şi transferă banii într-un cont. Dacă omul este nemulţumit, poate merge în instanţă. Banii se obţin ori prin expertiză, ori în instanţă, dar nu mă mai poate bloca. Vrem să punem în Constituţie să fie un articol mai flexibil în ceea ce priveşte proprietatea, pentru a nu mai fi atacate la CCR”, mai spune Victor Ponta. Nişte comentarii sunt, de asemenea, necesare:

- Măsura e copy-paste (nu e de mirare în cazul lui Ponta) din proiectul de expropriere specială amintit mai sus; deloc întâmplător, unul dintre iniţiatorii respectivului proiect a fost senatorul PSD de Gorj Toni Greblă;

- Victor Ponta ştie (sau ar fi trebuit să ştie dacă nu a copiat la examenele de la Drept) că apărarea unor drepturi în justiţie (cu o menţiune specială pentru justiţia din România) este foarte anevoioasă; mai mult, din cauza taxelor de timbru, în situaţia litigiilor privind sume importante de bani, apărarea devine, practic, imposibilă, cei nemulţumiţi neavând banii necesari nici pentru deschiderea acţiunii şi nici pentru onorariile avocaţilor;

- Din acest punct de vedere, “dreapta şi prealabila despăgubire (s.a.)”, prevăzută de alin. 3 al art. 44 din Constituţie este esenţială şi reprezintă “osul care le stă în gât” consilierilor lui Ponta, pe numele lor Wesley Clark şi Ionel Blănculescu (şi companiilor ale căror interese le reprezintă aceştia); dacă Ponta (şi marile companii) vor să evite “blocarea” proiectelor n-au decât să consemneze în cont sumele solicitate de proprietari şi să suporte apoi costul expertizelor şi cele din justiţie pentru a demonstra că respectivele proprietăţi ar valora mai puţin (asta, desigur, dacă în respectivul proiect există un interes naţional real, nu unul de familie şi/sau de gaşcă).

Se mai miră cineva că, în aceste condiţii, Băsescu şi Ponta au ajuns să coabiteze? Fraţii întru bolşevismul de modă nouă (corporatist) n-au cum să-şi scoată ochii. Mai ales după ce au ajuns la o înţelegere legată de bucăţica de oscior după care fiecare salivează.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!