Boc nu este fan Kelemen Hunor. Nici al lui Superman Kelemen Hunor. Și cum stă treaba cu specialiștii

După ce l-au înhămat pe ministrul Kelemen Hunor la propria căruță, cei de la Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) s-au și văzut scormonind cu cianuri după aurul din Apuseni. Optimismul lor scade, însă, pe zi ce trece. Reacția și mobilizarea societății civile din ultimele săptămâni au dus la o ”nuanțare” a pozițiilor exprimate de guvernanți, în frunte cu premierul Emil Boc. “Nu sunt un fan al acestui proiect (al RMGC – n.a.) şi sunt două observaţii majore: una ce ţine de mediu, şi aştept ca specialiştii naţionali şi internaţionali să se pronunţe, şi, în al doile rând beneficiul pentru statul român. Cred că actuala formă a contractului nu este cea mai favorabilă pentru statul român. Sunt observaţiile pe care le-am avut chiar înainte de a fi prim-ministru. Voi vedea cum vor evolua discuţiile pe marginea acestui subiect şi îmi voi face un punct de vedere”, a declarat Emil Boc într-o emisiune, la scurt timp după ce Monica Macovei a pus cazul Roșia Montană în discuția conducerii PDL:

Din păcate, și această poziție ambiguă (care e departe însă de triumfalismul ministrului Culturii, Kelemen Hunor, care e, în continuare, mândru de suma obținută pe vânzarea Roșiei Montane) necesită anumite comentarii.

Mai întâi, problema de mediu este doar una dintre problemele Roșiei Montane. Care se adaugă celor legate de conservarea patrimoniului cultural, și de riscurile și costurile pe termen lung și foarte lung ale proiectului, care rămân în sarcina statului român.

Apoi, povestea cu ”opinia specialiștilor” este pură demagogie. Specialiștii s-au pronunțat deja. De nenumărate ori. În nume personal sau în numele unor instituții publice. De la Academia Română (în plen) la ASE, UBB, Ordinul Arhitecților, Uniunea Arhitecților, Asociația cercetătorilor români Ad-Astra, ICOMOS (reprezentând peste 9.000 de experți internaționali), Comisia Monumenteor Istorice, fundații și asociații internaționale precum Europa Nostra, Pro Patrimonio, ARA, Heritage, zeci de ONG-uri de mediu și apărarea drepturilor civile. Iar punctul lor de vedere este cât se poate de clar: proiectul RMGC este păgubos pentru statul român și distructiv pentru patrimoniul arheologic, arhitectural, de mediu și imaterial de la Roșia Montană.

Acestora, RMGC le-a răspuns cu opinia specialiștilor de la o firmă de lobby (OPM), a unui consultant financiar, a unui expert ICOMOS, a trei academicieni (dintre care, între timp, au mai rămas doi). Fiecare dintre aceștia, finanțați sau plătiți, într-o formă sau alta de RMGC. La care se adaugă câteva ONG-uri înființate și finanțate tot de RMGC.

Diferența dintre cei care se opun proiectului și cei care îl susțin, calitativă și cantitativă, la care se adaugă cea de credibilitate (primii au făcut-o în mod voluntar, cei ai RMGC plătiți) este uriașă. A mai vorbi în aceste condiții că aștepți ca ”specialiștii naționali și internaționali să se pronunțe” e, cum spuneam, demagogie pură. Într-o proporție covârșitoare și într-un mod fără precedent pentru societatea românească, specialiștii s-au exprimat. Mai mult, s-au exprimat în cunoștință de cauză, fie după documentări și cercetări proprii la Roșia Montană, fie după studierea miilor de pagini ale proiectului RMGC supus dezbaterii publice încă din 2007, fie prin compararea cu cazuri similare din alte zone ale lumii. Iar premierul știe care este opinia majorității covârșitoare a acestor specialiști. Astfel încât ”așteptarea pronunțării specialiștilor” are un singur scop: câștigarea de timp pentru ca (așa cum chiar Emil Boc recunoaște) să vadă ”cum vor evolua discuțiile pe marginea acestui subiect”. În traducere liberă, să vadă dacă nu cumva efectul propagandei masive, în care RMGC a investit zeci de milioane de euro, nu schimbă cumva percepția opiniei publice.

***

Cât despre ministrul Culturii, Kelemen Hunor, mai trebuie audăugat că, mai nou, se crede Superman. În declarații recente susține că are asigurări că, în cazul în care RMGC nu-și va respecta obligațiile asumate, va avea posibilitatea să oprească proiectul. Trecând peste faptul că: 1) legal nu are asemenea atribuții, iar eventuale clauze contractuale între părți nu pot fi mai presus de lege, instituind atribuții suplimentare pentru ministrul Culturii; 2) am mari dubii că va fi ministrul Culturii încă 10, 15 ori chiar 20 de ani de acum încolo; ei bine, dincolo de aceste ”amănunte”, Kelemen Hunor se consideră a fi chiar mai puternic decât Organizația Națiunilor Unite (ONU). Organizație care atunci când peste 30 de state în care și-au desfășurat și își desfășoară activitatea firmele miniere canadiene au reclamat încălcări ale drepturilor omului (și ale contractelor și obligațiilor asumate) a solicitat anchete guvernamentale din partea Canadei. Iar demersul ONU a rămas fără rezultat (amănunte aici). Aș fi, totuși, curios, pe ce se bazează Kelemen Hunor atunci când afirmă că el va reuși ceea ce nu a reușit ONU.