RSS Feed

Bunica, formatorii şi fumătorii de opinie

vezi toate articolele de
04 Feb 2012 la 13:18 27 comentarii 946 vizualizari.

Eram copil şi extrem de mândru când bunica îmi dădeau o mână de aluat să o ajut. Îl întindeam cu făcăleţulul pe masă, apoi, cu diverse forme de metal, săpam în aluat forma prăjiturelelor ce urmau să ia drumul cuptorului: steluţe, inimioare, ouă, iepuraşi, cerbi, brazi, săniuţe – în funcţie de sărbătoarea pentru care ne pregăteam.

Uneori, turteam, rotunjeam sau alungeam acele tipare pentru a da prăjiturelelor o formă mai fistichie. Bunică trăgea cu coada ochiului la mine şi, din când în când, mă întreba ”Ce faci tu acolo?” ”O steluţă?” ”E frumoasă, dar nu e o steluţă”, spunea bunica. ”Uite, asta-i o steluţă”, şi-mi dădea o formă nouă. Aveam şi o înţelegere: prăjiturelele pe care le produceam cu formele retuşate de mine erau doar pentru consumul meu. “Ţi le păstrezi, le iei la tine în cameră. Nu le amesteci cu cele pentru musafiri.”

Fireşte, aluatul era mereu pregătit de bunica. După o vreme, am fost iniţiat şi în prepararea lui. Abia atunci am priceput că a face prăjiturele nu e o glumă. Cu alte cuvinte, descoperisem că treaba implica o responsabilitate serioasă. Multă vreme am păstrat în nişte cutii de carton câteva dintre acele  forme şi nişte cornete de hârtie din care mama turna bezelele ei fără pereche. De făcut prăjiturile m-am lăsat, de timpuriu, fiindcă mai descoperisem ceva pe lângă responsabilitate: lipsa mea de îndemânare.

Citesc noutăţile dimineţii. Ecranul monitorului (împărţit în casete ce adăpostesc editoriale, ştiri, contra-editoriale, cronici, reportaje, dezvăluiri senzaţionale sau doar lovite de senzaţionalism, mă amuz dând peste caricaturi de bună calitate etc.) îmi aminteşte cumva de masa din bucătăria bunicii. În astfel de momente, încerc să privesc dincolo de textele citite şi să ghicesc dacă autorii sunt şi cei care au frământat aluatul ori este vorba doar de nişte oameni care se pricep să toarne ceva aluat într-o anumită formă ce li s-a pus la îndemână.

Desen & Copyright 2012 – Alex. DIMITROV

Cum numărul de ”template”-uri a devenit enorm, am senzaţia că prea mulţi dintre cei care se consideră azi formatori de opinie sunt, de fapt, fumători de opinie. De s-ar mulţumi să-şi fumeze de unii singuri adicţiunea la minciună şi “ierburile” pe care le prepară, n-ar fi decât o problemă personală. Oferind şi altora produsele ”ingeniozităţii” lor, oamenii aceştia intră în altă categorie.

Uneori, ei şi admiratorii care-i urmeză necondiţionat îmi par aflaţi într-o transă din care nu mai pot ieşi, fiindcă au uitat atât de unde şi de ce au plecat la drum, cât şi locul unde-şi propuseseră să ajungă. Fumează opinii încontinuu, se-nvârtesc ameţiţi în loc şi privesc fascinaţi la rotocoalele ce se ridică spre cer, fără să bănuiască vreo clipă că e vorba chiar de fumul ce le iese pe nas şi pe urechi. De atât fum, devine din ce în ce mai greu să deosebim formatorii de fumătorii de opinie.

Ne chinuim să elaborăm analize dintre cele mai sofisticate pentru a distinge diferenţa între bine şi rău, între acceptabil şi inacceptabil, între autentic şi impostură, când, de foarte multe ori, totul ţine de ce fel de bunică ai avut; sau încă ai.

*

P.S. Iată o declaraţie stupefiantă prin care conducătorul unei instituţii publice regretă că este obligat să respecte legea?!?

“Alexandru Lăzescu, Preşedinte-Director General al TVR, declară: “Mă delimitez de această hotărâre pe care, iată, legea mă obligă să o pun în aplicare. E vorba de o presiune juridică, nu de «cedarea la presiuni politice». Consider că este o practică periculoasă ca un consiliu de administraţie, indiferent de culoarea lui politică, să forţeze în această manieră schimbarea unor persoane care fac parte din structura de management editorial al televiziunii publice”.

Atunci când ajungem să regretăm că trebuie să respectăm legea, numai într-o lumină bună nu ne punem. Să fim serioşi: evident că îndepărtarea dnei Rodica Culcer din TVR este şi rezultatul unor presiuni politice. Dar tot politică a fost şi aducerea Domniei sale în televiziunea publică. Nu trebuia să se ajungă aici, nu era nevoie de tot acest circ în care  au fost amestecate ”vârsta de pensionare”,  ”cumulul pensie-salariu”  şi jungla  luptei politice.

Doamna Culcer trebuia concediată de foarte multă vreme; din momentul în care a renunţat la deontologia profesională şi a început să se comporte (asemeni unor “bravi” precursori, începând cu neuitatul Cornelius Roşiianu) ca un lobbyst al unei grupări politice. A confunda blogul personal cu televiziunea publică este inacceptabil. Ce este dezgustător în cazul unei televiziuni private este ilegal în cazul unei televiziuni publice. Sau ar trebui să devină astfel.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
Dorin Tudoran (născut la 30 iunie, 1945, Timișoara), scriitor, ziarist și analist politic.
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!