Best-of 2010. Cu ce am rămas

Cu puțin timp înainte de miezul nopții de Revelion am băut un pahar de vin pentru anul 2010. În cinstea faptului că s-a încheiat. Că, până la urmă, i-am supraviețuit. După miezul nopții am băut un pahar de șampanie pentru 2011. Care sper să-l facă uitat cât mai repede pe 2010. Apoi, mi-am făcut timp și pentru o scurtă rememorare a anului 2010. A momentelor care rămân. Pentru mine cel puțin. Și dacă am reușit să găsesc 10 asemenea momente, înseamnă că nu a fost un an trecut cu totul în zadar. Topul rezultat e, evident, subiectiv. Și cuprinde doar momentele, oamenii și lucrurile de care merită să-mi amintesc. Restul e uitare.

1. Lansarea ”Ora 20. Telejurnal”

Cartea asta s-a născut din mai multe întâmplări. O prietenă dragă, care dorea să-și reamintească șofatul, m-a rugat ca, pentru o vreme, să-i fiu copilot. Astfel, în august, la ”FânFest 2010”, am ajuns în această postură. În ultima zi a festivalului, Alexandru Vakulovski m-a rugat să-l duc până la Abrud, de unde putea să ia o ocazie către Banatul viitoarei lui soții, Mona Stănilă. Și așa am ajuns la… Brad. Unde, copilot fiind, am avut dreptul la o bere. Două. Trei. Și, din una în alta, Sandu mi-a povestit despre proiectul revistei ”La Plic”, de la Chișinău.

Și mi-a cerut o carte, care să fie distribuită cu revista. Am selectat proze din ultimii 10 ani, și, în octombrie, ”Ora 20. Telejurnal” a apărut la Chișinău. Pe 6 decembrie, cartea și revista au fost lansate și la Cluj. De ziua mea le-a făcut cadou prietenilor o lectură publică.

2. Lansarea Platformei ”Matrix”

Despre psihologul clujean Daniel David am avut ocazia să scriu de mai multe ori în acest an. Către finalul anului a acceptat și el invitația de a colabora cu VoxPublica. Dintre toate realizările lui și ale grupului de cercetători de la Catedra de Psihologie Clinică și Psihoterapie de la Cluj, pe primul loc (în 2010) rămâne lansarea Platformei ”Matrix” – proiect de cercetare de frontieră, care trimite cu gaândul direct la scenariile de science-fiction. Și, totuși, e realitate. ”Neo-cubul” – destinat terapiei și cercetării în 3D – am avut ocazia să-l testez în premieră (detalii aici). Daniel David și colegii lui vor începe și 2011 în forță, cu un proiect comun cu specialiștii belgieni în roboterapie (detalii aici – și vor urma și alte detalii).

3. Întâlnirea cu Prințul Șerban Cantacuzino

Există oameni care au puterea să oprească timpul în loc. E o fascinație greu de descris, care vine de dincolo de cuvinte, liniștea celui împăcat cu propria persoană, care e molipsitoare și te face să uiți de problemele cotidiene. Și, cât timp te afli în preajma lor, lucrurile devin extrem de simple. Precum o poveste care te ține cu sufletul la gură, chiar dacă știi că nimic rău nu i se poate întâmpla eroului principal. Iar un astfel de om e prințul Șerban Cantacuzino, descendent al familiilor Bibescu, Știrbey și Cantacuzino. Pe care am avut ocazia să-l cunosc în mai, la Cluj. Să beau o cafea și un coniac ”Zaraza” în Piața Muzeului (detalii aici). E unul dintre momentele lui 2011 care nu poate fi uitat.

4. Duelurile de poezie cu Ion Mureșan

Inaugurate în 2007, în ”Insomnia”, duelurile cu Ion Mureșan au ieșit în 2010 din Cluj. Au ajuns în șură, la Hosman, și la Roșia Montană. O oră de poezie în natură, cu sute de participanți în postură de juriu. Să nu mai spună cineva că poezia ”nu vinde”. Bonus, de la Roșia Montană: strânsul fânului. Bonus de la Ion Mureșan: spre finalul lui 2010, după o așteptare de 17 ani, i-a apărut volumul de poezie ”Alcool”. Despre care veți mai avea ocazia să auziți în 2011.

5. Soluția Jochen, nu Johannis

Și pentru că am pomenit de Hosman: e un sat la 25 de kilometri de Sibiu în care l-am cunoscut pe Jochen. Neamț, dar de la ei de-acasă, din Rostock. De 8 ani emigrant în România. Unde nu a venit să investească, după modelul arhicunoscut. Ci să muncească. Mai întâi a locuit într-o cămăruță a fostei case parohiale din sat. Apoi, după căsătoria cu Gabi, o româncă, fostă emigrantă în Germania (acum emigrantă în România, pentru că mai are doar cetățenia germană) și-a cumpărat o casă. Împreună au pus bazele unei ferme și ale unei brutării. În toamnă au repus în funcțiune vechea moară a satului. Mai exact ”inima” acesteia, un motor Otto despre care afirmă că este primul motor de acest gen care a echipat o moară în fostul Imperiu Austro-Ungar. Motorul a fost adus la Hosman, de la Budapesta, de un bucovinean. Iar pietrele de moară vin tocmai de la Paris.

Pe lângă fermă și brutăria, Jochen și Gabi au mai reușit un lucru absolut extraordinar. Să dea viață și să ofere identitate unei comunități (amănunte aici).

6. Medaliile de bronz ale Campionatului European

Dintre toate succesele obținute de români în 2011 (la box, gimnastică, scrimă, canotaj, tenis de masă, handbal), din punctul meu de vedere, pe primul loc se află urcarea pe treapta a treia a podiumului a naționalei de handbal feminin la Campionatul European din Danemarca. Pentru că, spre deosebire de celelalte victorii (exemplare la rândul lor), această performanță nu reprezintă doar succesul unor performeri de elită, ci un efort colectiv. Obținut în condiții extraordinare. Și împotriva unui sistem pentru care performanța are o prea mică relevanță (detalii aici).

7. ”Viața unui om singur”

Volumul de memorii al lui Adrian Marino, ”Viața unui om singur”, apărut la 5 ani de la dispariția intelectualului clujean a încins spiritele românilor. În ciuda atacurilor mizere (începute înainte chiar ca volumul să apară) e o carte care doare. Pentru mine, cartea anului 2010 (mai multe, aici).

8. Cărțile scut

Și pentru că ne-am reîntors la cărți. Imaginea anului vine din Anglia, de la protestele studenților. Care și-au făcut din cărți scut împotriva bastoanelor polițiștilor. Scut și arme din idei. Polițiști care i-au la bulan cărțile. E, într-adevăr, o imagine pentru istorie. Care vine din viața de zi cu zi, nu din filme (detalii aici). O imagine care mi-a reamintit și de grevele studențești ale anului 1995. Pe atunci sute de mii de tineri români încă mai visau că pot schimba lumea (vezi aici).

9. Ce mi-a făcut Nicolas Cage

Pe final de an, am avut ocazia să constat că articolele scrise pe VoxPublica au ajuns să fie recenzate și în presa internațională. De la Nicolas Cage și comuniști mi se trage. Detalii aici și aici.

10. O româncă aplaudată în picioare de Obama

S-a întâmplat în decembrie 2009. Clipul a ajuns însă pe net la începutul lui 2010. Angela Gheroghiu aplaudată în picioare de soții Obama. E un moment care nu poate fi uitat și pe care, vi-l ofer în reluare.

Iar la final, vă doresc un 2011 cu tot ce visați.Doamne ajută!