RSS Feed

…branza, branza, da’ fratele-i pe bani! (II)

vezi toate articolele de
18 Jun 2010 la 21:32 87 comentarii 1254 vizualizari.

…atrageam atentia in postarea trecuta asupra unor stiri: 1) Emil Boc le forteaza mana subordonatilor sai pentru a dona la Fondul Solidaritatea, chiar daca recunoaste ca un asemenea demers nu are o baza legala; 2) Al doilea si al treilea dintre cei mai bogati oameni ai planetei au facut un apel public “colegilor miliardari” de a dona macar 50% din averea lor, fie in timpul, fie dupa moarte – dar sa se angajeze public sa faca acest lucru.

Aparent, cele doua initiative nu pot fi mai diferite: in cazul Emil Boc, e vorba de un apel la solidaritate dublat de o amenintare cat se poate de concreta: pierderea postului. Lasand la o parte faptul ca o solidaritate impusa suna mai degraba ca o contradictie in termeni, initiativa ingaduie si multa demagogie. Cineva precum Elena Udrea poate declara ca isi va dona salariul pana la sfarsitul anului – pentru ca salariul reprezinta (foarte probabil) un procent infim din veniturile familiale. Pentru altul, care traieste exclusiv din acesti bani, o asemenea generozitate ar fi sinucigasa. Asa ca, daca tot e sa cumpanim intre generozitati, ar trebui cat la suta din veniturile familiei merg la donatii, nu cat la suta din salarii sau indemnizatii.

Gates si Buffet, pe de lata parte, nu impun nimic – fac “doar” un apel: cine va vrea sa-l urmeze, bine, cine nu, nu. Spun aparent, pentru ca, in realitate, diferenta e una dintre constrangere si persuasiune. Daca unul dintre cei doi ar fi facut de unul singur acest apel, ar fi fost considerat un milardar excentric. Presiunea publica ar fi fost cvasi-nula. Fiind vorba de doi dintre cei mai bogati (si, implicit, influenti) oameni, presiunea asupra celor situati sub ei in clasament este uriasa. Si bogatii plang – poate nu de mila altora, dar pentru ca sufera daca simt ca nu-si pot permite ce-si permit cei de deasupra lor, indiferent daca e vorba de vreun super-yacht sau de un act caritabil. Primele semne nu s-au lasat asteptate, cativa miliardari anuntand deja ca isi vor dona nu 50, ci 75% din avere (observati spiritul de competitie? 50 ai tai, plus 25 ale mele! Cine da mai mult?)

Spuneam ca toate astea sunt semne ale unei schimbari de paradigma. E timpul sa ma explic. De cateva sute de ani, civilizatia vestica traieste predominant (lasam la o parte cele cateva exceptii) sub paradigma contractului liberal a la Locke (Hobbes intra, partial, intr-o alta categorie – el a facut cu ganditorii medievali ceea ce a facut Marx cu Hegel: i-a intors cu susul in jos; dar asta e o alta poveste). Cum poate fi simplificat prezentata aceasta paradigma? Oamenii sunt egali si independenti, precum niste atomi. La un moment dat, acesti atomi se decid sa intre intr-un contract prin care isi deleaga puterile (executive, in totalitate, cele legislative, partial – de aici, bunaoara, referendumul) unuia sau mai multi “reprezentanti”. Daca reprezentantii nu se achita de misiunea incredintata pot fi schimbati. Simplu, nu? NU!

Apar (cel putin) doua probleme: (1) ceea ce inaintea fusese decis de catre fiecare participant la contract, e acum decis de catre o majoritate – nu pentru ca are dreptate, ci pentru simplul fapt ca este o majoritate. Accentul se muta decisiv de pe ratiunea unei legi, pe vointa. Teoretic vorbind, daca majoritatea decide maine ca ochelaristii cu pipa trebuie bagati la puscarie, legea e perfect justificata:). [Aici, de buna seama, ar mai fi multe de spus, dar nu mi-am propus sa scriu o carte pe blog :) ] (2) Individul are drepturi in masura in care trebuie sa le cedeze reprezentantilor sai. Se creeaza astfel o distanta, inimaginabila inainte, intre omul de rand si politicianul “profesionist”. Omul de rand are doar libertatea negativa de a-si vedea de treburile personale, traind in multumirea lui meschina. De treburile colective, se ocupa “profesionistii”. Nu mai e cetatean. E doar burghez. [Si aici ar fi multe de adaugat, dar ramane pe alta data.]

Avand in vederea erodarea masiva a increderii in reprezentanti, manifesta in toate democratiile liberale, vechi sau noi, era limpede ca o criza e pe cale de a exploda. Pana ce n-a ajuns la bani, insa, nimeni n-a bagat-o in seama. Acum, toata lumea cauta solutii, dar – in absenta lui “cum am ajuns aici” – solutiile sunt greu de gasit.

Apelurile la solidaritate, aparute prin toate colturile planetei, semnalizeaza ca s-a renuntat la paradigma societatii “atomizate” si a libertatii negative. (In treacat fie spus, originar, “societas” tocmai asta insemna – o asociatie de oameni legati prin interese personale care se intampla sa fie comune; a se deosebi de “universitas” – o corporatie, o comunitate, cand inteleasa mai organic, cand mai abstract, dar un tot care transcede interesele individuale.)

Ne-am dat seama ca mult acceptata replica “realista” “frate, frate, da’ branza-i pe bani” nu ne-a dus prea departe si ca fara “frate”, i.e., fara o solidaritate care sa depaseasca interesele individului, ramanem si fara branza. N-o zic eu, o zic miliardarii lumii. Problema e alta: cum sa creezi peste noapte o solidaritate pe care ai negat-o atata amar de vreme? Cum sa “fortezi” o universitas acolo unde, pana acum, doar societas era acceptata?

Pare-se ca branza e, in definitiv, mai lesne de obtinut decat un frate.

Pentru a afla raspunsurile la aceste intrebari, trebuie sa ne intoarcem in timp la perioada de dinaintea aparitiei contractului liberal. Trebuie sa vedem daca nu cumva “obscurantistii” evului mediu erau in realitate cu mult mai sofisticati decat omul modern si daca nu cumva mai avem ceva de invatat si de la perdantii istoriei, pentru ca ce-am avut de la invingatori stim deja.

(va urma)

PS Imi cer scuze pentru stilul de prezentare oarecum dezlanat. Pe de o parte sunt criza de timp, pe de alta, incerc sa acopar mult in cuvinte putine. Poate la a treia incercare sa ma fac mai bine inteles :)

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
VoxPublica este platforma de comentarii, bloguri si opinii sustinuta de REALITATEA.NET dar este, si va ramane, un spatiu public, deschis tuturor celor care au ceva de spus intr-un mod civilizat si inteligent: cititori, bloggeri, profesionisti in orice domeniu, jurnalisti freelanceri sau colaboratori ai oricarui grup media sau institutie independenta.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!