C.M.I.

Pffff ce veste

La el mi-am facut lucrarea de diploma… intr-adevar un om si un profesor extraordinar.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

C.R., poti tria din comentarii, precum cel al lui @jos tot. daca amestecam oalele si in orice articol postacii fac “jurnalism-psihoza”, apoi nu vom avea zile bune!

mai greu de urmarit in scris dar mare artist al cuvantului vorbit, comparatii si treceri de idei surprinzatoare in amfiteatru ,care te faceau sa fii atent din oboseala/plictiseala cea mai crunta in care te-ai fi intamplat, mare iubitor de bancuri si de jargon, vorbea cu toata lumea si tinea la distanta, elegant, pe toata lumea. RIP, CMI

Dumnezeu sa-l ierte!
Il ascultam fascinat, in anii ‘90, la Radio Romania Cultural. Cornel Mihai Ionescu etala un intelect si un limbaj de tip baroc.

Când am citit titlul stirii m-am gândit imediat la Cemei si mi-am dorit sã nu fie adevãrat…

L-am avut profesor în anii ‘90, era un unicat printre dascãli. De câteva ori ne-a invitat pe câtiva colegi la cafea la Capsa. Îmi amintesc cã una dintre colege i-a propus sã-i dea în cãrti. Si ce-a întrebat Cemeiul: “poti sã-mi dai pentru lipsã de spontaneitate?”.

Cemeiul nu era de pe lumea asta, sper cã s-a dus la mai bine!

Imi pare rau ca am aflat doar acum de dumnealui. Mi-as fi dorit sa-l fi intalnit.

Avea o rubrica la RRA, pe la orele prinzului, in care facea corecturi de limbaj? daca Cemeiul era vocea aia inconfundabila, pacat.
Dar c-o moarte toti sintem datori.

Domnule Rogozanu,ce bine va sta la varsta dvs.cand

scrieti despre

teme serioase, apolitice,transparente!

Continuati veti avea sprijinul si respectul romanilor

adevarati,care mai gandesc si nu au ajuns murdariti

de malagambistii canibali ai canalelor Antena 3 si RTV!

dle Rogozanu,
sa nu ratati:
contributors.ro../

cum strica Yvonne bancurile

CMI explica la un moment dat cum strica Yvonne bancurile .
Yvonne era genul care atunci cand se spuneau bancuri sarea si ea la un moment dat– “am si eu un banc, am si eu un banc”.

toti se opreau si asteptau gata sa rada tare, stiind ca Yvonne urma sa spuna stricat un banc care fusese deja spus cu cel mult jumatate de ora in urma

de exemplu originalul era– doamna invatatoare, lampa e comestibila? de ce, bula? –pai l-am auzit aseara pe tata spunandu-i mamei stinge lampa si ia-o in gura

cum strica Yvonne bancul?— doamna invatatoare, BECUL e comestibil ? de ce, bula? –pai l-am auzit aseara pe tata spunandu-i mamei stinge lampa si ia-o in gura”

literatura comparata. CMI style

Ce fain ca scrieti abia acum despre acest om!

Mi-ar fi placut sa stiu dinainte ca sa asist si eu la cursurile dumnealui.

Poate ca de acum inainte puteti sa vorbiti despre oamenii exceptionali inainte ca acestia sa moara ca sa ne bucuram de ei cat traiesc.

@jos tot !: internetul creeaza iluzia actiunii.

Ce fain! — pai nemernicii l-au scos rapid la pensie, acum vreo 5 ani, cursuri nu mai tinea, cel putin la filologie. dar cand tinea se stia de el, veneau multi de la alte facultati sa-l asculte.

omul a transmis ce avea de transmis mai ales vorbind,

si avea referinte exacte si pertinente pe tot ce misca, de la matematica la istorie si istoria muzicii de exemplu.

plus o ironie care mergea de la fina la sarcasm, intr-un om care a fost totusi un om de treaba

jos tot — stai calm, nu te calcam

Sa-L odihneasca Cel de sus.
P.S. Poate va intereseaza; nu atat pe dumneavoastra, cat pe admiratori.
contributors.ro../

Si mie imi pare rau ca nu a fost o persoana mai publica. Era asa de greu de adus 5 minute la televizor?

Pacat ca va aduceti aminte sa “dezgropati” pe vreunul doar cand va dati seama ca a sosit clipa sa-l ingropati.

Pacat ca orice necrolog al jurnalistului contemporan se limiteaza la “prietenii de pe Facebook” si la cei din domeniu. Cand mor constant atatia doctori care au salvat mii de vieti, noi dam cu pana sa jelim exagerat tot pe cei care “nu au scris mult”.

Pacat ca spatiul public folosit abuziv de mass-media arata mai degraba ca sezatoarea unora de la filozofie, litere sau jurnalistica. Altii “nu egzista”.

Pacat ca nu vreau sa stric atmosfera solemna de reculegere si inmormantare. Ca as fi trimis, cu scarba, ca mesaj simplu celor vizati, doar “hai sictir”.

Ah, vad ca v-ati scos si-o noua marca de comert, ca-i plin de “Reporterii Realitatii” pe realitatea.net. La cate tampenii publicati acolo, fiti siguri ca se vedea si fara ingrosare cine sunteti.

@careva:

“Pacat ca va aduceti aminte sa “dezgropati” pe vreunul doar cand va dati seama ca a sosit clipa sa-l ingropati.”.

Mda, pacat ca ajungem sa apreciam oamenii cu adevarat doar atunci cand nu mai sunt.

careva — nu prea. CMI era gata sa te faca sa razi si sa izbucneasca el insusi in ras in permanenta.

omul nu se lua niciodata prea in serios, cu aceeasi fata iti servea informatie = conexiuni surprinzatoare si semnificative si o si darama punandu-i o piedica un context ridicol, o virgula ceva care schimba complet sensul.

nu era genul plesu /liiceanu (= in ultima instanta temenele in fata timpului si a mortii si lipsa de continut ascunsa in observatii in aparenta pline de intelepciune pe stomacul plin. )

adica avea si transmitea o libertate. ca s-a despartit de corpul fizic ca de o haina conteaza si nu prea, spiritul lui ramane oricum ai intoarce-o

Dumnezeu sa-l ierte. A fost un domn si un spirit ales.
Costi, CMI tocmai implinise 71 de ani, nu 70 (n. 1941).

Very interesting points you have remarked, thank anyone for putting up.

A fost profesor si la Univ. Spiru Haret, in anii 90. De atunci si pina acum am intilnit multi oameni, dar nu am mai avut ocazia de a cunoaste un om atit de admirabil, din toate punctele de vedere.
Dl profesor Ion Diaconescu ne spunea, cu putin timp inainte de a muri: Nu exista la Universitate, la filologie, un profesor mai inteligent decat CMI!
Alti profesori extraordinari, care ne-au facut favoarea uriasa de a fi profesori la Spiru Haret: Teodora Cristea, Grigore Brincus.
Poate ca nu au fost intotdeauna foarte multumiti de toti studentii lor, dar sper ca rugaciunile si recunostinta noastra, a celor care ii iubim, ii vor ajunge, oriunde s-ar afla…
Donnant donnant.