RSS Feed

Biserica Ortodoxă Română & Asociaţii: Vindem icoane, lumânări, vindecăm şi cancerul

vezi toate articolele de
09 Nov 2010 la 23:52 10 comentarii 3877 vizualizari.

La fiecare început de noiembrie, la mănăstirea lângă care s-a întâmplat să locuiesc e deranj mare, de trei zile şi trei nopţi, ca-n poveşti. Mii de oameni se adună cu noaptea-n cap să stea la coada care, mai ales seara, se prelinge sfârşită pe lângă zidurile mănăstirii. Din difuzoarele amaplasate strategic în exteriorul mănăstirii, un preot cere miluire. Deşi poate fi auzit de la trei cartiere distanţă, până acum nu s-a ales cu nimic, în toţi anii de când l-am băgat de seamă eu. De fapt, cine ştie?

Cerşetorii foiesc, îşi agită braţele pe sub pulovere pe post de cioturi, se tânguie, arată certificate medicale, poate sunt doar pliante lăsate în cutiile poştale, nu stă nimeni să verifice, baierele buzunarelor se deschid, că lumea de la coadă e de toate felurile,  şi săracă, şi bogată, dar toţi vor acelaşi lucru ca şi preotul cu microfon, miluire.

Jandarmii privesc circumspecţi adunarea, ca la stadion. Vorba aceea, par ei liniştiţi, dar habar nu ai de unde răsare sămânţa de scandal, că doar n-ar fi prima dată când trebuie să intervină.

Trotuarul a fost luat în stăpânire de zeci de tarabe, se vând icoane, iconiţe, unele simple, altele cu beculeţe colorate. Printre covrigi şi altele lumeşti, sunt chiar şi dintr-acelea cântătoare. În curtea mănăstirii, că doar acolo e vadul cel mai bun, sunt amplasate două corturi ce aduc aminte de tabăra turcilor din Mihai Viteazul, cu Amza Pellea în rolul principal.

O doamnă în vârstă, cu o maşină şi mai bătrână, parchează. Nu contează că a blocat o stradă întreagă, se grăbeşte la miluire, dacă se termină tocmai la ea. Coloana de maşini tună isteric din claxoane. De ce nu ar face-o, că uite ce riscă.

Cu cât coada se mişcă mai anevoios, cu atât ochiul dracului sare mai sprinten. Afacerea merge ca pe roate.

Tragedia în toată povestea de mai sus este că miile acestea de oameni vin aici, la fiecare început de noiembrie, pentru că speră să se vindece, ei sau apropiaţi ai lor, de cancer (în jurul datei de 9 noiembrie, la Radu Vodă, publicul larg -sau credincios, după caz- are ocazia să se apropie de moaştele Sfântului Nectarie, supranumit şi vindecătorul de cancer). Sper sincer ca aşteptările să nu le fie înşelate, cu toate că am vreo două îndoieli. Una, nu înţeleg, educat fiind în spiritul ortodoxiei simple, de ce rămăşiţele unui om, fie el şi sfânt, au fost risipite în cele patru zări, între mai multe biserici, iar a doua se leagă de durata accesului la moaştele făcătoare de minuni oncologice. De ce doar trei zile, de ce nu un an întreg, cu program non-stop. Sigur, întrebări naive, cu răspuns blasfemiator: e marketing. E ca şi cum promoţiile din prima zi de funcţionare a unui supermarket proaspăt deschis ar dura la nesfârşit:  faliment 100%.

Doamne, rogu-Te, miluieşte-I mai repede.

PS

Sună teribil asta: www.vindecare-cancer.afacereamea.ro

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

10 comments

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala urmareste-i pagina de Twitter urmareste-i pagina de Facebook LinkedIn
jurnalist Realitatea-Caţavencu
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!